Mihaela Vodă, născută în Câmpina și chiriașă a Bucureștiului din 2004, când a început Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, este în prezent coordonator PR și marketing la editura Litera. Este interesată de călătorii, expediții pe munte, ture cu bicicleta, explorarea sacrului, scris, arte vizuale.
În perioada 1-19 iulie 2015 Mihaela a făcut o călătorie în Tibet.
(citește prima parte și a doua parte)
Călătorie inițiatică în Tibetul indian
(partea a treia)
Text și fotografii Mihaela Vodă
Am mai fost la rafting, pe Zanskar, râu de sine stătător, clasificat cu clasa 4 de dificultate, care trece prin chei abrupte (numite „Marele Canion” din Asia). Raftingul a durat 2 ore, printre vârtejuri și stropi reci, cu muncă în echipă, numărat și cântat în indiană și română. Senzația e fantastică. La fel și culorile și texturile stâncilor care străjuiesc râul.
Două zile le-am petrecut la Pangong, un lac de o culoare ireală, între munți. Lacul se află la aproximativ 4300 de metri, iar drumul până acolo a trecut pe la Chang La, pas la aproximativ 5300 de metri. Peisajul de pe drum este superb, cu văi nisipoase, șiroaie de apă cristalină din ghețari, yaci la păscut, stânci de diferite forme, oameni care lucrează la drumurile din înălțimi, nămeți de zăpadă, locuri dificile prin care șoferul și mașina trebuiau să facă eforturi să treacă. La lac energia era fluidă, puternică, te conducea ușor și te asista blând în starea de meditație. Am dormit în corturi mari, cu pat și toaletă în interior. Am văzut cel mai plin de stele cer și Calea Lactee clară și minunată. Când vezi imensitatea Universului, egoul dispare.
Pe șoselele proaspăt asfaltate, erau foarte multe panouri cu mesaje de comico-atenționare:
Dont’t be silly
On the hilly
After wiskey
Driving is risky
Drive like hell
And you will be there
On the bend
Go slow friend
Feel the curves
Don’t hug them
That is deep
Don’t go there asleep
Better Mr. Late
Then Late Mr.
Safety on the road
Makes drink tea at home
Be soft on my curves
Fast won’t last
Ce se mănâncă în Tibet? Habar n-am cum se cheamă sau ce conțin mâncărurile… în majoritatea timpului m-am lăsat pe mâna celor de la hotel (un fel de pensiune, mai degrabă). Brânză de yak într-un sos verde, alte sosuri cu orez, mâncărici din legume cu tot felul de condimente. Coriandrul este la putere, te aștepți să îl găsești și în tort. Ginger lemon honey tea, masala, ‘milik’ tea. Foarte interesante noile senzații pentru papilele gustative, dar corpul se adaptează greu (cel puțin al meu) sau începe să respingă (până la urmă asta a făcut al meu).
A fost foarte interesant să-mi urmăresc corpul cum răspunde la schimbări (mâncare, altitudine, climă etc.). Deși era foarte cald, nu transpiram și pielea nu mirosea urât. Nu beam atât de multă apă pe cât aș fi crezut că voi bea. Nu simțeam nevoia să mânânc, mă simțeam încărcată și energizată cu ceva mai bun și mai puțin dens. Durerile de cap.
La hotelul la care am stat am primit prima lecție aplicată de legea karmei. Mănânci și bei ce și cât vrei, nu stă nimeni să-ți țină socoteală. Tu singur îți notezi și plătești la finalul șederii. Ei sunt relaxați, știu că n-ai să-i păcălești pentru că ți se va întoarce sau, dacă îi păcălești, înseamnă că asta le e karma. (Dacă am aplica fiecare legea karmei n-ar mai exista oameni în uniforme pe lângă noi.)
Ce cuvinte am învățat? Salutul Juley!și Chalo! Chalo! (Să mergem! Să mergem!).
După 14 zile în Tibet am coborât în India, la New Delhi. Dar asta e o altă poveste.
După ce ai călătorit în Tibet nu mai ești la fel.
Mulțumesc că am ajuns acolo, la fel cum am mulțumit și când eram acolo, cu lacrimi și fericire, aproape zilnic, că sunt acolo, că trăiesc ceea ce trăiesc, că mă trezesc și văd Himalaya, că existența este mai mult decât ce știam.
Mulțumesc, Lucian (calatorii-initiatice.ro).
Recent Comments