Scară interioară
Cosmin Năsui
Locuința Iulianei Vîlsan este despărțită de studioul ei printr-o scară interioară. Această scară interioară a fost închisă din motive de natură politică timp de aproape 40 de ani, înainte de a ajunge Iuliana în acest domiciliu. Și dacă asta nu era de ajuns pentru o punere în scenă a contextului în care creează Iuliana Vîlsan, trebuie adăugat faptul că locuința aceasta împreună cu studioul aferent au aparținut pictorului Arthur Verona.
Iuliana descoperă această scară și cumva firesc o reface din metafore ale lumii prezente. O scară construită pentru folosință și apoi închisă, pare un lucru bizar, și cumva destul de împotriva naturii clădirii. Însă, din pricina faptului că această scară a fost închisă, ea a fost ferită schimbărilor și s-a conservat aproape perfect, cum nu s-a întâmplat cu restul spațiilor expuse uzurii.
30''(treizeci de secunde),acryl/pinza 2060/1690cm,2010
Ceea ce stiu,ceea ce vad,ceea ce simt,acryl/pinza 2030/1850cm,2011
Cheia simbolică cu care Iuliana redeschide această scară este cea a explorării contextului istoric românesc al celor aproape 40 de ani de „închidere” generată de regimul comunist într-o lume utopică. Redescoperirea acestui fragment de lume este privită cu îngăduință și cu grijă pentru că ea ascunde mai ales avantajele noastre ca ființe trăitoare în blocul ex comunist. Această scară interioară închisă păstrează avantajele simțurilor și pasiunilor universului rămas doar la stadiul de imaginat, ferit de modele și tendințele realității consumului. Arta Iulianei redescoperă scara interioară în toate clădirile subiective rămase întregi în urma cutremurelor fiinţelor vremii.
Dupa 20 de ani,acryl/pinza 1350/2100 cm,2010
Mult inainte si imediat dupa,acryl/pinza 100/100,2010
Evadare in plan,acryl/pinza 50/50cm.2010
Evadare cu spatii,acryl/pinza 50/50cm,2010
Evadare in interior,acryl/pinza,50/50cm, 2010
Microrealitățile acestui spațiu par niște fantezii construite de o imaginație poetică fără o miză aplicată. Și uneori aceste imagini se cionesc de bariere de percepție cu care se înconjoară lumea mărfurilor culturale și simbolice a ideilor preconcepute, aflate sub semnul vitezei consumului. De altfel, în mai multe ocazii, arta Iulianei Vîlsan a provocat dispute artistice începând cu proiectul expozițional „Animalul”, din 2000. „Nevoia de zbor,râs și umor formează împreună un apel la toleranță și o invitație de a intra măcar pentru o secundă în pielea animalului cel mai detestat. ” Pentru că fie prin pictură, grafică sau scenografie Iuliana creează o lume exprimată în imagini sau în cuvinte în care adună o sumă de contexte trăite cu emoții specifice cu întâlniri, bucurii și tristeți găsite în spații cu astfel de energie. Și atunci când le redă lumii, prin vehiculul imaginii, nu ține seama de mimetismul de formă sau conceptual al scenelor realității. „În interiorul transparenței, al vulnerabilității, al fragilității am găsit un univers autentic, viu, care vorbește de o lume neatinsă, adevarată, credibilă.” Așa că arta Iulianei ajunge uneori să fie privită prin ochelarii cu dioptrii ai decorativismului sau a culorii pure, care deformează însă acuratețea imaginii și a mesajului.
Pastreaza simplitatea,acryl/pinza 90/123,2010
Zimbeste,acryl/pinza 100/100cm,2010
Cunoasterea celuilalt,acryl/pinza,100/100cm,2010
Calatorie,acryl/pinza 100/100cm,2010
Poate unul dintre aspectele cele mai interesante ale deschiderii către această scară interioară este ideea de terapie prin artă. Pentru că, implicit prin ideea conținută a evadării pe care creatiile o au indiferent de limbajul selectat Iuliana ajunge la „cunoașterea prin contaminare, o intelegere și un câștig al toleranței față de celălalt. Un gest necesar.”
Deschizând prin artă scară sa personală Iuliana își confruntă, printre rămășițe de iluzii, momentele existenței personale. Coduri de culoare își găsesc semnificația precisă fiind suport pentru elemente sintetice dar totuși figurative precum dantela, musca, caruciorul-univers, ochiul zburător sau buzele plutitoare alcătuind mitologii personale. De fapt, în creaţia sa, Iuliana îşi asumă o prelungire a ceea ce este vulnerabil în imagine: „semnele făcute sunt evadări către o secundă care să permită să fii atent la infinitezimalul mic, la mesajul pe care celula vie, cu care fiecare a fost înzestrat, vorbește unic fiecăruia dintre noi”.
A face pe celalt sa traiasca nu inseamna sa l lasi intact,acryl/pinza,175/82,5,cm,2010
Adam si Eva,acryl/pinza 90/123cm,2011
Vorbeste lent,acryl/pinza 100/100cm,2011
Lumea lui este lumea,acryl/pinza100/100cm,2010
Până acum metralimbajul artistic al Iulianei Vîlsan s-a prelungit în microuniversuri exprimate prin desen, pictură, scenografie de teatru, care au funcţionat ca trepte ale descoperiri propriei sale scări interioare, însă care au antrenat exercițiul altor descoperi în lumile privitorilor-exploratori.
Punctul de plecare,acryl pinza 100/100cm,2010
Diferenta nu e egalitate,acryl/pinza 100/100cm,2010
Spaţiul plastic pe care l-am văzut în aceste lucrări este foarte pur, şi imens, datorită albastrurilor; nu am citit toate explicaţiile autoarei, şi cred că e mai bine aşa ptr. mine, viziunea personală stimulată de imagine contează în primul rând; există graţie alături de imprevizibil şi necunoscut în aceste lucrări; deci există treceri destul de crude de la o extremă la alta, ca stare umană; succes,
mama ce-mi mai place pizda aia albastra!!
Simpatica Doamna, de ce schimbati discursul? Eu nu ma interesez de Dvs. in mod special si nici nespecial. Si de nimeni altcineva. Nu am vocatie de politai si inchizitor. Am ajuns in posesia unor informatii total intamplator, cum se intampla adesea in viata. Si, fiindca sunt si eu absolvent de umanioare si tot in domeniul acesta imi desfasor activitatea, si nu de ieri, de alaltaieri – spre ghinionul Dvs., nu intr-un fund de lume -, mi-am dat seama usor unde si cum strecurati minciuna. Apoi, pentru ca ati facut ceea ce ati facut cu prietenul meu, adica i-ati vandut frectie la picior de lemn pe patul de moarte, la preturi imense (vedeti ca inselaciunea intra la penal), numele Dvs. imi va ramane intiparit in minte pe vecie. 1. Deci, Dvs. in buletinul italienesc figurati, atunci cind lumea se interesa informal de dvs., din cunostinta in cunostinta, adica daca artista plastica Iuliana Vilsan si angajata benzinariei sunt una si aceeasi persoana, ca cetatean roman, nu italian. (In plus, la profesie, era completat: functionara. De ce nu artist plastic, pictor, scenograf sau liber profesionist? Vedeti ca Domnia Voastra sunteti cauza tuturor acestor mari neintelegeri? Si acum sunteti convinsa ca vorbeam la obiect?) Daca, intre timp, v-ati dobandit cetatenia it., cum afirmati, sa va fie de bine. Cred ca, in conformitate cu legislatia romaneasca, nu exista o limita a nr. de cetatenii, cum impun alte state. Deci, spor in continuare la colectionat. Inclusiv case, atata vreme cat sunt dobandite legal si cu mijloace morale, la Monte Carlo, ba chiar in Maldive si in alte paradisuri naturale si fiscale. Nu cum ati facut aici, in Bucuresti, cu fostul Dvs. logodnic. (Cel putin, asa merge vorba-n targ.) 2. Erati angajata la Esso It… (sa continui?) din Catania. Si nu rezulta ca erati designerul societatii, cea care transforma benzinaria in galerie de arta contemporana. Ca tot am ajuns aici, nu imi aminteam gresit obiectul de activitate al angajatorului. Am verificat cu google. Mai simplu si mai rapid, nici ca se poate. In fine, a lucra nu e o rusine, munca il innobileaza pe om, nu? Au fost printi care au ajuns la munca de jos, dar tot printi au ramas. Altii au preferat sa moara de foame, considerand munca injositoare. In plus, nu cred ca in mediul privat exista o limita a numarului de contracte de munca simultane. Daca unele persoane nu au vazut cu ochi buni asta, nu e deloc vina mea. Fiecare cu punctul sau de vedere. Iar daca angajatorul v-a facut un contract sub pregatirea Dvs. profesionala, lui sa-i cereti socoteala. 3. Poate ne luminati si pe noi, profanii, in legatura cu alte aspecte interesante ale vietii Dvs. Citez: “Am crescut lângă părintele Papacioc. … Părintele m-a adoptat din prima clipă şi chiar obişnuia să spună că sunt fetiţa lui. … Eu eram o prezenţă constantă.” O fi adevarat ori o fi o remodelarea a realitatii, cum obisnuiti, amestecand adevarul cu fantezia. Ciudat ca articolul din “Romania Libera” a aparut dupa moartea parintelui Arsenie si nu inainte. Refuz, insa, sa cred ca de la parintele Dvs. spiritual ati invatat sa stoarceti oamenii de bani in cele mai cumplite momente ale vietii lor sau chiar sa-i jefuiti. 4. Ca absolventa de Litere si vorbitoare nativa de limba romana – sper ca nu mai apar surprize si aici -, banuiesc ca stapaniti semnificatia cuvintelor. Sa mai citez tot din “Romania Libera”: “A studiat angelologie cu Andrei Pleşu.” (Este evident ca ziaristul a reprodus exact informatia pe care i-ati furnizat-o. Asta intra perfect in logica Dvs. Ati fost in liceu la concursul international de latina – insa pe siteul acestui Certamen Ciceronianum nu apareti pe lista castigatorilor: http://www.certamenciceronianum.it/index.php?option=com_content&task=view&id=16&Itemid=30; sa zicem ca or fi trecute doar premiile I si nu restul (dar daca nu ati luat premiul I, unde este bulgarele de aur?) -, ati absolvit Facultatea de Litere, sectia Romana – Latina, ati scris o lucrare de licenta ce tine de domeniul latinei si gata, sunteti o mare clasicista. A fi clasicist implica cu totul altceva.) De fapt, ca sa reluam firul discutiei, doar ati frecventat un curs tinut de dl Plesu, autor si al unei carti despre ingeri, ca multi alti studenti. Stiti bine ca a schimba usor un cuvint creaza o alta realitate. Cum este cazul aici. Ar fi sunat prea banal: “A frecventat cursul de angelologie etc.?” Si ati abandonat si angelologia, asa cum ati facut cu clasicele, pentru pictura? Bietul Plesu, cat o fi plans! Pe cand un articol intitulat ceva de genul “Bulgarele meu de aur, Iuliana Vilsan”? Zic bine? Evident, Dvs. o sa raspundeti ceva in acest stil, care va caracterizeaza; va citez: “Prostul gust, lipsa de informatie reala….rautatea….e fara limite…e tot ce pot sa spun…” Daca bun gust este ceea ce faceti dvs., atunci eu dau dovada de prost gust. Daca a vorbi politicos este agresiune, atunci modul Dvs. de a raspunde este demn de un cap incoronat. Corect. Lumea intoarsa pe dos. 5. Alta informatie de a dvs. existenta in Cotidianul.ro: “Artista construieşte pe pânză o lume ideală, rezultat însă al reflexiei, al interiorizării spaţiilor în care trăieşte, de la Bucureşti la Messina sau la Paris, unde are ateliere, lucrează şi expune…” Sursa informatiei este tot Iuliana Vilsan in persoana, nu? Ar suna banal: “Am o sora in Sicilia si cand merg la ea in vizita pictez.” Pot sa inteleg si ca ati pictat intr-un atelier care v-a fost pus la dispozitie in cadrul unui stagiu. Daca afirmati ca aveti (in proprietate) ateliere in lumea larga suna infinit mai chic. Precum o rezidenta la Monte Carlo. 6. Scenografia de la “Herr Paul”, pentru care ati primit premiul Uniter, nu e ea o copie saraca a creatiilor lui Maurizio Cattelan? Animale impaiate de-a valma. (Sunteti, deci, intr-o companie celebra, avand in vedere reactiile negative pe care le starneste adesea aceasta ‘arta’ in Europa, asa ca acest aspect nu poate fi decat un motiv in plus de bucurie pentru Dvs.) Dar nu-mi dau cu parerea, de gustibus non disputandum est. Si daca tot am ajuns la citate din latina, bine ar fi fost sa urmati anticul sfat: daca taceai, filozof ramaneai. Dvs., prin comentariile atatatoare, nu mai zic de afirmatii, ati provocat aceasta reactie. Ca si prin comportamentul dubios. Daca pe viitor veti fi corecta, nimeni nu va mai avea ce sa va zica. Succes pe toate planurile! 7. In legatura cu publicitatea ascunsa pe care o faceti pe site-ul “Romaniei Libere” produselor pe care le vindeti, imi permiteti sa fac cateva remarci de profan? Daca vreau sa ma documentez despre Bruce Lipton, ce pot gasi? Mai nimic. Cum pot avea incredere intr-o astfel de persoana, cu toata bunavointa din lume? Numai modul in care arata si vorbeste, precum si grafica copertilor acelor foarte putine carti pe care le-a scris sunt o marturie a faptului ca nu este vorba despre un om de stiinta in adevarul sens al cuvantului. Dvs. ati avut in viata Dvs. curiozitatea sa vedeti cum arata curriculum-ul unui om de stiinta? O lista infinita de articole, in primul rand. Ati vazut in librarii/ biblioteci cum arata cartile de stiinta, barem cursurile universitare? (Asta, pentru ca tot afirmati ca va pregateati sa faceti o cariera de clasicist! Care nu e tot una cu a merge la tara sa predai silva, silvae unor bieti copii oropsiti de soarta.) Tot asa, filmele de pe youtube numai stiinta nu sunt. Spun banalitati. Uneori spun si enormitati d.p.d.v. stiintific. Dar biata tata Mita oricum nu se va prinde in veci. In ceea ce priveste legatura dintre Nu Skin si Stanford University, stie toata lumea cum functioneaza universitatile americane. Eu, personal, de aceasta universitate nu am auzit. O fi ca cea de la Targoviste de la noi? Daca era de rangul Univ. Yale, spre exemplu, era alta mancare de peste. Eu nu cred ca o universitate serioasa face creme si sucuri. S-o ocupa de dermatologie. In fine… Oricum, Dvs. vindeti parascovenii, nu medicamente, asa ca nu va cred pentru nimic in lume. (Desi sunt un adept al folosirii plantelor in farmacie.) Prea faceti din toate o mare ciorba. 8. “Nebunia”, tot ca sa va citez, care in interviu a fost pe buzele dvs. de n ori, se leaga strans de faptul ca va aventurati, fara a beneficia de pregatirea necesara, in domenii de care nu aveti habar. Este evident ca: a) cei pe care ii citati nu stiu carte; b) dvs. nu stiti nici materia de liceu, de aceea nici nu puteti intelege ceea ce vi se explica, in cazul in care explicatiile ar fi corecte. Asta da rigoare clasica, ca sa va citez din nou. Nu ar fi mai bine ca fiecare sa-si faca propria meserie? Dar, daca tineti la rigoare, de ce sunteti atat de vaga: “un institut de cercetare…”?. Care? Credeti ca hahaiala va face simpatica, iar lumea intra in transa si nu mai e in stare sa judece? Va urez din inima succes in continuare. Spre lecturare si meditare: http://www.money.ro/dictionar/dictionar-marketing-advertising/vanzare_in_sistem_piramidal Imi pare rau ca nu am emailul Dvs.; v-as fi raspuns in privat. Dar fiindca Dvs. m-ati atacat fara motiv, o fi bine si asa.Toate cele bune, acelasi Andrei