DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute și prezentat de UniCredit Bank, a început vineri, 4 octombrie 2024 la București. Aflat la cea de-a 11-a ediție, festivalul promite o combinație captivantă de expoziții, evenimente și activități menite să aducă publicul mai aproape de tendințele de vârf în artă, design și arhitectură. Evenimentul are loc între 4 și 13 octombrie în clădirea fostului restaurant CINA, prezentând 145 de artiști emergenți, selectați cu grijă din 480 de aplicații din 18 categorii creative, inclusiv modă, design interior, arhitectură, pictură, design grafic, fotografie și multe altele.
Pe lângă prezentarea acestor talente, festivalul servește și ca un centru educațional prin DIPLOMA Grow, susținut de Mega Mall, o platformă dedicată celor dornici să-și aprofundeze cunoștințele și să exploreze oportunitățile de carieră din industriile creative. Una dintre figurile remarcabile ale DIPLOMA Show de anul acesta este Sebastiano Paccini, Ambasador al Istituto Europeo di Design (IED) și fondatorul vizionar al Libri Finti Clandestini. Paccini va susține un masterclass intitulat „Experimentation, creativity and self-production in the world of publishing and graphics”.
Activitatea lui Sebastiano se află la intersecția artei, sustenabilității și publicării experimentale. Prin Libri Finti Clandestini, el redefinește designul tradițional, creând cărți artistice exclusiv din materiale găsite și reciclate. Proiectele sale reflectă un angajament profund față de conștientizarea ecologică și o pasiune pentru depășirea limitelor creative. Ca lector la IED, Sebastiano exemplifică accentul instituției pe învățarea transdisciplinară și metodologiile inovatoare, explorând constant noi căi pentru auto-producție și experimentare artistică. Acest interviu explorează procesul creativ, provocările și inspirațiile din spatele proiectelor sale unice.
1. Poți împărtăși parcursul care a dus la înființarea Libri Finti Clandestini și ce te-a inspirat să te concentrezi pe cărțile artistice?
În urmă cu mai mult timp, proiectul Libri Finti Clandestini s-a născut în timpul unui schimb în Rotterdam în 2010, dar a fost „oficial” fondat la Roma în vara anului 2012 și apoi a continuat ca o pasiune în 2013 la Milano, aproape ca o provocare. În anii următori, LFC a devenit o realitate concretă în lumea auto-producției și a fost extins către alte direcții artistice, de la fotografie la tipografie, rămânând mereu în numele experimentării, având la bază conceptele de carte și reutilizarea materialelor de hârtie.
In legătură cu cărțile pentru artiști, influențele care au făcut posibil proiectul Libri Finti Clandestini sunt multe și provin din diverse domenii; fără a menționa nume particulare, îmi amintesc că proiectul s-a născut inspirându-se (în principal) din alte mici realități grafice, editoriale și legate de cărți, dar diverse sugestii au venit (și vin) din surse diferite: fotografii și fotografi, romane, hărți geografice și călătorii, filme și meciuri epice de fotbal, piețe de vechituri și simple lecturi de cărți. Așadar, am decis să facem cărți auto-publicate pentru a „insera” toate aceste teme și lucruri care ne plac în interiorul lor!
De asemenea, aș menționa câteva nume care au inspirat punctul de plecare al lucrării Libri Finti Clandestini: de la experimentele tipografice ale lui Lissitzky până la proiectul editorial modern Strane Dizioni și cărțile tridimensionale ale lui Katsumi Komagata.
2. Ce rol joacă experimentarea în procesul tău creativ atunci când dezvolți noi proiecte la Libri Finti Clandestini?
Secretul experimentării, aș spune, se referă la „a nu fi prea supus regulilor”, cel puțin să le cunoști și să nu îți pese prea mult. Așadar, ne asumăm riscuri în utilizarea formatelor, hârtiei, cernelei, legăturilor, pentru a diversifica producția față de alte proiecte mai clasice. De exemplu, legat de experimentele tipografice, am început să tipărim matrice din diverse tipuri, nu doar caractere clasice din lemn sau plumb, ci și suprafețe din plexiglas, bucăți de pardoseală, folie cu bule și lucruri de genul acesta, din care au ieșit lucruri foarte interesante!
3. Ce te-a determinat să dezvolți conceptul de a crea cărți doar din hârtie găsită și ce semnificație are această alegere pentru tine?
Libri Finti Clandestini este un colectiv cosmopolit format din artiști care creează produse editoriale experimentale explorând locuri uitate în teritoriul urban. Cercetăm materiale în fabrici abandonate, arhive și laboratoare de tipar, având ca scop crearea de cărți (legată manual, numerotate) și colaborări cu artiști, investigând domeniile fotografiei și tipografiei. Alegerea de a crea un proiect bazat pe reciclarea materialelor a fost mai întâi o necesitate, în contextul lumii în care trăim, unde se irosește prea mult.
Sa fiu sincer, nimic în lumea de astăzi nu este cu impact zero, deoarece, dacă te gândești bine, chiar și actul simplu de a lua mașina pentru a merge să colectezi hârtie are un impact; „din fericire”, LFC a apărut înainte de tendințele de „upcycling”, „economia circulară” și „economia verde” – care, de bună voie, sunt binevenite! Dar, de multe ori, pare doar o fațadă – și așa a fost creat, așa cum am spus la început, dintr-o filozofie reală, o idee și un stil de viață la care trebuie să fim atenți!
4. Sourcing-ul materialelor precum hârtia găsită poate fi o provocare. Ce metode ai găsit pentru a încorpora aceste materiale în munca ta?
Este! Cercetarea materialelor începe de la hârtie „concretă”, pe care o căutăm zi de zi în fabrici de hârtie, tipografii, locuri abandonate, casele prietenilor, târguri de vechituri și multe altele… cu multă răbdare, deoarece necesită mult timp.
Aceste hârtii sunt apoi folosite pentru a deveni pagini de caiete de schițe și papetărie, pliate și legate manual, sau pentru a deveni mecanisme de cărți pop-up, create manual, de asemenea.
Dar, vorbind despre fabrici și tipografii abandonate, nu căutăm doar materiale (fizice). Am început să căutăm și lucruri „abstracte”, cum ar fi memoria locurilor pe care le explorăm, ce era odată acolo, cine erau persoanele care lucrau acolo.
Așadar, am descoperit o nouă modalitate de a lucra, încercând să amestecăm lucruri concrete (hârtie, materiale) și abstracte (povești, amintiri) în fanzine și publicații dedicate explorării locurilor abandonate; desigur, aceste tipuri de cărți și fanzine sunt realizate într-un mod special, cu atenție la soluțiile de legare, metodele de tipărire și utilizarea hârtiei.
5. Cum echilibrezi viziunea ta creativă cu constrângerile de a lucra doar cu materiale găsite? Asta duce la inovații neașteptate?
Pe baza a ceea ce am spus anterior, adică faptul că experimentăm, în ceea ce privește lucrările noastre, abordarea improvizată merge mână în mână cu ideologia noastră legată de reutilizare. Începem de la: „Ok, avem acest tip de hârtie, cum lucrăm cu ea?”, în timp ce în 99% din cazurile de publicare este „Trebuie să fac asta, așa că am nevoie de această hârtie”. Într-un fel, hârtia pe care o găsim depinde de noi pentru a renaște. Ne adaptăm la ea și ne lăsăm inspirați de identitatea ei. Singura noastră constantă este încercarea de a face totul manual și (cât mai mult posibil) cu materiale reutilizate. Așadar, fiecare carte are o nouă „formă” bazată pe materialele cu care este (fabricată manual).
6. Ce sfat important ai oferi designerilor și artiștilor aspiranți interesați de auto-producție pentru a-i ajuta să reușească?
Pe scurt, as putea spune:
Îndrăzniți, explorați, experimentați, încercați.
Și dacă nu funcționează, încercați din nou.
Dar cel mai important, faceți-o când sunteți tineri!
7. Ce te-a inspirat să incluzi personaje bazate pe imagini din secolul XIX și începutul secolului XX?
In primul rând, pasiunea pentru „vintage”, pentru elemente, personaje, „ephemera” și cărți care aparțin trecutului, care au o atmosferă fermecătoare în jurul lor. Ideea de a (re)da viață lucrurilor care ar fi fost destinate să fie pierdute sau risipite (de exemplu, o enciclopedie veche, unde poți găsi gravuri vechi uimitoare, spre deosebire de cărțile tipărite în prezent).
8. Există artiști sau mișcări particulare din secolele XIX și XX care au influențat profund munca ta? Dacă da, cum se manifestă în proiectele tale?
Multe! Printre ele se numără suprarealismul (Max Ernst, Man Ray) și dadaismul sau tipografia constructivistă a artiștilor ruși (El Lissitzky). În general, toate mișcările și situațiile în care idei noi și nebunești au fost puse în practică de artiști, constituind o noutate pentru acea vreme. Așadar, toate situațiile în care artiștii au experimentat cu medii noi; ne manifestăm dragostea pentru artele din trecut, încercând să experimentăm cu medii noi!
9. Ce mesaj speri să transmiți prin munca ta?
Că a crea și a conduce propriul proiect este posibil. Evident, necesită perseverență, determinare și încredere.
10. Cum definești succesul? Sau creativitatea?
A fi capabil să faci ceea ce vrei, gestionându-ți timpul.
Încercând.
Transformând o idee în ceva concret.
Obținând ceva (financiar sau în interesul unei audiențe) din ideile tale.
Transformându-ți ideile într-un proiect.
Supraviețuind cu acel proiect.
Evoluând acel proiect.
Fiind recunoscut pentru acele idei.
11. Ce proiecte sau teme viitoare ești încântat să explorezi următoarele cu Libri Finti Clandestini?
În ceea ce privește obiectele fizice, acum experimentăm cu un scanner portabil care poate capta imagini (fără fir, cu baterie) și este foarte util în situații în care nu poți aduce electricitate sau lucruri grele. Așadar, ne-ar plăcea să îmbunătățim acțiunea de arhivare a materialelor pentru publicațiile viitoare. În plus, în ultimii ani am asociat o formă de ‘reportaj’ (scanări, fotografii, scrieri) cu călătoria noastră, astfel încât să creăm noi publicații și fanzine, pornind de la materiale ‘găsite în jur’. Apoi, deoarece organizăm o călătorie în Asia, legată de târgul la care vom participa (ce va avea loc în mijlocul lunii noiembrie și va include Seul, Shanghai, Taipei și Tokyo), ne-ar plăcea să dăm viață unei noi publicații experimentale bazate pe aceasta!
Lucrările lui Sebastiano Paccini cu Libri Finti Clandestini demonstrează intersecția puternică dintre creativitate, sustenabilitate și experimentare. Prin reimaginarea materialelor abandonate și transformarea acestora în publicații handmade care provoacă gândirea, el contestă modelele convenționale de publicare și redefinește ce înseamnă să fii artist în lumea de astăzi. Pe măsură ce proiectele sale continuă să evolueze, adoptând noi tehnologii și medii artistice, Paccini rămâne o sursă de inspirație pentru designerii și artiștii aspiranți care doresc să combine creația cu responsabilitatea socială.
DIPLOMA Show este un proiect The Institute, prezentat de Unicredit Bank, proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii, realizat cu sprijinul Sectorului 1 al Municipiului București.
Mai multe detalii se găsesc pe canalele de comunicare Diploma Show: website, Facebook sau Instagram.
Prezentat de UniCredit Bank
Proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii
Parteneri: IQOS, Rompetrol, Globalworth, Cemacon, Chateau Purcari, Kozel, Mega Mall
Realizat cu sprijinul Sectorului 1 al Municipiului București
Cu susținerea Primăriei Capitalei prin Arcub
Cu suportul: Retros Gallery, Demco Lighning, Jecza Gallery, Bloom, Helinik, Arelux, Triade Galley, MRA Models Agency
Parteneri media strategici: PRO TV, Kiss FM, Euromedia, YOOH
Parteneri media: Radio România Cultural, Igloo, Haute Culture, Revista BIZ, Revista Zeppelin, Molecule F, Designist, Modernism, B365.ro, feeder.ro, munteanurecomandă.ro, Propagarta, Revista Atelierul, IQAds, RADOR, Agerpres, Zile și Nopți, Spotmedia, PRwave, Glamour, The Woman, Happening, Arthood, Metropolis, ALIST Magazine, Dreamingof.net, Daily Magazine, EventsMax, Revista Golan, Revista Arhitectura, Revista Arta
Parteneri comunicare: 5 to go, Librăriile Humanitas
Parteneri de industrie: Ordinul Arhitecților din România, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Arhitecților din România, Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” Iași, Universitatea Națională de Arte București, Facultatea Administrarea Afacerilor în Limba Engleză
Design expozițional: Attila Kim Architects
Echipa de creație: Claudia Draghia, Sebastian Pren
Partener monitorizare: MediaTrust
Recent Comments