Raluca Ghideanu s-a născut în anul 1981 la Iași. A absolvit Universitatea Națională de Arte București, secția sculptură, în 2003, cu o instalație sculpturală în spațiul pubic. În 2005 termină masteratul în arte vizuale, iar în prezent urmează cursurile doctorale la aceeași universitate. Tot la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti a fost coordonator, timp de doi ani, a workshopului de performance art din cadrul proiectului Time Based Arts. Activează în mare parte în domeniul sculpturii, dar are incursiuni și în zona instalației performative, a scenografiei și a designului.
În 2014 castigă premiul pentru sculptură la expoziția internațională Saloanele Moldovei și în 2015 participă la Bienala de Artă și Cultură de la Roma. Pe langa expozitiile personale participă la numeroase expoziții de grup și simpozioane internaționale : 2015 – Culturama, București; Bienala Internațională de carte obiect, ANAV București; Rezidenta artistică Mallnitz, Austria; Simpozionul internațional de artă contemporană DFEWA, Ardud, România; 2014 – “Jurnal de introspecție” European Art Gallery, București; Bienala Internațională de carte obiect Moscova, Rusia; “Solitar urban” Muzeul Curtea Veche, București; “Art Safari”, București; simpozionul internațional de artă contemporană , Roujan, Franța; simpozion internațional de artă modernă, Mallnitz, Austria.
De asemeni are lucrări de mari dimensiuni amplasate permanent în spațiul public: 2015 – “Free Spirit” Mallnitz, Austria; 2014 – “Adam și Eva” centrul vechi Baia Mare; “Vilma” Cetatea Ardud, Jud. Satu Mare; “Red Spirit” Mallnitz, Austria; 2013 – “The Garden” serie de lucrări de sculptură și pictură în cartierul rezidențial One Floreasca Lake București; 2012 – “Adam si Eva” din seria “Prison of life” curtea M.Ț.R. București.
Artista a răspuns unui set de întrebări adresate de Modernism.ro
Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?
În momentul de față familia are majoritatea timpului meu pentru că avem un nou membru care necesită toată atenția. Învăț să fac proiecte și schițe de lucrări la locul de joacă :). Eram obișnuită să am un timp și un spațiu dedicat pentru lucru…acum iau lucrul cu mine oriunde pot. Astfel am reusit în ultimii doi ani să finalizez câteva lucruri importante: un proiect de artă publică de ziua Europei 2016 unde am lucrat cu 40 de artiști din diverse domenii în zece stații de metrou; am lucrat cu studenții de la UNArte la workshop-ul de performance art; am expus la Londra în Coreea și Japonia; am demarat proiectul “Into my Gong Self” care este un proiect de sculpturi sonore și dans contemporan iar acum lucrez la doua proiecte mari pentru 2018. Între timp mai lucrez și la teza de doctorat care mă ajută mult în definirea mea ca artist.
Ce rol are locul în care lucrezi?
Esential, aș putea spune. În momentul de față nu mai am un atelier în care să lucrez iar asta schimbă mult rezultatul final. În prima fază am fost foarte suparată, acum o iau ca pe o provocare. Nu credeam că voi reuși să reduc atat de mult dimensiunea lucrărilor mele. Este o experiență nouă, interesantă, care se leagă și de cercetarile mele din zona doctorală.
Unde ai vrea să expui în viitor?
Proiectele mele de viitor merg spre zona spațiului public atât de interior cât și de exterior.
Cu ce îți stimulezi creativitatea?
Viața de zi cu zi și condiția umană este unul din subiectele mele așa că nu trebuie să caut prea departe iar în ultumul timp doctoratul îmi este de mare ajutor. El mă ajută să-mi structurez gândurile și căutările și cred că v-a avea un rol foarte important in creația mea viitoare.
Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?
Forță, mișcare, căutare.
Cea mai placută descoperire?
Am fost super impresionată și emoționată când am descoperit că sunt persoane cunoscute sau necunoscute care folosesc lucrările mele pentru poza de profil sau perete pe Facebook. Pentru mine acesta este un lucru extraordinar, asta înseamnă ca ei se identifică cu personajele mele și ca o parte din mesajul meu a ajuns la ei.
Care este cea mai de preț posesiune a ta?
“Posesiune” este un cuvant dificil….sunt de parere că “noi” suntem singura posesiune a noastră iar ceea ce facem ne definește atât ca individ social dar și ca entitate spirituală. De asemeni, talentul meu consider că este un dar de pret, pe care am datoria să îl dezvolt și să îl împartășesc.
Care este cea mai mare extravaganță a ta?
Cea mai mare extravaganță a mea este faptul că pot face ceea ce iubesc, arta mea, proiectele mele. Pentru asta sunt profund recunoscatoare familiei mele care m-a susținut și mă susține în continuare.
Cea mai frumoasă amintire?
Cele mai frumoase amintiri sunt legate de copii mei și în special de linistea, căldura și starea de perfecțiune pe care o ai atunci când adorm în brațele tale. Am foarte multe amintiri frumoase nu aș putea alege doar una, învăt sa ma bucur de orice clipă oricât de mică și neînsemnată ar părea.
fotografii din arhiva personală Raluca Ghideanu
Recent Comments