Transcending Realities
Interviu cu Ștefan Bădulescu
🎤 În dialog cu Liviu Bulea, curator
În perioada 19 iunie – 19 iulie 2025, publicul este invitat la IAGA Contemporary Art din Cluj-Napoca să pătrundă în universul vizual al artistului Ștefan Bădulescu prin expoziția Transcending Realities, curatoriată de Liviu Bulea. Vernisajul va avea loc joi, 19 iunie, de la ora 18:00.
Această expoziție nu este doar o colecție de imagini, ci o incursiune în esența umanității, o reflecție vizuală despre identitate, diversitate și interconectare. Într-o lume dominată de etichete și aparențe, Bădulescu folosește fotografia digitală și post-procesarea artistică pentru a crea portrete suprarealiste ce transcend granițele reprezentării clasice.
Fiecare lucrare devine o fereastră spre interiorul ființei umane – o tapiserie de simboluri și mituri care ne provoacă la introspecție. Prin manipularea digitală atentă, artistul creează un limbaj vizual oniric, evocator și profund personal, dar în același timp universal.
Liviu Bulea: Ștefan, lucrările tale par să fie rezultatul unui proces de reflecție profundă și migăloasă. Cum arată, de fapt, traseul de la ideea inițială până la imaginea finală?
Ștefan Bădulescu: Este defapt un proces tehnic simplu. Portretele de la care pornesc sunt fotografiate în aceleași condiții chiar dacă le despart uneori ani de zile. Cele pe care le consider extraordinare le convertesc în alb-negru după care începe procesul de suprapunere. De fiecare dată aleg imagini care să se potrivească atât din punct de vedere al fizionomiei individuale cât și ca îmbrăcăminte, expresie, etc. Aici se manifestă cel mai evident partea conceptuală a proiectului fiindcă vreau să transmit un mesaj coerent.
L.B.: Ai găsit un echilibru personal între fotografie, video și colaj digital. Ce îți oferă fiecare dintre aceste medii în construcția unui limbaj vizual coerent?
Ș.B.: Fotografia îmi oferă o modalitate excelentă de a mă exprima vizual dar din păcate este limitată de nevoia de a fi într-un anumit loc și de ce există în fața aparatului de fotografiat. Aici intervine colajul digital care transformă fotografia dintr-un mediu care înregistrează realitatea într-o modalitate prin care imaginația și creativitatea pot să se manifeste fără îngrădiri. În ceea ce privește partea de imagine în mișcare (video) sunt doar un consumator avid.
L.B.: În ce măsură consideri post-procesarea digitală o extensie a privirii tale artistice și nu doar un instrument de finisare?
Ș.B.: Post-procesarea este un element esențial pe care îl am în vedere încă dinainte de a realiza o imagine. Fotografia are particularitatea de a avea aproape întotdeauna nevoie de post-procesare (încă de la începuturile ei istorice) deci te obișnuiești repede cu ideea ca imaginea de pe aparat este doar o etapă tranzitorie până la rezultatul final. Un fotograf bun trebuie să mânuiască la fel de bine aparatul foto cât și uneltele prin care își prelucrează imaginile.
L.B.: Expoziția pune în centrul atenției arhetipuri și identități colective. Ce te-a atras spre această temă și cum ai decis să o traduci vizual?
Ș.B.: Fiindcă trăim în vremuri în care se pune accentul foarte mult pe tribalism, diviziuni și etichete am hotărât să merg împotriva curentului și să caut lucrurile care ne apropie, lucrurile comune tuturor oamenilor. Astfel am considerat oportun să caut o modalitate fără complicații tehnice majore dar cu impact vizual maxim prin care să prezint publicului această legătură. De aici a apărut ideea de a suprapune conștient portrete transparente astfel încât să ajung la esențe, la arhetipuri.
L.B.: Spui că această expoziție este rezultatul unei explorări îndelungate, aproape ca un jurnal vizual. Ce ai învățat despre tine în această perioadă?
Ș.B.: Este un proiect care durează de mai bine de 10 ani, timp în care am ”colecționat” portrete interesante, care mi-au transmis o emoție. Dacă la început eram atras de oameni ”ciudați” cu timpul am pus mai mult accentul pe subtilitate, pe lucruri mai puțin evidente la prima vedere. Deci pot spune că lucrul la proiect m-a ajutat să mă maturizez vizual și conceptual, nemai fiind atras doar de clișee și lucruri ”strălucitoare”.
L.B.: Cum îți imaginezi reacția publicului? Ce îți dorești să rămână cu ei după ce părăsesc spațiul expoziției?
Ș.B.: Publicul va reacționa cum crede de cuviință, fiecare vine cu bagajul lui emoțional și de experiențe. Cu toate acestea mi-ar plăcea să-și dea seama că există mult mai multe lucruri care ne apropie și că suntem toți împreună în aceași “oală”. Deci am face bine să avem mai mult grijă unul de celălalt și de lumea în care trăim.
L.B.: Fiecare portret pare să dezvăluie o poveste interioară. Cum selectezi personajele pe care le documentezi? Ce anume trebuie să „vadă” ochiul tău în ei?
Ș.B.: În primul rând o emoție, să transmită o stare interioară traversată de un fior: tristețe, bucurie, nervozitate, silă, aroganță, pace ș.a., toată gama de sentimente umane. În al doilea rând nu strică să fie un personaj, să fie extraordinar, să atragă atenția prin ceva: vârstă, trăsături, privire, îmbrăcăminte, accesorii, tatuaje, coafură, etc. În toate etapele las subconștientul să mă ghideze în procesul de selecție iar la final analizez logic motivația alegerii lor. Astfel dintr-un amestec de intuiție, empatie, experiență și principii tehnice artistice se prefigurează rezultatele finale.
L.B.: Ai vorbit despre lucrările tale ca despre un „album antropologic”. Cum documentezi aceste „specimene” umane și cum le transformi în ficțiune vizuală?
Ș.B.: În etapa fotografierii sunt cât se poate de științific. Nu vreau să influențez subiectul câtuși de puțin. Nu dau indicații de pozare, nu comunic decât strictul necesar. Deși fotograful trebuie să scoată la iveală ”sufletul” omului din fața sa cred că pentru acest proiect intervenția mea ar perturba autenticitatea imaginii. Omul pozează cum vrea și cum simte. Ulterior, în etapa de post-procesare, începe să se manifeste caracterul artistic, unicitatea perspectivei personale și influența subiectivă stilistică prin care fotografia devine mai mult decât înregistrarea realității. Imaginile tind către esențializare prin virarea către alb-negru, accentuez trăsăturile, caut să găsesc ”tovarăși de drum” pentru fiecare fotografie după care ordonez suprapunerile pentru a evidenția mesajul pe care vreau să-l transmit.
L.B.: Trăim într-o eră în care imaginea e omniprezentă, dar adesea superficială. Cum îți propui să aduci profunzime într-un mediu saturat de vizual?
Ș.B.: Dintotdeauna am căutat modalități de exprimare artistică mai puțin utilizate (cel puțin la momentul când le-am folosit eu). Deși nu am inventat nimic (este foarte, foarte dificil să vii cu lucruri cu adevărat noi în arta vizuală contemporană) am trecut toată creația prin filtrul personal. Astfel pe măsură ce am acumulat experiențe, idei, trăiri am putut să ofer o perspectivă unică asupra lumii înconjurătoare. În același timp lucrările mele se adresează tuturor, nu doar unei elite închise în turnuri de fildeș. Am considerat că arta trebuie să poată fi apreciată de oricine nu doar de cei care s-au născut în anumite familii, au citit anumite cărți sau au absolvit anumite cursuri. Ca să mă adresez oricui am fost nevoit să abordez subiecte trăite de oricine, să creez lucrări care să miște de la prima privire fără o analiză prea detaliată. De aici rezultă profunzimea purității unui mesaj simplu.
L.B.: În final, ce înseamnă pentru tine „a transcende realitatea”? E un gest artistic? Un act de luciditate sau de eliberare?
Ș.B.: Transcederea realității vine din două direcții total diferite. Prima și cea mai mundană este nevoia de a mă elibera ca fotograf de sub ”jugul” realității. Fotografia nu există decât dacă aparatul foto ”vede” subiectul în lumea reală și dacă avem destulă lumină pentru ca acesta să poată fi fotografiat. Deci un fotograf nu poate crea din imaginație asemeni unui pictor, sculptor, scriitor sau muzician. Însă prin post-procesare și colaj am reușit să transced realitatea fizică tridimensională și să mă exprim vizual așa cum mi-am imaginat. A doua direcție este cea metafizică, prin care arta își continuă menirea de a ilumina mintea și sufletul privitorului, de a-l extrage din lumea de zi cu zi și a-l transpune într-o dimensiune superioară. De aici el va putea conștientiza că viața nu înseamnă doar stomac, perpetuarea speciei și portofel, că mai există și altceva, un adevăr suprem, o frumusețe nemuritoare care dacă sunt percepute pot să influențeze existența în cele mai intime aspecte. Cât de artistic este gestul meu voi lăsa publicul să decidă, eu doar am scos la iveală ceva ce am simțit că trebuie spus. În concluzie ce mi-aș dori să rămână după mine este mesajul unității, acceptării și iertării. Destul am fost etichetați, dezbinați și înhăitați unii împotriva celorlalți. Trebuie să existe un echilibru în toate.
Despre artist
Ștefan Bădulescu este un artist vizual și cadru universitar român, a cărui practică explorează intersecția dintre fotografie, video și colaj digital. Este licențiat și are un master în Fotografie și Multimedia, obținute la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, România, instituție în cadrul căreia a obținut și titlul de doctor în Arte Vizuale. În prezent, este lector în cadrul aceleiași universități, în Departamentul de Fotografie – Video – Procesare Imagine Digitală.
Practica sa artistică reimaginează realitatea cotidiană prin intermediul fotografiei digitale, transformând-o într-un univers suprarealist, populat de simboluri, mituri și sensuri stratificate. Prin acest demers, Ștefan extinde potențialul expresiv al fotografiei, construind un limbaj vizual propriu. De asemenea, este atras de subiecte care, la prima vedere, pot părea lipsite de valoare estetică, provocându-se să le confere eleganță vizuală și profunzime conceptuală.
Din 2010, este membru activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR), iar lucrările sale au fost expuse în spații expoziționale importante din Europa, Asia și America de Nord. A participat la târguri internaționale de artă de prestigiu, precum MIA Photo Fair Milano, Art Market Budapesta și Affordable Art Fair Hamburg.
IAGA Contemporary Art
Galeria IAGA Contemporary Art a fost fondată în 2014 la Cluj-Napoca, în regiunea Transilvaniei, de către Alberto Perobelli—antreprenor și colecționar de artă modernă și contemporană. Pornind de la colecția sa de lucrări ale marilor maeștri ai perioadei postbelice italiene, Perobelli și-a extins activitatea în România, explorând practicile și limbajele artistice ale tinerilor artiști locali. Această explorare a inspirat înființarea unei galerii dedicate promovării acestora și facilitării unui dialog original și profund cu artiști din alte țări din Europa de Est, precum și cu artiști italieni emergenți și de nivel mediu.
De la înființare, galeria a dezvoltat un program constant și intens, organizând șase expoziții pe an și participând activ la târguri de artă din Europa de Nord-Est, păstrând în același timp o prezență puternică la târgurile de artă din Italia.
Astăzi, galeria este coordonată de Liviu Bulea, care continuă să promoveze misiunea acesteia prin susținerea practicilor artistice contemporane și încurajarea unui schimb intercultural semnificativ.
Recent Comments