„Interdisciplinaritatea e un răspuns natural la contemporaneitate. Iar postmodernismul este asociat cu scepticismul și ironia, cu neîncrederea în adevăruri universale, ceea ce în prezent se poate interpreta și cu neîncredearea în orice, scepticismul față de orice adevăr. Această atitudine ajunge în artă ca o abandonare a oricărei încercări de originalitate”, spune Gabriela Mateescu, curatoarea expoziției SEEN, care reunește artiștii digitali spam-index.com, prima platformă de promovare a artei digitale contemporane din România. Inițiativa pluridisciplinară SEEN propune o expoziție, o serie de sesiuni performance art, un concert de muzică experimentală și workshopuri deschise publicului larg. Explorează arta digitală – acolo unde utilizarea imaginilor, a clipurilor video sau a textelor (uneori chiar a generatoarelor de texte) din mediul online s-a cimentat ca proces creativ, într-un context mai larg al unui timp în care arta pare să abandoneze mediul și rigorile al trecutului, în favoarea unor unelte contemporane. 

Proiectul SEEN debutează miercuri, 15 septembrie 2021, între orele 17.00 – 21.00, la LEILEI GALLERY din București, cu artiști importanți ai une scene performance interesante și variate, printre care Alexandra Sand – cu un tip de performance mai apropiat de cel practicat de Marina Abramovic sau de Francis Alÿs, sau Florin Fluieraș, un artist la rândul său faimos internațional în acest curent, alături de alți coregrafi și performeri ca Tino Sehgal, de exemplu. Vor expune: George Crîngașu, Adrian Ganea, Hortensia Mi Kafkin, Edith Lázár, Thea Lazăr, Anastasia Manole & Jasmina Al-Qaisi, taietzel ticalos. Artiștii prezintă variate tipuri de intervenții, de la reinterpretări ale unor lucrări deja celebre și incursiuni în istoria artei, până la discuții despre limbajul folosit pe rețelele de socializare.

Intrăm în rețea, de unde cu greu mai este cale de ieșire. SEEN. Când lași pe SEEN, amâni existența celuilalt până ai chef să răspunzi sau o anulezi și acțiunea se transformă în ghosting. „Pe când o retragere ÎN rețea este foarte probabilă – și majoritatea producțiilor SF anunță asta -, o retragere DIN rețea este aproape imposibilă pentru cineva care a trăit în ea. Ea este posibilă mai degrabă pentru cei neinițiați, pentru cei ce nu au făcut parte niciodată din ea. Online-ul este un mediu ce dă dependență, la care puțini se încumetă să renunțe”, spune Gabriela Mateescu. 

Inițiativa SEEN este înscrisă în contextul artei contemporane dintr-un post-modernism târziu, unde tema originalitații ajunge să fie chestionată și chiar abandonată, spuneți. Cum a evoluat această relație, între obsesia unicității și apetența pentru inter-disciplinar în lumea artei? 

Dacă înainte arta se grupa, conform istoriei artei, după asemănări la nivel de mediu, temă sau regiuni de creație, orice încercare de a clasifica arta post ‘90 sau 2000 este derizorie. Artiștii nu se mai identifică ca făcând parte din curente, ci mai degrabă enumeră mediile pe care le folosesc. Din acest motiv citești în biografiile artiștilor că X lucrează cu pictură, instalație, video, performance și este interesat de… foarte multe și foarte diverse. Interdisciplinaritatea e un răspuns natural la contemporaneitate. Până și un pictor faimos ca David Hockney a răspuns la bătrânețe mediului nou în care se dezvolta, făcând peisaje cu IPAD-ul și vânzând la prețuri foarte mari și aceste lucrări, printate, pe lângă cele video și foto extraordinare. Găsim din ce în ce mai rar artiști definiți doar de un singur mediu de lucru. E aproape imposibil să nu răspunzi la multitudinea de informație primită pe diverse canale prin multidisciplinaritate. Doar o simplă plimbare pe străzi, care în orașe ca New York sau Tokio se face cu telefonul în mână, cuprinde atât de mulți excitatori externi că ți-ar fi și greu să-ți imaginezi că i-ar putea veni cuiva să iasă la peisaj, cu culorile de ulei după el.

Postmodernismul este asociat cu scepticismul și ironia, cu neîncrederea în adevăruri universale, ceea ce în prezent se poate interpreta și cu neîncredearea în orice, scepticismul față de orice adevăr fie și științific. Perpetua chestionare a oricărei afirmații, venită de la guvern sau de la medicină, favorizează alegerea fără standarde a credințelor proprii, cele convenabile, create adesea cu ajutorul algoritmilor de social media. Această atitudine ajunge în artă ca o abandonare a oricărei încercări de originalitate sau a altor standarde estetice sau de orice fel folosite în trecut pentru a valida cultura. Chestionarea realității obiective este reflectată de artiști, ei fiind oglinda epocii în care trăiesc.

taietzel ticalos

Se spune ca am ajuns la un punct de inflexiune, din care tehnologia va începe sa influențeze vizibil realitatea, spre o noua lume, a inteligentei artificiale si a hiperconectarii. Influențată de contextul gândirii post și trans umaniste, dar și de noi realități, unde a ajuns arta în acest context? 

Aceste teme sunt adesea întâlnite în arta de tip internet și post-internet și vor fi regăsite în expoziția SEEN, prin artiștii reprezentativi pentru acest curent din România. Este o artă care nu repetă mediul artistic al trecutului, folosește unelte contemporane, artiștii folosesc aptitudinile necesare azi pentru a răspunde la cotidian, tehnologia face parte din viața noastră zilnică și este normal ca arta să reflecte era sa.

„SEEN” este un reper social media. Destinatarul a citit mesajul dar nu a răspuns, anulând astfel existența emițătorului. Poți să detaliez conceptul acestui eveniment?

Are legătură cu noul limbaj al celor care discută în chat-uri online. Termenul de SEEN este folosit în contexte de tipul: m-a lăsat pe seen, l-am lăsat pe seen pentru ore, zile sau indefinit, iar acest din urmă caz se transformă în ghosting – alt termen care anulează definitiv existența celuilalt, și înseamnă că pur și simplu persoana care lasă pe SEEN nu este in the mood să răspundă, amânând sau anulând total momentul răspunsului. Acest lucru este posibil datorită faptului că discuția este intermediată de un device, care îți permite să eviți confruntarea și responsabilitatea imediată a unui răspuns. Când lași pe SEEN, amâni existența celuilalt până în momentul în care ai chef să răspunzi. Sau o anulezi și acțiunea se transformă în ghosting.

Pornim de la premisa că traiul în rețea a schimbat multe – sau totul – la nivel psihologic, social și, în cele din urmă, cultural? O retragere în rețea, cam ca într-o distopie de Houellebecq… 

Vedem o retragere în rețea în filme sci-fi care propun diverse scenarii, cel mai adesea dezastruoase. Black Mirror este cel mai recent serial care abordează, pe larg, în multe episoade, aceasta temă. Într-un mod distopic desigur, plecând de la inițiative din prezent, pentru a sugera ce se poate întâmpla rău chiar și atunci când o tehnologie este creată cu intenții bune. Asta este interesant la acest serial, faptul că episoadele sunt inspirate din idei curente, ce se doresc a fi dezvoltate pe viitor și vedem astfel cum tehnologia poate fi folosită la distrugere. Până la urmă, toate filmele din viitor pleacă de la această premisă a distrugerii Pământului de către oamenii prea lacomi. E mai mereu o luptă între cine ajunge mai întâi la o anumită tehnologie, ca mai apoi să dețină monopol, și nu este așa de greu să asociem acestor scenarii diverse intrigi reale – a se vedea Facebook sau Amazon. 

Artiștii nu pot decât să reflecte realitatea și, din acest motiv, cred că a devenit din ce în ce mai greu să folosești medii tradiționale. Pe când o retragere ÎN rețea este foarte probabilă, o retragere DIN rețea este aproape imposibilă pentru cineva care a trăit în ea. Ea este posibilă mai degrabă pentru cei neinițiați, pentru cei ce nu au făcut parte niciodată din ea. Online-ul este un mediu ce dă dependență, la care puțini se încumetă să renunțe odată ce au intrat.

Componenta performativă a proiectului SEEN reunește patru artiști cu experiențe și abordări diferite, care interferează într-o serie menită să invetarieze direcțiile performative care s-au coagulat în ultimii ani pe plan local. Cum ai descrie această scenă? Pare destul de greu de definit sau de încadrat în categorii…

Am invitat trei artiști de performance art. Cu Alexandra Sand am lucrat încă de la primul Nucleu și apoi, pe parcurs, cu diverse ocazii. Tipul ei de performance este potrivit galeriei, white space-ului, fiind mai narativ. Încearcă să spună povești, cum de altfel și eu și Marina Oprea, curatoarea programului, am făcut adesea. Este un tip de performance pe care l-am practicat împreună. Mi se pare mai aproape de tipul de performance practicat de Marina Abramovic sau Francis Alÿs.

Florin Flueraș este un artist cunoscut local pentru tipul de performance care lucrează cu corpul și cu concepte teoretice pe care încearcă să le transpună în mișcare. Este mai atent pe mișcare și acest tip de performance a luat avânt internațional în ultima vreme, dar e reprezentat și la noi, cu artiști români ca Alexandra Pirici și Manuel Pelmuș. Ei au devenit chiar faimoși în acest curent alături de alți coregrafi și performeri internaționali ca Tino Sehgal, de exemplu.

Raluca Croitoru este o artistă care trăiește în Rotterdam și e interesată de acțiune, de artă ce problematizează idei politice, sociale și economice, idei transpuse în coregrafii. Este un tip de performance acționist, cu implicare socială pentru public. 

Am vrut să propunem diverse tipuri de performance art, deoarece este încă un mediu ce se găsește periferic în arta contemporană românească, mulți artiști cochetând cu ea, sau încorporând-o în diverse lucrări. Dar scena de performance e interesantă și variată, ne place să colaborăm și să arătăm în expozițiile noastre această diversitate.

Aural Eye este un grup format din Alina Anca și Daniel Bega. Alina mi-a fost colegă de facultate, o urmăresc cu drag și am mai colaborat. Arta ei nu se poate încadra în conceptul de performance art, realizând mapări 3D spectaculoase pline de culoare și forme incredibile. Am invitat-o pentru că am considerat că este potrivită pentru a încheia proiectul, alături de concertul de final din galerie. Consider acțiunea ei un performance în sensul mai degrabă de entertainment. Publicul este imersat în culoare și video-uri și este potrivit pentru tipul de performance sonor oferit de muzicienii invitați să performeze.

O descriere subiectiva a acestui eveniment, a contextului său și a istoricului sau? 

Evenimentul vine în continuarea proiectelor Nucleu 0000. Numele vine de la un entuziasm incipient de a face 1000 de expoziții și cu fiecare expoziție sa schimbam numărul: Nucleu 0001, 0002 și așa mai departe. Acest proiect este 0008 și vine după o pauză de 1 an în 2020. O pauză din organizat acest tip de expoziții cu prietenii, pentru că anul trecut am organizat o sesiune educativă cu 24 de evenimente, de cursuri de istoria artelor pentru publicul larg în București și în Cluj, unde am prezentat artiste cunoscute și mai puțin cunoscute omise din istoria predată în școli. Au fost conferințe cu artiste și profesioniste din diverse domenii culturale, a urmat un atelier și apoi o expoziție cu câteva dintre persoanele care au participat la cursuri în București și patru artiste, membre vechi ale grupului Nucleu. Dar acest eveniment nu a primit număr, ca multe alte evenimente organizate de noi.

Revenind la întrebarea ta, această expoziție dorește să unească două proiecte ale asociației, dragostea pentru arta digitală românească și tipul de organizare expoziționale tipic grupului Nucleu, cu prietenii și colegii de generație și alți artiști invitați pe baza intereselor comune sau potrivirii cu temele date. În această toamnă vom organiza și un eveniment Nucleu 0009 și în ambele vom avea membri vechi și artiști noi care ne plac și cu care rezonăm.

În expoziția SEEN am adunat artiștii digitali prezenți și pe website-ul nostru, spam-index.com, prima platformă de promovare a artei digitale contemporane din România. Unul din scopurile grupului încă de la început a fost promovarea artei digitale, multi-media și a artistelor, dincolo de componenta generațională foarte importantă pentru noi, pentru mine ca fondatoare în special.

Dar am dorit ca proiectul să fie extins ca mediu artistic și am pregătit trei programe, curatoriate de membrele Nucleu, și am chemat artiști diverși să răspundă temei propuse, care a fost interpretată diferit, unii artiști și au revizitat lucrările, alții au făcut trimitere la refolosirea imaginilor existente, la plagiat, la internet, în muzică se vor reinterpreta lucrări cunoscute. A fost îmbucurătoare reacția atât de diversă la temă.

Mulțumim.