Completări la Noaptea Galeriilor

Jurnal vizual – Ion Bogdan Lefter

Cum se obişnuieşte în asemenea împrejurări şi în ton cu statutul galeriilor, care reprezintă grupuri limitate de artişti, majoritatea spaţiilor participante la Noaptea Albă a Galeriilor 2018 au prezentat expoziţii „personale” sau „colective” restrînse. Am remarcat şi 3 operaţiuni mai ample, de sinteză, panorame mai mici ori mai cuprinzătoare: a activităţii unei galerii, a unui tip de spaţii artistice şi a două culturi vizuale, puse faţă în faţă. Acum – despre 2 din cele 3 sinteze/ panorame la NAG 2018.

1 an recapitulat (Galeria Carol 53)

La Carol 53 (numărul casei de pe Bulevardul cu nume regal) merită să intri fie şi numai pentru a vedea locul. Fostă reşedinţă elegantă, aristocratică, astăzi decăzută rău, efectiv delabrată, dar lăsînd în continuare la vedere contururile nobleţei de altă-dată: intrare cu cîteva trepte de piatră, printr-o marchiză, continuate cu altele de lemn către Hochparter, resturi ale unei decoraţiuni interioare somptuoase, lambriuri, o scară interioară tot din lemn, desfăşurată fastuos în sus, către etaj, lumină naturală printr-o porţiune de tavan-vitraliu ş.a.m.d. Mai văzusem aici, cu cîţiva ani în urmă, o singură expoziţie, o „efemeră” de-o seară – pe care am şi vernisat-o! – a fantezistului grafician şi artist de toate tehnicile Ion Barbu (omonimul contemporan, din Petrila, al poetului ermetic dintre cele două mari războaie şi de după ultimul). Deschisă – e de presupus – pînă la restaurarea-renovarea spaţiului pentru reintegrarea în circuitele comerciale sau locative, galeria cultivă, în contrast cu prosperitatea „clasicizată”, arta cît mai liberă, cît mai nonconformistă, propusă nu neapărat de nume sonore.

Acum – o recapitulare de un an, dar nu a întregii operaţiuni, ci doar a Celulei de artă, o gheretă construită în curte, cu vitrină spre stradă, „ieşind” în bulevard, unde se expune cîte o lucrare sau un ansamblu mic. Toate, de la momentul inaugurării – reunite în casă, în plăcută desfăşurare eclectică: obiecte, asamblaje în 3 dimensiuni, colaje în 2, cîteva desene, cîteva picturi. Afară, în „Celulă” – omul metalic pe care l-am descris data trecută, al lui Sasha Meret. Din urmă, din interior, mi-au atras atenţia propunerile lui Daniel Loagăr, care pare să joace rolul de animator rebel al echipei: o „sculptură” asamblată din multe şi mărunte, portret uman post-dadaist, şi o chiuvetă expusă duchamp-ian, de mai largă suprafaţă decît faimoasele pisoare-Fîntîni ale înaintaşului, drept care se cheamă Lac!

Spaţii gestionate de artişti

La aşa-numita „Rezidenţă BRD Scena 9” (banca asigurînd susţinerea financiară), într-o casă şi mai elegantă, pe Strada I.L. Caragiale, lîngă Şcoala Centrală, recuperată la un moment dat de Familia Regală, în perioada postcomunistă, restaurată şi vîndută, îşi are sediul, de cîţiva ani, „staff”-ul de organizare NAG/ Asociaţia Ephemair, care produce la faţa locului o expoziţie-„focus”, eveniment-fanion al fiecărei ediţii.

Anul trecut: o recapitulare a proiectelor înainte-numitului Ion Barbu (nu poetul!).

În 2018 – bilanţul unei anumite categorii de „instituţii” creative, sub titlul Cultura artist-run. Critică, rezistenţă, evadare. Curator: Igor Mocanu. Imprecisă dar cu circulaţie internaţională, adoptată şi la noi, în „romgleza” folosită fără riscul excesului de discernămînt, formula „artist-run” se referă la spaţiile „gestionate de artişti” (nu la… „alergăturile” lor!), şi anume la cele private, independente, adeseori atelierele de lucru sau domicilii deschise vizitatorilor, mai ales prietenilor şi colegilor, pentru proiecte varii (nu intră aici alte zone, de stat sau cu bugete mari, în care, nu rareori, „gestionari” pot fi tot artiştii, în roluri de directori, curatori, comisari de mari expuneri etc.).

În sălile de la Scena 9 („poantă” lexicală de alt tip: nu e o a 9-a „scenă”, ci una „nouă”, cu intenţii novatoare; cam uzată: a existat o „Direcţie 9” proclamată în anii ’90 de junii echinoxişti clujeni ş.a.m.d.) au fost invitate să-şi prezinte activitatea Arhiva de Artă Contemorană a Liei Perjovschi, aşezată mai nou sub genericul Centrului pentru Analiza Artei, Galeria Nouă care a funcţionat în Bucureşti sub direcţia Aurorei Király, 2020 Home gallery, Începem şi Şcoala generală iniţiate de Vlad Nancă, Biroul de Cercetări Melodramatice al tandemului Alina Popa-Irina Gheorghe, Jumătatea Plină & Sâmbăta Sonoră animate de Anamaria Pravicencu şi Octav Avramescu, Club Electroputere dirijat de Adrian Bojenoiu (dar într-un spaţiu „de stat”: fostul club al uzinei craiovene), DEBUFET fondat de Mihai Cosma Gabriel (Blondu’) şi Nicu Ilfoveanu (de fapt cafeneaua-terasă de la UNAgaleria, a Universităţii Naţionale de Arte, deci tot „de stat”, de pe cînd se făceau acolo expoziţii şi se susţineau teze de doctorat, pe Strada G-ral Constantin Budişteanu), Paradis Garaj al lui Claudiu Cobilanschi (pe Batiştei) şi, din – de fapt – alte zone artistice, Candidatul la preşedinţie, proiectul dansatorilor şi coregrafilor Ion Dumitrescu şi Florin Flueraş, şi Lorgean Theatre, spectacolele de apartament găzduite de prozatorul şi jurnalistul Jean-Lorin Sterian. Mai ales primele două – reprezentate convingător la Scena 9, cu date, explicaţii, imagini concludente.

Au fost considerate asociate acestui bilanţ colectiv şi cîteva dintre spaţiile din oraş participante pe cont propriu la NAG: Muzeul Benzii Desenate iniţiat de Alexandru Ciubotariu/ Pisica Pătrată, prezentat la A5 Studio Space, ALERT Studio, gestionat de Raluca Demetrescu, Alina Buga şi Cătălin Burcea, unde, fără gesturi recapitulative, a fost vernisată în seara respectivă o „personală” a lui Mihai Zgondoiu; Atelier 030202 a acestuia din urmă, tot cu un singur nume în expunere, Diana Serghiuţă (şi tot într-un spaţiu „de stat”: holul Sălii Noi a Teatrului de Comedie, în fosta clădire a atelierelor de decoruri şi costume, lîngă Sinagoga Mare a Bucureştiului); şi „teatrul coop” MACAZ al regizorului David Schwartz.

Pe ansamblu – o imagine de diversitate a iniţiativelor, de „underground” artistic efervescent, cu idei şi cu energii pozitive, importante pentru dinamizarea dinspre „margini” a unei culturi, dinspre creativitatea cea mai liberă, cea mai lipsită de constrîngeri.

Despre dubla panoramă a artelor vizuale din România şi tocmai din Coreea de Sud, din cea mai amplă expoziţie a NAG 2018, din sălile şi de pe culoarele de la parterul Muzeului Naţional al Literaturii Române (sediul din Calea Griviţei), şi despre alte proiecte inaugurate în Noaptea Albă a Galeriilor sau de mai dinainte şi care au rămas deschise şi după 5 octombrie – cît de curînd!