Capricii postmoderne

Circulă vorba că „postmodernismul este ca o femeie“. Asta pentru că este imprevizibil, capricios, cu toane, cu mode, apucături şi reacţii, alergînd după nou, sensibil la nuanţe, fragmentat, discontinuu, contradictoriu, eclectic în forme şi idei, sofisticat, obositor în explicaţii, deschis în abordare, alunecos şi ludic totodată.

Expoziţia Any Other Girl nu face decît să întărească ideea capriciilor reprezentărilor lumii postmoderne. Iar interesul pentru expresia corpului feminin în reprezentarea artistică apasă uşor, dar sigur, butonul discursului artistic feminist.

Corpul uman este oglindit în lentilele aparatului de fotografiat prin intermediul căruia este apoi autoportretizat. Limbajul corpului surprins prin fotografiere devine propriul său mijloc de expresie. Mediul digital este folosit de cele două artiste ca mijloc de transfer al realităţii înspre reprezentarea artistică. Interfaţa pielii, cît se poate de organică, este suportul proiecţiei artei lor. Gestul de a interveni cu mijloace artistice pe suprafaţa corpului susţine, la propriu, natura de mediere a trupului ca limbaj specific artistic.

De un realism aproape tactil, reprezentările Simonei Dobrescu şi ale Adelei Bonaţ sînt unite în preocuparea pentru expresia personalităţii şi individualităţii corpului. Acesta devine carapace protectoare a subiectului şi suport al exprimării artistice.

Imaginarul digital imprimat pe folia transparentă de plastic, în cazul Simonei, şi pe ceramică, în cel al Adelei, împrumută, pe de-o parte, textura şi materialitatea suportului, iar pe de altă parte, transpune amprenta fizică şi expresia organică a trupului de carne şi sînge. Adela Bonaţ foloseşte tehnica serigrafiei glazurilor de cobalturi pentru a transfera pe suportul ceramic „corpul digital“. Simona Dobrescu amestecă elemente senzuale din picturile sale, trandafiri şi decoruri lineare, cu care îşi decorează corpul fotografiat.

Stereotipizat, filtrat digital prin stilul pop, trupul feminin devine în expoziţia Any other girl o formă de „artă“ contemporană. Seducţia epidermalului oferă culoarea locală şi „dezvăluie semne ale personalităţii proprii sau amprente ale celorlalţi“, iar „corpul este materia rezistentă a transformărilor din interior“.

Corpul multiplicat de oglinzile personale scapă dezvăluirii şi definirii precise şi deschide în permanenţă prilejul interpretărilor şi speculaţiilor.

Any Other Girl, Simona Dobrescu & Adela Bonaţ, Galeria Orizont, aprilie-mai 2008

Articol aparut in Observator Cultural Numarul 425 – 29 Mai 2008