Vernisaj | Expoziția Aripi și stele. La porțile sacrului |
George Tzipoia
Muzeul Național al Literaturii Române, Calea Griviței 64-66
3 – 27 aprilie 2024

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la vernisajul expoziției Aripi și stele. La porțile sacrului a artistului George Tzipoia.
Prezintă: prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul MNLR, acad. Mircia Dumitrescu și criticul de artă Pavel Șușară.

Prezenta expoziție, gândită de George Tzipoia (născut în 1945) ca o privire de ansamblu asupra creației sale de o viață, pictorul o dedică tatălui său, marelui artist plastic Alexandru Țipoia (1914-1993).

Născut în București, în casa familiei sale din str. Lt. Aviator Gh. Caranda 79, actuala Casă Memorială-Muzeu pictor Alexandru Țipoia, pe care familia sa a deschis-o în 2019 publicului larg, George Tzipoia a crescut și s-a format într-o ambianță creatoare cu totul specială, de mare rafinament artistic, care și-a pus amprenta pe sensibilitatea sa pentru întreaga viață.
Sub comunism, familia bunicului, Gheorghe Țipoia, suportă vicisitudinile regimului opresiv totalitar, datorită condiției sale „burghezo-moșierești”: expropriere, pușcărie, reducere la supraviețuire, tatăl, pictorul Alexandru Țipoia ca artist fiind „tras pe linie moartă”, fostul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste refuzându-i Expoziția sa Retrospectivă în 1978.
La Facultatea de Arte Plastice a Universității din București, George Tzipoia l-a avut ca profesor pe pictorul Traian Brădean, unul din cei mai buni elevi ai lui Alexandru Ciucurencu; el devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România în 1974.
În 1982, plecând într-o călătorie de studii în occident, cere azil politic la Geneva (Elveția), fiind țara stră-străbunicului său, Louis-Adolphe Leyvraz, fondatorul coloniei elvețiene din București în 1839.
A doua parte a vieții, George Tzipoia o petrece la Geneva și în Franța, la Evires, Haute-Savoie, unde familia are Casa exilului, iar artistul atelierul său de creație. Ceea ce îi caracterizează în ansamblu opera este o dorință de sinteză și spiritualizare filosofică, un efort continuu de înălțare către o sacralitate laică, nereligioasă canonic.

Expoziția de față schițează parcursul acestui drum rar, al cunoașterii și al formării de sine în același timp, care l-a dus pe artist la „pragul sacralității”, după expresia Marisei Vescovo, cunoscutul istoric de artă italian care semnează prezentarea operei artistului în albumul său monografic apărut la Editura Uranus în 2009.