Procesul de lucru în teatrul cu roboți

Interviu cu regizoarea Marina Hanganu despre spectacolul „E-Waste E-Motion: o robofabulă”

Intervievatoare: Anca Spiridon

„E-Waste E-Motion: o robofabulă” este o instalație teatrală, un teatru mecatronic în care toate personajele sunt roboți. Acțiunea are loc într-un centru de reciclare din viitorul apropiat, unde un grup de dispozitive inteligente reflectează asupra rolului lor în viața oamenilor. Povestea abordează relația dintre oameni și dispozitivele lor inteligente, precum și importanța reciclării deșeurilor de echipamente electrice și electronice („e-waste”).

Cum a pornit această idee de a face un teatru exclusiv cu roboți? O robofabulă… interesant nume.

Acesta este al doilea spectacol de teatru cu roboți pe care îl regizez, după „2032 SMART-FAMILY” (2022). În primul spectacol, exista un singur robot, Ogmios Z42, controlat live prin telecomandă de Smaranda Găbudeanu. Ogmios era însă un robot printre actori umani. Aici, toate personajele sunt interpretate de roboți autonomi, care reproduc niște trasee prestabilite. O sursă de inspirație a fost finalul romanului „Klara și soarele” de Kazuo Ishiguro, în care un robot își rememorează viața într-o groapă de gunoi. 

„E-Waste E-Motion” e o robofabulă deoarece roboții din spectacol reflectă lumea umană. O altă sursă de inspirație au fost automatele vechi de secole, cum este, de pildă, teatrul mecanic de la Palatul Hellbrunn din Salzburg, populat de figurine care execută acțiuni fixe. Teatrul mecanic de la Hellbrunn poate fi înțeles ca un model la scară mică al ordinii sociale din secolul al XVIII-lea. În mod similar, „E-Waste E-Motion” e un model la scară mică al unui viitor foarte apropiat, în care oamenii sunt înconjurați de dispozitive tehnologice capabile să comunice în manieră umană – ceea ce numim „roboți sociali”. Spectacolul nostru se înscrie în tradiția automatelor și totodată o depășește, prin punerea în scenă cu tehnologie contemporană a unei acțiuni dramatice mai complexe decât scena fixă a automatelor.

Spune-ne mai multe despre proiect, cum a fost la repetiții și cum s-a lucrat efectiv la acest proiect?

Procesul de lucru a fost incitant, dar dificil. Inițial, am scris piesa. Aceasta a fost ajustată ulterior, în funcție de feedback-ul primit de la elevi de liceu din Buzău și Constanța. Am modificat textul chiar mai mult în repetiții. 

În spatele tuturor personajelor se află o singură actriță (păpușar), Smaranda Găbudeanu. Repetițiile noastre s-au desfășurat în mai multe etape. În primă fază, am lucrat pe text cu Smaranda pentru a stabili intențiile personajelor. A fost o etapă de lucru clasică, mai puțin faptul că am repetat prin videoconferință, deoarece ne aflam în orașe diferite. A urmat înregistrarea audio a textului, realizată de George Urse, sound designer și compozitor. Ca regizoare, am montat piesa audio, pe care apoi a prelucrat-o George. El a generat vocile personajelor cu inteligență artificială, adică a convertit vocea Smarandei să sune precum vocile generate, păstrând intonația Smarandei. Majoritatea sunt voci sintetice, doar două voci sunt clone ale unor voci umane (obținute cu consimțământ). 

În paralel, a avut loc procesul de dezvoltare tehnologică. Având în vedere durata limitată a unui proiect AFCN, tehnologia a fost pusă la punct în timp record, în doar 6 luni. Roboții au fost construiți de Marius Dumitrescu, profesor de robotică, și programați de Antonie Amir Suciu. Maria Mandea, în acest timp, a creat designul artistic al roboților, mai întâi sub formă de fișiere care au fost printate 3D, apoi manual, prin vopsire și adăugare de detalii. Tot Maria a construit decorul miniatural, anume masa pe care acționează roboții. Cristina Bodnărescu a realizat video-urile redate pe ecranele din decor. 

La final de august, am început repetițiile cu o parte dintre roboți. Timp de aproape 2 săptămâni, la UNATC, cu ajutorul unei telecomenzi, am creionat trasee posibile pentru fiecare robot. Am avut toți roboții gata cu mai puțin de o săptămână înainte de premieră. Atunci a început cea mai dificilă etapă a repetițiilor, care s-a desfășurat la Buzău, la Centrul Muzeal „I.C. Brătianu”. Am început să înregistrăm mișcările tuturor roboților pe timing-ul piesei audio. Lucram cu câte un singur robot odată, din moment ce exista o singură actriță. După ce înregistram un robot, îl lăsam să reproducă traseul și introduceam un nou personaj. Și tot așa, pentru 10 dispozitive (inclusiv luminile led). În tot acest timp, descopeream probleme tehnice de soft și mecanism, pe care echipa tehnică le regla pe parcurs. Partea cea mai provocatoare a fost să observăm că roboții, mai ales unii dintre ei, nu reproduceau întocmai traseele pe care le creaserăm noi. Roboții își primesc instrucțiunile în timp real, printr-o rețea wireless privată, iar pachetele de date transmise se pot pierde. Mai mult, roboții au giroscop și se ajustează la spațiul fizic în timp real. Întotdeauna există o doză de imprevizibil în reprezentația roboților, rezultată din încercarea lor de a reproduce live un traseu prestabilit, dar stocat pe un computer extern care le transmite ce să facă. A fost nevoie să adaptăm mișcările roboților în funcție de potențialele erori ale acestora. 

Care e subiectul spectacolului, în ce măsură este implicat publicului și care e legătura cu deșeurile electronice?

E un spectacol despre relația dintre oameni și tehnologie, despre responsabilitatea pe care o avem în raport cu dispozitivele electronice și cu mediul înconjurător și, totodată, despre modul în care tehnologia ajunge să ne oglindească viețile. Povestea urmărește un grup de dispozitive inteligente care se întâlnesc într-un centru de reciclare din viitor și încep să discute despre proprietarii lor în încercarea de a înțelege ce li se întâmplă. Un singur robot este umanoid, apropiat de imaginea consacrată a roboților sociali. În rest, protagoniștii sunt o oglindă inteligentă, un fotoliu, un braț robotic, un aspirator, un grup de broșe (care parodiază dispozitivul AI Pin) și două jucării. Publicul are un rol clasic, de martor al poveștii spuse de obiecte.

Cum a fost colaborarea cu UNATC și ce presupune asta?

Spectacolul face parte dintr-un proiect de cercetare artistică cu privire la potențialul expresiv al roboților, al inteligenței artificiale generative și al automatizării în teatru. UNATC, prin Departamentul Cercetare, Dezvoltare, Inovare, a sprijinit din start proiectul: ne-a oferit spațiu de repetiții, găzduiește 8 reprezentații și promovează proiectul. Ca cercetătoare angajată la UNATC, am colaborat cu colega mea, cercetătoarea Alexandra Sofonea, pentru a realiza un chestionar adresat publicului spectacolului. Vom analiza răspunsurile și le vom publica într-un studiu. În octombrie, am susținut o prezentare despre spectacol în cadrul conferinței internaționale AI in Art Practices and Research Conference, organizată de UNATC.

Spectacolul se adresează în special liceenilor, care a fost răspunsul acestora?

Este, de fapt, un spectacol pentru (aproape) toate vârstele, începând cu preadolescenții. În rândul liceenilor, cei mai atrași au fost cei deja conectați cu teatrul sau robotica. Adolescenții au fost curioși cu privire la roboți și unii dintre ei au rămas după spectacol să discute cu noi, să privească roboții de aproape și să îi controleze din telecomandă. Ne-am bucurat că la spectacol au participat eleve, elevi și profesori de la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Buzău. Smaranda le-a dat roboții să îi atingă și le-a explicat mecanismul de funcționare. 

Cum e să faci regia unui astfel de spectacol, în comparație cu o piesă clasică?

Am dorit de la bun început să lucrez cu o singură actriță pentru toate personajele. A fost însă foarte greu, pentru că asta a presupus să construim pe rând fiecare personaj. Prin opoziție, într-un spectacol în care sunt mai mulți actori, dialogul și mișcarea se construiesc simultan pentru toate personajele, pe măsură ce repetițiile înaintează. Sigur că există spectacole cu un singur actor care joacă mai multe roluri, chiar și simulând dialogul – vezi celebrul „Vanya” interpretat de Andrew Scott. Dar în cazul nostru, totul a fost complicat de folosirea tehnologiei. La repetițiile de text și la înregistrări, eu îi dădeam replica Smarandei atunci când juca un anumit personaj, ca să poată dialoga credibil. În etapa înregistrării mișcării roboților, aceștia erau adăugați pe rând, iar Smaranda juca în raport cu propriile mișcări deja imprimate altor roboți. Un tandem de „play-replay” constant. O altă diferență majoră față de un proces clasic de repetiții a fost contradicția dintre „viul” teatrului și rigiditatea unei înregistrări audio sau de mișcare. A fost nevoie să editez piesa audio în repetate rânduri pentru a face loc mișcărilor pe care le construiam cu roboții în repetiții. De pildă, adăugam sau eliminam pauze, mutam replici sau le tăiam. Ceea ce într-un spectacol clasic se poate edita foarte ușor, prin simplul fapt că actorii pot rosti replicile modificate, aici orice modificare de text presupunea un întreg proces tehnic. Orice schimbare pe banda audio afecta și timing-ul mișcărilor.

Concluzia mea paradoxală este că actorii umani sunt mai ascultători decât roboții autonomi. Glumesc, totuși e un sâmbure de adevăr aici. Acțiunile actorilor umani sunt mult mai maleabile decât ale unui robot. Pe de altă parte, o asemănare între roboții noștri și actori este că și unii, și ceilalți își variază acțiunile (într-un anumit grad) la fiecare spectacol. Această variabilitate derivă din faptul că avem de-a face cu o acțiune live, desfășurată într-un spațiu fizic influențat de diferite variabile.

foto Cristina Bodnărescu

Care este aportul AI în toată povestea?

AI a fost folosită pentru generarea de voci pentru roboți, dar și pentru unele elemente video care apar pe ecranele integrate în decor. În rest, roboții nu folosesc AI.

Cât de dăunătoare sunt aceste deșeuri pentru mediu și ce sfat ați avea pentru consumatori?

Substanțele toxice (cadmiu, plumb și beriliu, de pildă) din echipamentele electrice și electronice aruncate necorespunzător se scurg în pământ. Prin urmare, pânza freatică este contaminată. Aceste deșeuri afectează nu doar mediul, ci și sănătatea umană. Ca de obicei, țările mai sărace din Asia sau Africa suferă cel mai mult, pentru că multe deșeuri ajung să fie dezasamblate necorespunzător de persoane care își câștigă existența în acest fel, oferind un fel de servicii de reciclare informale. Faptul că nu se protejează în timpul acestui proces le afectează sănătatea. În urma reciclării profesioniste pot fi recuperate multe metale rare, deci există numeroase beneficii ale acestui proces. Sfaturi pentru consumatori: să fie responsabili, să se informeze unde pot recicla dispozitivele atunci când nu le mai folosesc și chiar să încerce să prelungească durata de viață a acestora în loc să alerge după ultimul model apărut pe piață.

Ce ne poți spune despre instalația „Cimitirul obiectelor”, ce presupune?

Robofabula noastră este însoțită de un apel la reciclare. La intrarea în sala de spectacol, publicul e invitat să interacționeze cu „Cimitirul obiectelor”, o instalație realizată în cheie comică. Pe un pupitru e așezat un laptop („altarul”), cu „cavouri” de plastic pentru obiecte de o parte și de alta. Publicul aduce un obiect de care dorește să se despartă, îl pune într-o ramă, apoi scrie un mesaj de adio pentru dispozitiv folosind laptopul. Mesajul este citit de o voce artificială și proiectat peste fotografia obiectului, realizată în ramă. Mesajele se acumulează pe ecran și devin niște șoapte polifonice. Vizitatorul își depune, apoi, obiectul într-un cavou. Instalația a fost realizată de Cristina Bodnărescu și George Urse. Toate deșeurile au fost apoi ridicate de Asociația Environ, parteneră în proiect.

Pe unde mai putem vedea spectacolul în țară?

După reprezentațiile de la Buzău (finalizate) și cele de la UNATC – CINETic din București, spectacolul a fost prezentat la Liceul Teoretic Internațional de Informatică din Constanța. Întrucât face parte dintr-un proiect co-finanțat de AFCN, „E-Waste E-Motion” are un număr limitat de reprezentații. Spectacolul urmează să fie filmat și subtitrat în engleză, iar filmarea va fi disponibilă online gratuit timp de cel puțin o săptămână. Sperăm, totuși, ca Teatrul „George Ciprian” din Buzău, producătorul spectacolului, să sprijine continuarea reprezentațiilor și în afara proiectului. 

E-WASTE E-MOTION: O ROBOFABULĂ

Concept, text, regie: Marina Hanganu.

Actriță – mișcare și voci roboți: Smaranda Găbudeanu.

Design tehnic și construcție roboți: Marius Dumitrescu.

Programare roboți și lumini: Antonie Amir Suciu.

Scenografie și design artistic roboți: Maria Mandea (super:serios).

New media design, video și instalație interactivă: Cristina Bodnărescu (Ethics of Joy).

Sound design, muzică și voci IA: George Urse (Ethics of Joy).

Tehnician și asistent scenografie: Adrian Dragoman.

Spectacolul poate fi vizionat integral pe YouTube:

Trailer: https://youtu.be/fyc4VV2WEqE?si=SwqGI8ZdY_iFW8sy 

Spectacolul face parte din proiectul „E-Waste E-Motion”, co-finanțat de AFCN.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Organizator: Teatrul „George Ciprian” din Buzău

Partener principal: Universitatea Natională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București (UNATC) Parteneri in organizarea activitatilor: Asociația ENVIRON, Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” Buzău, Liceul Teoretic Internațional de Informatică din Constanta, Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Buzău, Muzeul Județean Buzău. Parteneri de comunicare: AGERPRES, Agora Buzău, Alarma Buzoiană, Asociatia Romana a Femeilor in Artă (ARFA), Bookhub, Buzău.Media, Buzău.net, Buzăul Cultural, Campus TV, Contacte Culturale, Cotidianul Opinia Buzău, Dobrogea Explore, Expresul Buzoian, Focus TV, Gazeta Buzoiană, Happ.ro, ISCOADA, Modernism.ro, News Buzău, Observator Cultural, Observatorul Buzoian, Ploiești TV, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Revista Verde, Sănătatea Buzoiana, Șansa Buzoiană, Șansa News, Subversiv, TV Buzău, TV SAT, TV Sud Est, Ziarul Muntenia de Buzău. Sponsor: Exclusiv Auto (Constanța)