Quiz cu Alina Ușurelu și Irina Marinescu

Alina, ești director artistic al proiectului UpStairs. În ce a constat munca ta?

 Este doar o titulatură pe care am ales-o în momentul în care am depus proiectul pentru finanțare. Împreună cu Irina Marinescu – producătoarea proiectului (altă titulatură) – ne-am amuzat atunci și râdem în continuare când ne spunem una alteia: ”Doamna Director Artistic, Doamna Producător faci o treabă foarte bună”. E o muncă colaborativă nu numai între noi două, ci și cu întreaga echipă, care este absolut minunată. Practic toate sarcinile de coordonare și concept artistic au fost construite și muncite cot la cot cu Irina, chiar dacă era muncă de producător sau director artistic.

 Să zicem că, în mod deosebit, eu m-am ocupat mai în detaliu de conceptul  și imaginea filmului, alegerea spaţiilor și echipei de filmare. În rest, cel puțin în proiectul nostru, Directorul Artistic face de toate: bugete, negocieri, organizare, cablat boxe, fotografii, filmat, curățenie la locurile de filmare, documente administrative și lista poate continua.

Irina, ce provocări ai întâmpinat ca producător?

Cum  zice și Alina, glumim între noi pe tema titulaturilor – Dna Producător, Dna Director Artistic, Dna Președinte, când vorbim cu Smaranda Găbudeanu din Petec, asociația care produce proiectul. Suntem niște oameni care își construiesc visele pas cu pas, iar ceea ce se vede sunt meritul și contribuția comună a unei echipe.

La modul general un producător este responsabil de aspectele manageriale și financiare ale unui proiect – fie de film, spectacol de dans sau teatru. În funcție de domeniu și specific, sunt variații ale rolului producătorului, dar principalul rămâne cel de a avea viziunea de ansamblu si de a susține întregul proces de materializare a unei idei, al unui concept artistic,  prin conectarea și managerierea profesioniștilor care sunt responsabili de acest proces, fie că vorbim de regizor, de contabil, sau de PR.  

Cu dna Director Artistic am funcționat foarte bine pentru că avem o viziune comună și o comunicare sinceră, constructivă și am reușit să ne completăm – sunt lucruri pe care Alina le stăpânește mult mai bine ca mine, cum ar fi detaliile tehnice – sunt altele la care am eu mai multă experiență, iar unde nu știm nici una, găsim soluții, ne adresăm oamenilor care se pricep.

Provocarea e să știu când să fiu de acord sau nu cu propunerile în cadrul proiectului, în domeniile pe care nu le stăpânesc, cum ar fi de exemplu un anumit tip de formulare în comunicare sau decizii pe partea de tehnică de filmare sau montaj, cu un al treilea ochi obiectiv, care ar trebui să fie al celui căruia i se adresează demersul nostru. Provocarea, de fapt, e să-mi dau seama când e cazul să insist pe ceva și când să nu, în ideea de a face cea mai bună alegere care să funcționeze și pe termen lung.

Care sunt cele trei cuvinte care vă caracterizează cel mai bine?

 Alina: Senzorială, visătoare și de prea puține ori cu picioarele pe pământ

Irina: Empatie, perseverența, curiozitate

Care este cea mai mare extravaganță a voastră?

Alina: Mi-am făcut codițe ca să ajung să-mi fac dreaduri și acum am părul explodat pentru că nu mai am timp să mă duc să le fac.

Irina: Să-mi pot rezerva o zi în care nu-mi pese la ce oră mă trezesc.

Cea mai frumoasă amintire?

Alina: Nu știu dacă e cea mai frumoasă, am multe amintiri și nu pot să le clasific așa, însă îmi aduc aminte cu plăcere de momentul în care Cristina Lilienfeld a venit la mine anul trecut, la început de vară, să-mi spună că ar vrea să facă cu mine un film cu participanții de la cursul ei de dans contemporan. Bineînțeles că nu am putut-o refuza, chiar dacă nu mai făcusem asta până atunci. După o zi întreagă de filmări prin București și peripeții, pentru ca totul a fost ad-hoc, am ajuns super obosită seara acasă, dar cu un ditamai zâmbetul pe buze și am zis: ”asta vreau să fac pentru tot restul vieții mele” – și acum proiectul …

Irina: Probabil cea pe care urmează să o trăiesc.

///

Pornit dintr-o experienţă personală, proiectul UP STAIRS îşi propune să deschidă o discuţie despre interacţiunea dintre permanent (architectural) şi efemer (corp), despre coregrafia reciproc informativă a corpurilor în contact cu spaţiile pe care le traversăm zilnic şi, în acelaşi timp, să provoace o reflecţie extinsă asupra influenţelor pe care spaţiile le au asupra corpului şi psihicului nostru.

Pentru aceasta facem un experiment şi aducem împreună un grup de tineri profesionişti şi artişti din domeniile dansului contemporan, arhitecturii, psihologiei şi artelor vizuale, care propun revizitarea relaţiei spaţiu – corp într-o abordare interdisciplinară. Împreună cu ei vom performa, aplica, dezbate şi teoretiza în cadrul unor ateliere intensive interacţiunea fiecăruia dintre noi cu spațiul personal și cel public.