Despre arta contemporana circula atatea legende, urbane si suburbane, incat ii e greu omului de rand sa retina o judecata de valoare argumentata si autorizata. Si atunci e nevoit s-o emita singur. Majoritatea dintre noi evita s-o faca, considerandu-se, pe buna dreptate sau nu, nepregatiti, nesiguri pe propriile intuitii si sensibilitati, oricum expusi ridicolului. Devine atunci urgent sa abordam lucrurile mai rational si sa analizam/combatem cateva zvonuri de succes, pentru a ne forma singuri o opinie. Cat de cat.

Arta contemporana e indescifrabila

Desigur, artistii contemporani sunt multi, diversi, uneori greu de clasat in grupuri si curente. Tehnologia actuala ne face –clipa de clipa- martorii fenomenului la scara globala. Prin definitie, judecata timpului lipseste. Cine a capturat spiritul epocii si cine e doar produsul unui efort de marketing? Cine va fi uitat pana joi la trei jumate si cine va dura? Cronicarii, criticii s-au inmultit, analizele lor, tot mai stufoase si confuze, incearca – cu cat succes?- sa analizeze operele de maine cu instrumentele criticii de ieri. Si totusi, ca biet turist roman intr-o piata baroca din Europa, ramai uneori hipnotizat de cate un obiect extraterestru, statuie, fresca sau fantana arteziana futurista parasutata in plin templu al culturii reverate. Nu are legatura cu nimic (cu nimic din ce credeai tu ca stii), dar cineva si-a luat riscul sa-l puna acolo.Pentru tine. In mod straniu, aproape magic, te-a oprit, iti vorbeste, te emotioneaza. Forma, culori, texturi, totul e in contrast violent cu traditia locului, totul constituie un arc improbabil peste timp si mentalitati, dar urmareste o sinteza care trece, in mod necesar, prin tine. Stii sau nu s-o definesti, dar simti ca e acolo. Vestea buna e ca esti viu. In plus, desi nu-l prea folosesti (lipsa de timp, bat-o vina), mai porti si-un suflet in stare de functionare.

Arta contemporana isi dispretuieste publicul

Hai sa vedem cine mai e publicul in zilele noastre. Dintotdeauna, artistii au avut cate un client. Papa italian, bancher evreu, negustor bogat din Flandra sau Dumnezeu insusi (primul care a beneficiat de un decorator de interior), artistul stia pe cine trebuie sa convinga pentru a supravietui si a-si continua opera. Astazi, el trebuie sa convinga consilii comunale, comitete directoare de banci, fundatii financiaro-industriale: organisme colective, elective sau elitiste, personalitati tot mai anonime. La cealalta extrema, publicul esti tu, individul de rand. De rand, dar nu simplu: individul modern e totodata consumator, victima-tinta a marketingului de toate felurile, cetatean, membru in zeci de triburi incrucisate si chiar lider sau formator instant de opinie, prin telefonul sau fermecat. Greu de abordat. Cand fiecare individ ti se prezinta ca un colectiv schizofren, poti sa-ti incerci norocul cu oricare din fatetele lui sau sa oftezi si sa faci ce-ti place tie, in speranta ca cineva te va aproba. Artistul contemporan nu-si mai vaneaza publicul, a ajuns sa-l pescuiasca.

Arta contemporana e o marfa de import

La marginea prost asfaltata a Europei, modele si modelele ajung dintotdeauna mai greu. Ne-am obisnuit sa credem ca doar masinile germane, vinurile frantuzesti si pantofii italienestine ajuta sa calatorim frumos. Totodata, nu trebuie sa pierdem din vedere ca ultimele doua-trei generatii  de rafinati ai Occidentului si-au tocit durabil tweed-ul pantalonilor, ingenunchind in fata mainilor batatorite ale unui taran din Hobita. Sa fie oare toti prosti? Ai sa razi, dar in Romania, arta contemporana e mai curand o marfa de export, pentru ca tie ti-e frica sa te apropii de ea fara garantii din strainatate. Recunoaste ca ai fura mai curand tabloul unui artist roman la Bienala de la Venetia decat dintr-o galerie de pe Bd. Unirii din orasul tau.

Arta contemporana e scumpa

In fiecare secunda, il poti invia si convoca pe Karajan sa dirijeze in baia ta cu lumanari parfumate. Cand te arunci pe canapea, Scorsese sau Tarantino oficiaza pentru tine. In Dolby sorround, HD, in 3D, incontinuu. Ai acumulat atata design in ultimele obiecte de uz casnic din bucataria ta de bloc, incat chiar crezi ca arta e ceva gratuit, un bonus de supermarket sau o pensie pe viata oferita de Internet. Ei bine nu!Intr-o lume in care un instalator te costa cam cat un avocat, un zugrav cat un chirurg, are si arta un pret. Timpul, munca si riscul luat de un artist poate si este si el evaluat. In general, in pierdere. Norocul tau. Fii atent, decide-te repede si profita. Consoleaza-te cu gandul ca faci o investitie. De ce te chinui sa castigi bani, daca ai uitat cum sa te bucuri cheltuindu-i? Sculptura aia minimalista e prea simpla, „o faceai si tu”. Fa-o si mai vorbim! Tabloul alalalt iti place, dar nu se potriveste cu perdelele alese de soacra-ta? Si daca ai renunta la perdele? Sau si mai bine, chiar la soacra? Daca fericirea ta nu ar decurge din acumularea de obiecte, ci doar din cateva dintre ele, misterioase, magice, care iti vorbesc peste galagia permanenta? Sigur, e greu sa inaintezi printr-o existenta tot mai inghesuita. Fa ordine, renunta, arunca, aeriseste-ti calea! Tot ce-ti trebuie cu adevarat e o saltea pe care sa poti dormi si un tablou care sa te-nvete cum sa visezi. Cu banii de whisky, somnifere sau intalniri fara viitor iti poti permite destul de multe intr-o galerie. Arta contemporana e scumpa? Nimeni nu te opreste sa pui bani deoparte ca sa-ti cumperi un Van Gogh.

Si acum ca te-am certat destul, hai sa te duc sa-ti petreci zece-cin’spe minute la 438HALL. Nu-i departe, decat daca vii dinspre Luvru sau Prado. Nu e inghesuit, decat fata de MNAC. Nu-i scump, decat in comparatie cu tarabele de cercei din Pasajul Universitatii. Inauntru, dai de Anca Echim, initiatoarea bazarului.

“Aici, nu ne asumam rolul de curatori ci, mai degraba, scopul nostru este sa ii reponsabilizam pe artisti sa prezinte lucrari care sa se vandă. Deja ei au devenit foarte interesato si ne intreaba in mod regulat ce s-a vandut, ce merge, ce nu, care au fost reactiile celor care ne-au calcat pragul sau ne-au vizitat website-ul”.

 

Bazarul cu arta vrea sa se adreseze omului obisnuit. Anca isi pune mana-n foc ca primul care a cumparat de la 438HALL a fost Cristi, un băiat de 12 ani, care a luat cu 15 lei o fotografie cu graffiti al artistului urban Spesh, cu care se mandreste printre prietenii lui.

Tu, trecator plictisit, te vei mira cum a fost regandit functional spatiul. 438HALL se afla practic intr-un loc pana atunci nefolosit – culoarul dintre boxele locatarilor. Spatiul asta, de un secol al nimanui, devine pentru cateva momente, casa mintii tale. Chiar si vecinii (aceasta categorie sociala omniprezenta in viata sufleteasca a bucureste anului) au primit cu bucurie ideea de a avea un spatiul expozitional la ei acasa si sustin neconditionat proiectul artistic initiat de 438HALL.

Orice om curios de frumos si colorat gaseste aici un obiect de care sa se indragosteasca pe loc. La 438HALL, peretii galeriei de pe Bulevardul Lascar Catargiu, nr. 16, te asteapta cu lucruri mici, mari, medii din diversul si ineditul unor tineri activi neuronal. Gasesti aici pictura pe panză, graffiti, fotografie, haine, pantofi, origami, trigami, tehnici mixte, colaje, ceramica sau sticla. Uneori chiar la pretul unei beri calde sau a unei shawarme reci. Intra ca un om de rand si vei fi primit regeste. Intreaba si ti se va explica. Cauta si vei gasi. Cere si ti se va da. Vrei lucruri care te misca, misca-te ! Sau nu. Lucrarile pot fi vazute si comandate si pe site-ul bazarului – www.438.ro.

Arta contemporana e contemporana cu tine numai daca te apropii de ea. Arta contemporana e arta numai daca o tratezi cu respectul cuvenit artei. Ti-e sete de calatorii ? Ia-ti un bilet. La 438HALL, gasesti tot, de la business la low-cost. Grabeste-te, se cam aduna coada.