Mult inainte de a exista fotografia, picturii ii revenea sarcina de a inregistra exact, unori strict documentar realitatea. Au existat pana si pictori ai caror misiune era sa insoteasca trupele pe fronturile de lupta pentru a surpinde astfel scenele memorabile ale istoriei in facere. Acum poate parea usor hazliu, dar pictori precum Carol Popp de Szathmary sau Nicolae Grigorescu mergeau cu sevaletele prin transee si beneficiau de acelasi statut pe care il aveau medicii pe front, adica se plimbau mai usor printre gloante pentru a gasi unghiul de compozitie si situatiile reprezentative pentru a imortaliza razboiul. Prin transee Grigorescu s-a intalnit cu astronautii. Acestia preocupati cu misiunile lor extreme abia apucau sa priveasca in fuga pamantul vazut din spatiu trimiteau un mesaj extatic cu un sunet metalic “avem o priveliste incredibila de aici”. Acestea erau probabil si remarcile lui Grigorescu care putea admira puterea artistica si estetica a imaginilor luptei in suierul gloantelor.
Mai apoi, aproape toate personajele remarcabile care au desenat istoria s-au aratat interesate de a folosi mijloacele artistice pentru a dainui astfel in memoria colectiva. Imaginile acestora s-au transformat cu siguranta intr-un cult, comandand lucrari care sa-i reprezinte in cea mai buna forma, cu medaliile pe piept, si cu un arbore genealogic alimentat de figurile unor voievozi si domnitori stravechi.
La o distanta de mai bine de un secol, stind in fata unei picturi realiste de acest fel, mai ramane intrebarea: cum ar fi fost daca artistul care a pictat-o ar fi avut un aparat foto la indemana?
Privind pictura realista contemporana poti insa afla ca avand la indemana mijloacele tehnice, artistii pot muta pictura in realitate si apoi in fotografie.
Mircea Suciu a inceput un moment al carierei sale artistice prin a incheia istoria unei celebre imagini cult ce nu a apucat a fi reprezentata artistic, adica aceea a executiei sangeroase a unui dictator comunist. A continuat cu reprezentarea acelor oameni care trebuiau sa construiasca realismul socialist avand atomul in locul lui Dumnezeu. Oricat de filtrata ar fi realitatea se intoarce mereu in arta, dintr-o nevoie carnala de materie fizica.
|ntr-o plina criza a capitalismului, realitatile confruntate de oamenii picturii lui Mircea sint acelea de a sterge urmele de sange ale comunismului. |ntr-un gri atemporal si imaterial, un singur personaj banal, eroul din fiecare om, isi spala mainile de sange, freaca dusumeaua cu peria incercand astfel sa stearga urmele unor ganduri intunecate. Cantand la coarda sensibila a unor amintiri ce se vor uitate prin colturilor intunecate ale fiintei, Mircea dezvaluie locul comun al vinei ascunse de fiecare.
Refacute intr-un studio fotografic, cu personaj si recuzita, picturile lui Mircea ajung realitate si apoi fotografie. Prinzand-o in capcana fotografiei Mircea se desparte pentru moment de una dintre nalucile care ii bantuie pictura.
Mircea Suciu – “Constant feeling of guilt”
Laika – Bucuresti, Serie de 8 fotografii, editii 1/1, prin digital pe forex
Recent Comments