Nu este un moment bun sa critici ceva atunci când toată lumea se ocupă cu critica, mai ales în vremuri în care amestecul politic nu poate fi evitat. Funcționarea Programului Cantemir merită însă o analiză și o dezbatere publică pentru a-și cunoaște defectele și mai ales îmbunătățirile pe care le-ar putea face.
Deschidem aici lista de puncte supuse dezbaterii pe care sperăm să o putem avea și în mod real, în cadrul unei întâlniri publice și comune. Rugăm toți operatorii culturali să completeze cu puncte mai jos, din experiența cu acest program de finanțare publică și alte programe de finanțare publică și privată, românească și internațională.
Programul Cantemir are nevoie de foarte multă transparență și infuzie de competență și asumare de responsabilitate a gestionării fondurilor publice.
1) În organizarea procedurilor. Întârzierile de la datele stabilite pentru anunțarea rezultatelor proiectelor, lipsa de motive și răspunsuri făcute publice pentru aceste întârzieri (25 zile), lipsa de informare publică sau directă către aplicanți, telefonică ori scrisă, asupra stadiului proiectelor candidate. Nu poate fi vorba de date estimate ci doar de prelungiri anunțate oficial.
2) În selectarea proiectelor. Analizarea proiectelor, modul în care au fost folosite grilele de evaluare pentru fiecare etapă din cele două, pentru fiecare proiect în parte și componenta de timp ( în 2012 a fost vorba doar de 46 de proiecte)
3) În regulament, clarificarea termenilor de obligativitate și informații suplimentare (este obligatoriu / eliminatoriu SAU va rugăm să completați etc.)
4) Procesul evaluării dosarelor de aplicație este unul opac și neconcludent din punct de vedere al conținutul proiectului – în prima etapă de selecție, motivele respingerii nu țin de calitatea și potențialul cultural al proiectului (proporția, în 2012, în care au fost respinse la primul prag de selecție este de 91% din proiecte, pe motive exclusiv administrative)
5) Procesul primei evaluări a dosarelor de aplicație nu are nicio grilă, deși aici sunt respinse, în 2012, 91% din proiecte
6) Procesul evaluării dosarelor de aplicație conduce către descurajarea aplicațiilor ulterioare la acest program. În 2012 din România au fost depuse doar 46 de dosare, din care au trecut de primul prag de selecție doar 4. Aplicanții sunt de cele mai multe ori operatori culturali care lucrează de ani de zile în țară și străinătate și au experiență și notorietate mai mari decât Programul Cantemir însuși
7) În situația contestațiilor nu pot fi luate în calcul trei zile pentru că nu se pot raporta la o dată fixă (care în 2012 nu a fost respectată, depășirea termenului fiind de 25 de zile)
8) Evaluare ( indicatori și rezultate) a proiectelor considerate eligibile și finanțate, după încheierea acestora și comunicarea publică a eficienței și rezultatelor
9) Nu se face afișarea publică a componenței juriului după ce acesta a deliberat, oferind în acest fel responsabilitatea și garanția proiectelor câștigătoare dar și a celor necâștigătoare
10) Nu pot deveni criterii de eligibilitate (compentență și calitate a proiectelor culturale) motive de respingere enunțate de Programul Cantemir precum documente respinse pentru că a fost completat numele de mână
11) Bugetele proiectelor internaționale trebuie cuantificate în moneda spațiului cultural în care se desfășoară proiectul, cu atât mai mult cu cât nu este vorba de proiecte adresate spațiului cultural românesc ori, în anumite cazuri, european. Situația alcătuirii unui buget cu cel puțin 6 luni înainte într-o monedă străină la paritate cu leul sau euro nu poate fi una realistă la momentul desfășurării propriu-zise a proiectului. Cum poate fi bugetat schimbul valutar în situația în care nu se face o prognoză de tip hedging? Cum se justifică diferențele de curs la decontarea costurilor raportate?
Am cerut și printr-o scrisoare închisă detalii privind câteva dintre punctele de mai sus, la care așteptăm un raspuns oficial din partea Programului Cantemir.
Scrisoarea rămâne deschisă nu numai către Programul Cantemir ci și sub aspectul completării ei de către alți operatori culturali.
A nu se confunda această scrisoare deschisă către niște gestionari ai unor fonduri publice cu actuala situație a Institutului Cultural Român la nivel național și internațional.
Comentarii și reacții la ism at modernism.ro si la secțiunea comentarii.
Echipa Modernism.ro
www.modernism.ro/despre
—————————
Reacții primite pe adresa de mail ism at modernism.ro
Michel Gavaza, reprezentant legal al asociatiei Soleil de l’Est din Franta.
In legatura cu programul Dimitrie Cantemir, condus cu “maiestrie” de ICR, suntem în deplina concordanta cu recomandarile Dvs.
Se pare ca acest program este numai pentru prieteni si nicidecum pentru importanti operatori culturali, mai ales din diaspora.
Soleil de l’Est a aplicat le acest program, timp de trei ani la rând, proiecte de prezentare a picturii contemporane române în Franta. Evident rezultatul a fost mereu negativ, fapt ce ne-a descurajat. Mai mult, proiectele noastre nici macar nu au fost analizate de faimosul juriu “independent”. Au fost respinse pe motiv administrativ !!! Am încercat sa contactam prin telefon responsabilii programului. Dupa insistente interminabile (costul convorbirii telefonice fiind suportat de noi) ni s-a raspuns cu o zeflemea caracteristic balcanica, fara nici un fel de precizari la obiect. Nu am înteles nici acum ce trebuie facut ca proiectele sa treaca ??? In plus chestiunea cu valuta respectiva este deasemeni pe alta placa. Noi cheltuim Euro, iar decontul se face în lei, asa doar ca sa mai pierdem ceva din banii avansati. Formularele sunt foarte greoaie, trebuie specialisti ca sa le completeze. Daca doriti detalii, si daca considerati ca acestea sunt utile pentru ameliorarea procedurilor, va stam la dispozitie. (michel at gavaza.org)
—————————————
vezi:
SE cere transparenta. Cine o cere? De ce scrisoarea nu e semnata? Ce e aia Comunkitatea Culturala? Si eu ma simt a face parte din aceasta comunitate, dar nu m-a intrebat nimeni ce parere am despre programul Cantemir. Cunosc din experienta directa si din colaborari cateva realizari cu adevarat remarcabile ale programului. Poate ca cineva din aceasta Comunitate ( sa ne intoarcem la definitii si concepte, comunitate fara comunicare?!?) e nemultumit de selectie, poate ca a fost chiar nedreptatit un proiect sau altul, dar SEMNATI, OAMENI BUNI !!!
Salut, semnatarii sunt echipa Modernism.ro, suntem aici http://www.modernism.ro/despre. Dupa cum poti observa, fiecare post are autor si, in acest caz, semnatura sub care este publicat articolul este a mea.
Din pacate selectia administrativa obtuza din prima etapa este facuta de oameni care nu par a lucra in proiecte culturale si impiedica in procente foarte mari evaluarea continutului cultural al proiectului (vezi modalitatile de selectie ale altor tipuri de finantari publice sau private care mai intai evalueaza continutul si abia in a doua etapa documente administrative. Astfel se mareste sansa ca proiectele cu continut cultural valoros sa fie propriu zis evaluate si considerate pentru finantare.)
Deci nu am ajuns sa vorbim despre etapa a doua de selectie si nici de proiectele castigatoare. Ne bucuram sa aflam ca ai o experienta pozitiva cu acest program si cu atat mai valoroasa ar fi reactia ta punctuala la problemele identificate mai sus (pentru ca inseamna ca le-ai depasit). Multumesc Cosmin Nasui
Ar mai trebui poate adăugate pe listă și lărgirea programelor de finanțare, pentru a acoperi și diverse alte materiale (publicații specifice, proiectele în sine, și mai puțin tradiționala mâncare), precum și definirea clară și coerentă a felului în care ICR plănuiește să utilizeze proiectele selectate pentru finanțare. Este punctul care m-a determinat să nu aplic la programul de finanțare, datorită lipsei de transparență. În contract există o clauză prin care ICR poate dispune de un proiect timp de 3 ani, dar nu sunt numite condițiile în care se face acest lucru. Și ar mai fi.
Programul Cantemir este o inițiativă lăudabilă, dar chiar și așa, cred că programul trebuie să permită o mai mare elasticitate în judecarea proiectelor. Nu toate proiectele culturale pot fi evaluate în aceiași parametri, iar cerințele proiectelor sunt de multe ori specifice. De ce acest program nu sprijină tipărirea de publicații, spre exemplu? De ce să nu existe programe flexibile de finanțare, care să răspundă nevoilor promotorilor culturali și care să acopere toate cheltuielile ce țin de proiectul în sine? În contextul în care programul impune ca ICR să dispună de un proiect, mi se pare „sensibil” ca programul să poată acoperi costuri cât mai diverse. Am descoperit, spre exemplu, că acest program nu poate răspunde coerent unei solicitări ce curpinde platformă online + catalog + expoziție, ca elemente constitutive ale unui proiect bine asamblat. Dacă pentru fiecare element trebuie aplicat la un program diferit, coerența proiectului poate suferi alterări datorate specificațiilor programelor de finanțare, ceea ce nu mi se pare corect.
ICR a făcut o treabă excelentă în promovarea culturii, cred însă că e necesar să își diversifice cât mai mult instrumentele de finanțare, pentru a răspunde unei piețe culturale aflată în schimbare, nu doar la noi.
În plus la cele de mai sus aș mai adăuga și faptul că ICR ar trebui să propună în cadrul programelor de finanțare soluții de „start-up” pentru asociațiile și organizațiile culturale aflate la început de proiect. În măsura în care băncile nu dispun de așa ceva iar investitorii privați caută confortul imaginii, al renumelui sau diferite interese legate de brand și mai puțin de misiunea culturală a acestuia, ICR este singurul mecanism financiar din domeniul culturii care poate susține întreprinderile culturale aflate la început.
Atunci când un proiect aflat la început face competiție cu proiecte angrenate de ani de zile în sistem, care au un avantaj clar la nivel de know-how, dar care sunt la nivel egal (dacă nu cumva chiar inferior) din punct de vedere valoric, mi se pare că este de datoria ICR să sprijine inițiativele aflate la început, tocmai pentru a dovedi maturitate în procesul de selecție. În România sunt promovate cam aceleași nume și cam aceleași proiecte de ceva ani (a se vedea mai ales rezultatele anuale de la AFCN), cred că e momentul ca și inițiative individuale și colective care vin din urmă să beneficieze de șanse egale din perspectiva proiectelor.
S-a vorbit mult în ultima vreme despre așa-zisa „clasă creativă” de la noi. Dincolo de dilemele pe care le ridică aceasta și dincolo de diferitele interese și strategii culturale și politice care există, care la noi sfârșesc în mod necesar în contradicții și stratageme, în interese și dispute ideologice sau metodologice, cred că un gest responsabil este tocmai încurajarea artiștilor, curatorilor, scriitorilor, etc. aflați la început și care pot contribui la maturizarea pieței culturale de la noi. În măsura în care finanțăm doar programe sau proiecte mari, cu experiență de ani de zile, dar neglijăm încercări lăudabile ale celor care vin din urmă și vor să spună (și) altceva, ar fi frumos să existe soluții și strategii și aici. Iar aceasta tocmai pentru că în acest fel se poate desface și monopolul cultural și financiar mascat al anumitor programe și proiecte.
Dincolo de faptul ca e laudabila initiativa programului, as adauga si eu cateva aspecte legate de organizarea concursului.
Unul ar fi legat de modalitatea de organizare a concursului. Nu inteleg, daca tot se face comunicarea on-line, de ce nu e posibila si aplicarea on-line (si nu in functie de data postei). Asta ar minimaliza din diferentele care se creeaza astfel intre aplicantii din provincie (care sunt nevoiti sa trimita aplicatiile mai devreme) si cei din Bucuresti (care le pot depune personal).
Un alt aspect e legat de necesitatea demarcarii clare dintre aspectele legate de evaluarea administrativa si cea a calitatii proiectelor. Din raspunsul pe care l-am primit, ceea ce m-a surprins, este faptul ca se facea referire la modalitatea de promovare a proiectului, modalitate considerata prea generala, lipsita de specificarea expresa a faptului ca materialele de promovare se adreseaza publicul din afara. Ori, pe de o parte, o astfel de afirmatie nu are nimic de a face cu o evaluare administrativa (care in mod normal presupune verificarea documentelor), si, pe de alta parte, afirmatia implica faptul ca in aplicatie ne referim la o serie de evenimente organizate in afara si brusc, cand vine vorba de promovare, facem referire la cu totul alte evenimente?! Sau, in cazul in care nu suntem suspectati de incoerenta, sa deducem ca e obligatorie folosirea unui limbaj de lemn pentru acceptarea aplicatiei? In acest caz propunem publicarea listei cu formulele obligatorii care sa se regaseasca in aplicatie.
Ar mai fi poate nimerit organizarea a doua sesiuni pe an. Si asta nu de alta, dar unele lucruri se intampla si intre intervalele destul de disparate legate de lansarea si evaluarea programului.
Am adauga la cele mentionate mai sus:
1. Clarificarea procedurii si continutului etapei de verificare a eligibilitatii versus verificarea continutului proiectului.
Am primit comentarii legate de justificarea anumitor costuri din proiect, motivatia fiind aceea a neclaritatii activitatilor (in conditiile in care evaluarea nu s-a facut de catre experti, corelarea dintre activitati si costuri fiind esentiala, intr-un proiect, de orice fel).
2. Un calendar clar al evaluarii (nu a existat, publicat, nici un calendar al etapelor de evaluare, cu esalonarea lor)
3. Crearea unui formular de aplicatie cu matrice logice, mai ales in conditiile in care devine criteriu de eliminare la etapa de evaluare a eligibilitatii, de exemplu, modalitatea de distributie a materialelor de promovare (!).
Dincolo de aspectele de procedura (uneori justificate, alteori nu), esential credem ca este ca Programul sa recunoasca din start valoarea adaugata a unor evenimente de mare anvergura internationala si sprijinirea unor initiative cu potential versus schimburi de experienta cu impact redus, iar acest lucru nu poate fi facut decat decat de catre o comisie de evaluare formata din experti din domeniul respectiv.