Dupa moartea istorica a utopicului realism socialist, unicul stil oficial promovat in comunism, iata ca pofta pentru realism nu scade deloc, ba dimpotriva, creste si devine o atractie descoperita recent si de “vechea Europa”. In forma sa propagandistica si ideologica, realismul socialist a avut meritul de a fi creat si dezvoltat in arta romaneasca apetitul pentru formele stilistice dure ale realismului. Prin acestea, arta romaneasca moderna a castigat avantajul oferit de scoala realismului practicata cu o oarecare severitate, de-a lungul a aproape patru decenii.
Laurentiu Midvichi este genul de creator care nu doreste cu orice pret sa realizeze ceea ce nu s-a mai facut in arta. Picturile sale sunt cele ale unui artist care locuieste in Rahova si care picteaza trupul nud al Magdei, sotia sa si mama a fiicei lor. Laurentiu gaseste extraordinare si suficient de cuprinzatoare pentru a fi exprimate artistic aceste sentimente si resurse umane. De aceea dupa perioadele de atelier, aparitiile sale expozitionale sunt modalitatea sa de a comunica si de a iesi “in oras”.
In expozitia intitulata “Nud”, Laurentiu selecteaza 60 de lucrari realizate in intervalul ultimilor doi ani de la expozitia sa precedenta. Erotismul nudurilor sale feminine este domestic, aproape comun, insa fecund si roditor. Corpul gol al sotiei si viitoarei mame purtand sarcina devine unul dintre subiectele sale preferate. Abordarea temelor este cat se poate de atemporala si prin aceasta putin in afara modelor artistice. De cele mai multe ori, nudului feminin ii alatura imaginea pestelui. Pe aceasta o declara elementul-cheie al picturii sale, fiind “cea mai bogata paleta de culori din lume”, iar “alaturarea dintre nud si peste nu e altceva decat punerea in contrast a doua tipuri de carne prin care nu fac decat sa evidentiez valentele artistice ale fiecarui element in parte”.
Visceralitatea pictarii maruntaielor unui peste desfacut este un spectacol de culoare alaturat, inedit, nudului feminin. Prin materialitatea de pasta a culorii, carnalul prinde viata. Solzii pestelui licaresc intr-un spectru de culori reci, fata de textura delicata a pielii trupului feminin. Din placerea de a palpa culoarea si suprafata picturala, Laurentiu renunta de multe ori la pensula si la cutitul de paleta si modeleaza culoarea direct cu degetele. Auriul carnatiei straluceste pe fundalurile intunecate ale picturii. Laurentiu gaseste inedite moduri de compunere in orizontalele picturilor sale de clar-obscur.
In seria compozitiilor “Nud cu navod” Laurentiu declina tema mitologica a fecioarei cu inorogul. In aceasta serie de compozitii alegorice, voalul de mireasa devine, in interpretarea sa, navodul intins unui peste gigantic. Pofta realismului este in cazul lui Laurentiu Midvichi subordonata materialitatii carnii. Privit ca “naturalete a unei atitudini”, trupul nud, supradimensionat, ii da prilejul de a descoperi in macrodetalii “un intreg univers cromatic”.
Uneori stereotipa, cautarea realismului, in mai toate tarile foste comuniste, a nascut o tendinta manifestata puternic, mai ales in arta tinerilor artisti contemporani. Scapata de sub eticheta experimentelor underground, arta tinerilor creatori contemporani poate, imbracand haina realismului, sa devina comerciala.
Laurentiu Midvichi – “Nud”
Palatul Parlamentului, Sala de expozitii “Constantin Brancusi”
Articol publicat in Romania Libera, 22.01.2008
https://romanialibera.ro/cultura/arte/anatomia-culorii-116074
Recent Comments