Asociația „Gil Ioniță”, în parteneriat cu Complexul Muzeal „Iulian Anonescu” – Secția de Artă, organizează, în perioada 14 septembrie – 1 octombrie, prima expoziție de fotografie a artistului băcăuan Victor Eugen Mihai – VEM.
Reputatul caricaturist ne surprinde prin abordarea îndrăzneață, chiar spectaculoasă a unor teme celebre ale belgianului René Magritte pe care le updatează, integrându-le printre noile lui produse de Media Art din zona metafizicii obiectului.
Denumit „Ceci n’est pas un Magritte” („Acesta nu este un Magritte”), proiectul fotografic recontextualizează operele celebrului pictor belgian pentru a expune, într-o manieră inedită, viciile societății și ale umanului în general. VEM își propune astfel să tragă un semnal de alarmă cu privire la aceste aspecte și să invite privitorul la introspecție. „În acest sens, aşa cum Constantin Brâncuşi (conform lui Minulescu) îşi dădu seama că un «om» cioplit în piatră nu poate fi decât o piatră cu chip de om, aşa VEM ilustrează şi evocă ceea ce se petrece la nivelul individului sub stratul superficial al dermei.” (Maria Bilașevschi – critic de artă).
Fotografiile ce urmează a fi expuse se bucură deja de succes pe plan internațional, fiind premiate în cadrul unor competiții de profil din Suedia, Cipru și România.
Pe parcursul proiectului, VEM și artistul fotograf Ioan Viorel Cojan, curatorul expoziției, vor organiza sesiuni de lucru cu elevi din Bacău, în cadrul cărora vor discuta mai multe despre fotografia performativă suprarealistă.
Expoziția face parte din proiectul Suprarealism fotografic băcăuan, cofinanțat de Consiliul Județean Bacău prin Programul finanțărilor nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2023 conform Legii nr. 350/2005.
Vernisajul are loc în data de 14 septembrie, ora 16.00, la Galeria de Artă „Alfa” ale Muzeului de Artă din cadrul Complexulului Muzeal „Iulian Anonescu” din Bacău, strada Mărășești, nr. 12.
***
Victor Eugen Mihai – VEM este membru al Federației Organizațiilor Caricaturiștilor (FECO) și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), având o experiență de peste 30 de ani în caricatură și jurnalism.
Lucrările i-au fost expuse în peste 50 de țări, în special la saloane-concurs de caricatură. De-a lungul carierei sale a fost recompensat cu 43 de premii internaționale și 17 naționale la concursurile de caricatură/grafică satirică.
Este autor al albumelor de caricatură „Opriți Pământul, vreau să cobor!” (1995), „VEM MANIA” (1997) şi „VEM” (2016).
Victor Eugen Mihai – VEM, cunoscut caricaturist, cu un imaginar ce cartografiază nu doar viciile societății, ci miturile actuale, ale celebrității, ale ambalajului, în fapt estetica banalului ce exaltă superficialul suprapus sinelui, palpabilului, realului, în definitiv, umanului. Factura ludic-satirică a creației sale se reflectă și mai puternic în noul proiect fotografic, CECI N’EST PAS UN MAGRITTE. Desigur, nu doar produsul fotografic în sine, colajul sau intervenția asupra imaginii contează în receptare, ci procesualitatea creației, schițele și pregătirea actului.
Citatele vizuale celebre ale lui Magritte sunt recontextualizate, recitate asemenea unor reflecții asupra relației artei vs. realitatea pe care o știm și, adeseori, o trecem la indexul zilei. Alegerea artistului belgian nu este întâmplătoare. Afinitatea pentru ironia lui Magritte și modul în care poți augmenta mesajul, l-au provocat pe VEM ca prin fotomontaje să ridice întrebări cu privire la statutul artei plastice ca procedeu mimetic, de exprimare a realului, a văzutului, devoalând sub forma unei reflecţii propria părere cu privire la artă și, per ansamblu, societate.
La o primă vedere, oricine s-ar putea întreba de ce este necesară o reactualizare a unei estetici care, prin mecanismele pieței, a devenit din atitudine, produs. Simțind denaturarea și alunecarea pe panta consumerismului a gustului actual, VEM propune o nouă interpretare a clasicii lucrări „Fiul Omului”, sub forma în care individul, victima a auto-canibalizării prin proiectarea și trăirea vieții prin falsuri idealuri, devine receptacul al sfârșitului și o metaforă a eșecului.
Investirea cu o valoare simbolică și conceptuală a pipei lui Magritte, devine un filtru personal, ȋn care artistul separă ȋn două aceeaşi entitate, accentuând faptul că referenţializarea excesivă devine simulare iar modul de a percepe prezenţa şi absenţa, însumează tot atâtea ipostaze pe cât de multe destine s-au prins în manuscrisul umanității. Mai precis, insinuarea unui trăgaci, perceput ca atare după ce prima vedere, înșelată de aparență, descifrează imaginea, amintește de efemeritate, de linia subțire ce separă astăzi de mâine, de forța viciului ce adoarme rațiunea. Forând în propria personalitate, VEM suprapune primele două imagini într-una unde „buna-credință” accentuează starea emoţională a personajului, în fapt a sinelui.
Însă, mai mult decât a interpreta imaginea, artistul plăsmuiește altele noi, prin defragmentarea și resemantizarea imaginilor canonice („Vacanța lui Hegel”), recompuse de acesta după algoritmul consumerismului. Fără a trivializa compoziția, VEM adresează o critică subtilă contemporaneității autosuficiente cu bucurii tranzitorii, consumului excesiv de imagine ca formă secătuită de sens și nu în ultimul rând la adresa ipocriziei ce pervertește conexiunea cu „binele” şi „adevărul” din noi înşine. Umbrela decopertată, în fapt scheletul fără scop ce susține un sistem banal, devine mai mult decât o poziţie ironică faţă de societatea actuală sau a modelelor impuse mediatic, este o taxare a acceptării manipulării vizuale de către individ.
Pentru artistul belgian colivia era simbolul izolării şi, ulterior, evadării iar pălăria era un simbol al contopirii individului în marea masă de indivizi, o aplatizare a personalităţii, VEM vede în re-asocierea acestora indisolubila dintre deziderat şi materializare, chiar dacă sub forma unui dezechilibru al cuştii timpului. Pasărea sa caută reîntoarcerea la starea inițială, zborul are loc înăuntru și nu afară, o regresie de la materie la spirit.
Artistul nu doar reconsideră ce înseamnă să te auto-reprezinţi ca obiect de artă, ci examinează limitele figurative şi literale, evocate prin mijloace plastice, ale sinelui captiv în două şi trei dimensiuni, sine raportat la contemporaneitate. Întregul demers se traduce printr-o onestitate a abordării. Tranzițiile la nivelul societății, continuitatea la nivel instituțional a unor zone incerte ce pendulează ȋntre trecut şi prezent sunt experiențe comune tuturor spațiilor şi oamenilor. În acest sens, aşa cum Constantin Brâncuşi (conform lui Minulescu) îşi dădu seama că un „om” cioplit în piatră nu poate fi decât o piatră cu chip de om, aşa VEM ilustrează şi evocă ceea ce se petrece la nivelul individului sub stratul superficial al dermei.
Maria Bilașevschi

Recent Comments