“Interesul meu pentru fotografie a aparut in primii ani de facultate cand cautam sa descopar cat mai multe modalitati de obtinere a unei imagini. Apoi am urmat un curs de tehnica fotografica pentru a descoperi cat mai multe despre fotografie.

Se spune ca noi, ca persoane, suntem rezultatul alegerilor pe care le facem. As spune ca  noi, ca artisti in general, suntem rezultatul experimentelor pe care le facem. Ca fotograf, incerc sa arat lucurile asa cum le vad eu, cum le-as dori sa fie vazute si de catre ceilalti.
Cred ca vedem lucrurile nu cum sunt ele, ci cum suntem noi. De aceea, fie ca sunt lucruri simple, familiare, fie ca ating linia conceptualului, incerc sa le prezint intr-o viziune proprie.

Nu am inceput sa fotografiez abordand temele obisnuite (peisaj, macro) ci am trecut direct la portret si mai ales nud.

A fost genul care m-a atras de la inceput. Imi place sa ma folosesc de expresivitatea corpului si incerc sa fac privitorul sa treaca dincolo de imaginea unui corp gol.
Fiecare fotografie are povestea ei, mai lunga sau mai scurta, cadrul creat este ori un impuls de moment ori rezultatul unui studiu atent de lumina si forma. Odata expus, acesta apartine privitorului, imbogatindu-l cu noi sensuri, cateodata, spre bucuria mea, unele total neanticipate.

Am experimentat mult dar am revenit la preferinta initiala pentru fotografia clasica, atat ca tehnica cat ca si teme, pe care le gasesc in imprejurimi, plasand modelul de multe ori intr-o scena ‘casnica’, uneori cu o tenta de conceputal.

In prezent am reununtat aproape total la aparatele digitale in favoarea celor pe film. Detin un Penatx k10d de care sunt foarte multumita si mai multe aparate pe film pe format ingust si mediu.
Toate imaginile le procesez intr-o oarecare masura pentru ca inca nu am reusit sa obtin doar din camera imaginea dorita. Sper sa ajung si la acel punct candva.

Cred ca singurul cadru ‘gresit’ este acela care nu transmite nimic.” – Anca Cernoschi


Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.