Andrei Jecza este fondatorul Galeriei Jecza și Ambasador DIPLOMA 2021, singurul festival dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri, care va avea loc între 08-17 octombrie 2021 la Combinatul Fondului Plastic din București.
În cadrul ediției din acest an, Andrei a jurizat categoriile de sculptură, artă murală și pedagogie. Pentru că este foarte conectat la lumea artistică din România, am stat de vorbă cu Andrei despre atuurile noii generații de creatori, despre cum arată piața muncii pentru artiștii români, dar și despre subiecte precum relevanța sau succesul în artă.
Andrei este de părere că un artist care se dedică întru totul creației sale are șansa să devină renumit. Însă aflați mai multe din interviul următor.
De ce anume depinde să devii un artist relevant astăzi?
Întrebarea pleacă mai degrabă de la ce înseamnă „a fi relevant” astăzi. Artiștii care au excelat în istoria artei și care o fac și astăzi nu stau să se gândească la ce îi face sau nu relevanți, nu stau „să se facă” relevanți, ei își dedică întreaga viață creației lor. Unii nici nu își doresc să devină foarte populari; ironia pieței de artă face ca de multe ori acei artiști care nu caută să fie relevanți, tocmai prin îndepărtarea de tipare, modă sau modele de succes, devin cu adevărat relevanți pentru moment și istoria momentului.
Preocupările artiștilor și ritualul actului creativ nu-ți permit să te gândești la „a fi sau a nu fi” relevant. Cred că artiștii care caută acest lucru, de cele mai multe ori, nu ajung acolo, sau oricum nu pentru foarte mult timp. Îmi spuneau mai mulți artiști că a fi artist înseamnă să nu poți face nimic altceva decât artă, cu alte cuvinte, cred că ceea ce face un artist să devină relevant pentru timpurile noastre este exact această seriozitate față de actul creativ.
Dacă ar fi să oferim cititorilor o privire de ansamblu, există anumite direcții spre care se îndreaptă artiștii de astăzi?
Observăm în timpurile noastre cum se conturează două direcții diametral opuse. Pe de o parte, există pofta de experiment, de cercetare, de forme de artă conceptuală care au la bază ideea, momentul, actualitatea timpurilor noastre. Pe de altă parte, observăm artiști care se dedică, din nou, artelor „clasice”, precum pictura, sculptura, grafica și revin la „pictura cu timp”, după cum spune un mare pictor român contemporan și prieten apropiat. Ambele direcții sunt la fel de relevante, chiar dacă diametral opuse, și se poate excela astăzi în fiecare dintre ele.
Ce înseamnă succes în artă? Cât e creativitate, cât e muncă și cât e șansă?
Cred că un tânăr artist care nu poate face altceva decât artă – și aici nu mă refer că nu este capabil să fie programator, medic sau constructor, ci că se dedică cu toată ființa lui creației sale –, are mari șanse să devină un artist recunoscut. Bineînțeles, dacă are șansa de a lucra cu o galerie care să-l reprezinte, să îi promoveze munca și să-l plaseze în colecții care îi recunosc valoarea artistică.
Dacă ai adus în discuție galeriile de artă, cum funcționează relația dintre un artist și o galerie?
În lumea noastră, toate lucrurile sunt împărțite 50%-50%. Pe cât de talentat, muncitor și dedicat este artistul, pe atât de bun trebuie să fie și galeristul – este un sistem interdependent. Tatăl meu, sculptorul Peter Jecza, spunea mereu că în artă este 99% muncă și 1% talent și șansă.
Eu nu cred în artiștii care se bazează doar pe creativitate și nu muncesc deloc – viața de artist nu e doar boemă și lipsită de griji. Nu există așa ceva. Poate o analogie bună aici vine din zona de business: cât valorează o idee genială de afacere care nu este pusă în practică?
Ca să vorbesc și despre cum se văd lucrurile la noi, în calitate de galeriști, cel mai mare privilegiu pe care îl avem este acela de a petrece timp cu artiștii pe care îi respectăm și admirăm.
Între mitul artistului sărac și cel al artistului a cărui muncă este evaluată cu multe zerouri, e un spațiu gol. Cum arată, de fapt, piața muncii pentru artiștii români?
În cazul artiștilor nu există naționalitate când vine vorba să trăiască din arta pe care o fac. Din păcate, excepțiile cu multe zerouri sunt puține peste tot în lume.
Să nu uităm că fenomenul Școlii de la Cluj este unul excepțional, există puține locuri în lume unde o întreagă generație se bucură de recunoaștere și prețuire la nivel internațional. Dar și ei au avut o perioadă în care împărțeau o garsonieră și se întrebau în ce parte să se îndrepte. Nu toți artiștii absolvenți din România pot ajunge la nivelul lor, dar există cel puțin unul sau doi în fiecare generație, care are șansa să facă acest pas.
Unii aleg o carieră universitară, alții devin inovatori în alte domenii și încearcă altceva. Facultatea de artă, la fel ca facultatea de arhitectură, te pregătește pentru mai mult decât programa universitară particulară. Trăim timpuri în care creativii lumii sunt la mare căutare.
Cum se vede arta contemporană românească de la tine și care crezi că sunt atuurile cu care vine nouă generație de creatori?
„Întrebarea este deschiderea” – spune Eduard Pamfil pe coloana sonoră a instalației video Multivision I, a grupului Sigma1 din 1978. Cred că și astăzi acest lucru este la fel de valabil. Orice medalie are două fețe, o infinitate de oportunități poate fi ca o răscruce cu o mie de drumuri, unde nu știi încotro să o apuci. Cred că în orice facem, viața este o sumă de alegeri.
Într-o lume în care totul este posibil, poate este mai greu să alegi drumul cel bun din prima. Îmi spunea marele pictor Constantin Flondor, care în acest an împlinește 85 de ani, că vârsta lui este ca o a doua copilărie, a mai trăit-o o dată, dar vârsta de 21 de ani este mult mai dificilă. Cred că, pe cât de multe oportunități avem, pe atât de greu este să găsești astăzi un nou Constantin Flondor.
Totuși vorbim de atuuri, iar această infinitate de oportunități, acest curaj orbesc pe care-l au unii artiști este un mare atu – inovațiile tehnice care se amestecă cu creația artistică, dar și revenirea la pictura clasică ca un fel de manifest împotriva vitezei halucinante în care trăim.
Trăim mai mult, dar îmbătrânim mai repede, și acest lucru știu foarte bine artiștii de azi să-l surprindă. Libertatea, deschiderea deci sunt cele mai importante atuuri ale acestei generații. Sunt curios ce reușesc să facă unii cu ele.
Recent Comments