Poeme sculpturale cu substrat dureros

În expoziţia personală

Cosmin Moldovan – „Fragments of our identity”

– la Muzeul de Artă ARAD

În sala Ovidiu Maitec a Muzeului de Artă din Arad, a fost vernisată, zilele trecute, o excelentă expoziţie semnată de artistul vizual Cosmin Moldovan, a realizat o suită amplă de lucrări de sculptură în materiale combinate – lemn, metal, ceramică, răşini, fibră de sticlă, etc. – intitulată „Fragments of our identity”.

După cum ne-o arată şi banerul, afişul şi cartolina (care conţine pe verso conceptul teoretic), întregul ciclu de lucrări expuse reprezintă finalizarea unui demers, comentariu plastic focalizat pe destinul cetăţeanului român în perioada istoriei recente a sistemului concentraţional.

Cosmin Moldovan s-a format ca artist în plin postmodernism având însă o profundă înţelegere a artei moderne, a sculpturii în  mod special.

Modernismul, ne amintim, avea ca ţintă autonomia limbajului, unitatea de stil, puritatea formei. Ca repere edificatoare  putem aminti pe Piet Mondrian, în pictură sau Brâncuşi, în sculptură. Postmodernismul a venit apoi cu amestecul stilurilor, cu deconstrucţia şi cu cultura fragmentului. Post – postmodernismul pe care-l trăim acum este o cultură a divertismentului.

Modul de tratare a formei la Cosmin Moldovan are la bază ceea ce s-a numit (şi practicat) în sculptura secolului XX „distrugerea formei”. Un procedeu exersat şi studiat în anii studenţiei de tânărul artist care viza o reconstrucţie a formei dar una care să răspundă unei noi sensibilităţi, cea postmodernă, a culturii fragmentului.

Figurile sculpturi – unele prinse pe pereţii sălii Ovidiu Maitec, altele aşezate pe socluri sau direct pe podea – simbolizează, în diverse ipostaze, soarta românului, existenţa lui într-un univers stalinist şi poststalinist.

După cum o spune şi titlul, este vizată ideea de identitate corodată agresiv în acest univers, coroziune care continuă după internaţionalismul proletar cu nivelarea adusă de valul agresiv de globalizare.

La baza acestei viziuni asupra sculpturii lui Cosmin Moldovan stau cinismul, ironia şi sarcasmul. Este o atitudine acuzat critică a unei societăţi în care omul este o entitate traumatizată la tot pasul de perceptele unei ideologii colţuroase şi adesea absurde.

Unul dintre cele mai însemnate obiective ale sistemului era să-i scoată din cap omului ideea de sacru, de credinţă în Hristos. Lucrarea „Pumnul tău minte nu are” este emblematică în acest sens. Pumnul roşu care bate în capul insului îngenuncheat, la o privire mai atentă, ne arată că acest ciocan are ca obiectiv strivirea – prin lovituri repetate – a chipului cristic transparent din capul (mintea) personajului.

Formula plastică, a asamblării formei/figurii umane din fragmente, în cheie ironic umoristică aduce un mesaj de râsu’/plânsu’. Ceea ce, la prima vedere, sârneşte un zâmbet are în spate, de fapt, o mare suferinţă întinsă pe decenii.

Cele două simboluri fundamentale, secera şi ciocanul, sunt alfa şi omega acelui univers fără Dumnezeu.

Relaţionarea figurii umane cu aceste simboluri capătă aspecte şi nuanţe  diverse în expoziţie. Prezenţa fragmentară a motivului naţional pe îmbrăcămintea figurii face trimitere la coroziunea sistematică a sentimentului identitar din acea perioadă „roşiatică, iute a trecutului” – cum o numeşte artistul – care continuă şi astăzi cu alte mijloace, cu acelaşi succes.

O expoziţie admirabilă, aparent subliniat ludică, dar cu un substat dureros, pe care o puteţi vizita, în sala Ovidiu Maitec a Muzeului de Artă, până în 13 septembrie a.c.

Onisim Colta

001 002 003 004 005 006 007 Chipul meu se topea in nefireasca trupului miscare Contempland rosul sub soarele arzator al lacrimarii   calimarii noastre ieri am prins radacini in lumina chipului tau Privind spre viitorul absent Ţineam în mânǎ pulpa fragedǎ a credinței  noastre