Începând cu anul 2010, tema comasării muzeelor aflate în subordinea autorităţilor locale din România în structuri mamut de tipul „complex muzeal” pare să devină încet o prioritate şi o soluţie presupusă pentru rezolvarea crizei economice şi sociale prin care trec inclusiv muzeele. Ultimul caz reprezentativ care indică această tendinţă este propunerea de consultare a societăţii civile şi a comunităţii muzeale de către Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj cu privire la posibilitatea de comasare a Muzeului de Artă Cluj-Napoca, a Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi a Muzeului Memorial “Octavian Goga” din Ciucea într-o singură instituţie, sub numele de Complexul Muzeal Judeţean Cluj.

Muzeului de Artă Cluj-Napoca

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Astfel, în timpul Adunării Generale a Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, care a avut loc în data de 25 martie 2011, la Cluj-Napoca, problema complexului muzeal a fost analizată în cadrul unei teme mult mai generoase legate de criza care afectează comunitatea muzeală din România şi soluţiile mature şi inteligente de eficientizare a procesului de dezvoltare organizaţională a muzeelor membre ale reţelei ca instrumente de luptă împotriva acesteia.

Consecvenţi ideii că muzeul ca entitate individuală şi parte integrantă a industriilor creative are potenţialul de a genera importante venituri ce demonstrează contribuţia acestuia la dezvoltarea economică locală şi la coeziune socială, noi, membrii Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, declarăm împotriva comasării muzeelor în structuri de tip „complex muzeal” următoarele:

  1. Creşterea calităţii unui muzeu depinde de acoperirea tuturor caracteristicilor solicitate de muzeul sec. XXI şi care aproape exclusiv solicită angajarea vizitatorului şi orientarea către public; resursele financiare externe se câştigă în funcţie de modul cum este angajat vizitatorul şi de modul cum îi sunt satisfăcute nevoile prin servicile oferite, motiv pentru care soluţia eficientizării unui muzeu este studierea profilului vizitatorilor pentru identificarea aşteptărilor, nevoilor lor şi pentru angajarea acestora în proiectele şi programele muzeelor; veniturile sunt generate exclusiv din interacţiunea cu publicul şi cu beneficiarii şi nu din economisirea unor bani sau din restructurări fără temei;
  1. Politicile de marketare ale unui muzeu, cele mai eficiente forme de asigurare a profitabilităţii culturale şi financiare, nu se pot construi pe muzee transformate în secţii sau departamente ale unui complex muzeal, ci pe instituţii de sine stătătoare sau independente; ideea de complex muzeal este o abstracţiune, iar campaniile de marketare sau de branding se orientează în funcţie de un element de forţă, în cazul nostru pe un muzeu, şi nu pe un ansamblu de muzee (mai multe centre de interes crează confuzie); condiţia de bază în acest sens este obligativitatea înfiinţării secţiilor de marketing în toate muzeele din România;
  1. Muzeele care funcţionează pe structuri clasice şi nu sunt parte ale unui complex muzeal sunt mult mai eficiente economic şi mai valoroase cultural deoarece, dincolo de colecţie, au o misiune, o cultură şi o strategie uşor de aplicat şi de coordonat; în cazul unui complex muzeal este aproape imposibil de identificat o misiune, o cultură şi o strategie coerente care să se adreseze unor domenii de activitate diferite, iar acest lucru are un efect dezastruos asupra dezvoltării unei organizaţii;
  1. Politicile de achiziţii publice obligatorii pentru îmbunătăţirea colecţiei unui muzeu sunt extrem de greu de pus în practică în cazul unui complex muzeal, fără a evita conflictele interne declanşate de frustrările ce pot apărea între muzeele devenite secţii şi care se pot simţi discriminate în funcţie de context şi de priorităţile de achiziţii trasate;
  1. Studiile muzeale recente au demonstrat că eficienţa profesională a fiecărui angajat şi de aici eficienţa economică la nivelul atragerii de venituri extra-bugetare este dată de specializarea personalului şi de distribuirea sarcinilor în funcţie de competenţele profesionale ale angajaţilor; în acest caz este obligatorie existenţa tuturor departamentelor şi a secţiilor solicitate de către un muzeu modern;
  1. Tipul de complex muzeal care se mai practică, deşi izolat, în Europa este cel care se bazează aproape exclusiv pe comasarea unor entităţi muzeale din acelaşi domeniul de activitate sau din domenii conexe;
  1. Calitatea creşterii actului cultural şi lărgirea ariei de competenţă a angajaţilor vor fi serios afectate de politica de restructurare impusă de comasarea muzeelor, în contextul în care există oricum în muzeele din România o insuficienţă acută de personal care funcţionează la limita de avarie; personalul ce va rezulta din urma acesteia va trebui să preia responsabilităţile celor disponibilizaţi, pe acelaşi pachet salarial la limita supravieţuirii, fără beneficii şi motivaţii noi şi cu sarcini din domenii profesionale pentru care nu au fost pregătiţi şi/sau atestaţi;
  1. În termeni de profitabilitate şi de atragere a capitalului financiar, departamentele de marketing şi de proiecte culturale şi programe educative pot genera mai mult de 80% din veniturile unui muzeu, lucru imposibil de realizat pentru muzeele care nu deţin astfel de departamente; soluţia este în acest caz nu restructurarea personalului, ci înfiinţarea acestor departamente şi angajarea unui personal profesionist şi specializat sau, după caz, detaşarea unor angajaţi din departamentele actuale către cele nou înfiinţate în măsura în care dispun de expertiză de specialitate; în cazul în care angajarea este imposibilă din cauza restricţiilor actuale, serviciile de marketing pot fi externalizate, activitatea putându-se derula în relaţie de colaborare sau prin parteneriat;
  1. Eficientizarea culturală şi economică a unui muzeu se bazează pe politici coerente şi mature de investiţii pentru declanşarea unor activităţi generatoare de bani – proiecte , marketare de produse, branding, servicii (art-shop, restaurant, cafeteria, centre de creativitate sau de interpretare a patrimoniului, programe educative, teatru muzeal, vânzarea drepturilor de autor asupra utilizarii unor elemente din colecţiile muzeelor, închirieri de săli, întâlniri de gală, incubatoare de proiecte, produse multimedia etc.);
  1. Unele dintre muzeele devenite secţii ale unui complex muzeal pot avea un randament economic şi cultural mai scăzut decât alte astfel de secţii, aspect care ar obliga secţia cea mai performantă să investească în eficientizarea procesului de dezvoltare economică a celor problematice şi ar provoca implicit blocarea propriei sale dezvoltări, în contextul unui buget comun;
  1. Ideea de complex muzeal nu este recomandabilă datorită dezavantajelor competitive în raport cu muzeele independente, mai ales în relaţiile de parteneriat în proiecte culturale sau finanţări din programe culturale europene care au o arie de finanţare specializată;
  1. Strategiile obligatorii de valorificare a drepturilor de autor de către muzee este cea mai bună soluţie de eficientizare economică, în contextul în care statisticile pentru 2008 au arătat că 5% din PIB reprezintă veniturile obţinute din valorificarea proprietăţii intelectuale din domeniul industriilor culturale, din care face parte şi muzeul;
  1. Politicile de investiţii prioritare în segmentele care generează cele mai mari venituri într-un muzeu şi anume: spaţiile pentru păstrarea şi conservarea artefactelor ce vor permite împrumutul unor capodopere din muzeele lumii, asigurarea infrastructurii culturale şi a logisticii pentru programe educative, tipurile de servicii care asigură confortul şi plăcerea publicului, sunt soluţiile demonstrate de eficientizare economică a unui muzeu (75% din deciziile ce implică investiţiile în facilităţile fizice ale unui muzeu trebuie să ia în consideraţie angajarea publicului).

Participanţii la Adunarea Generală de la Cluj-Napoca îşi declară de asemenea intenţia de a colabora mai strâns în interiorul Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, cu scopul de a-şi susţine interesele sale şi de a negocia mai eficient cu autorităţile tutelare soluţiile care afectează organizaţiile pe care le reprezintă.

Participanţii îşi cheamă toţi colegii pentru a acţiona mai energic în vederea eliminării tuturor obstacolelor care stau în calea păstrării autonomiei şi a libertăţii individuale de acţiune a muzeelor.

Via RNMR.