Se pare ca Raluca Ungureanu poate modela si sculpta orice, atunci cind isi insuseste afectiv acel lucru. Anumite cuvinte si concepte sint transpuse in volume cu o usurinta de interpretare ca si cum sculptura ar fi o limba vorbita. Organicul formelor ce zac in interiorul unui concept primeste o expresie volumetrica personala neimaginata. Cum altfel poate cineva sa sculpteze tridimensional un peisaj, o padure?
Remember the time (the story), expozitia Ralucai Ungureanu de la Anaid Art Gallery, este o modelare metaforica a arborelui genealogic al artistei. Padurea modelata de artista contine povestea intortocheata a istoriei familiei sale. Ramificatiile acesteia sint localizate geografic in padurea Voronet. Povestea acestei paduri a fost transmisa de la o generatie la alta, odata cu mostenirea proprietatii acesteia. Amintirile, padurea si satul Voronet sint cele trei repere in jurul carora povestea materializata in Remember the time (the story) devine arta.
Neobisnuita este transpunerea in limbaj sculptural a genului peisajului ce a nascut curente si stiluri cu precadere in pictura. Formele organice ale trunchiurilor si ramurile copacilor sint in reprezentarea artistei asemanatoare unor butaforii de teatru de papusi. Volumele copacilor si picturile naive care-i decoreaza au ca rezultat o sculptura cu continut de seva picturala.
Peisajul padurii se construieste ca o retea modulara de volume. O asemenea piesa contine trei copaci, iar ansamblul sculptural cuprinde sapte piese de acest fel, formind, prin urmare, un total de 21 de copaci. Pictati in culori aprinse, fiecare copac face referire la povesti ascultate si spuse mai departe, prin intermediul artistei, de catre bunicul ei, in vremea copilariei, cind se plimbau prin padure. Este desfasurata povestea familei, a satului, a oamenilor din prin partile locului si a naturii care invaluie geografia Voronetului.
Traseul expozitional tridimensional este completat de doua peisaje, autocolante, lipite pe peretii galeriei. Padurea, desenata minimalist cu autocolant rosu pe albul peretilor galeriei, este, impreuna cu satul, imaginea amintita, iar formele tridimensionale ale padurii modelate reprezinta padurea imaginata. Este un dialog vizual intre amintiri si fantezia care le-a transformat in poveste.
Raluca Ungureanu continua demersul sculptural al modelarii gigantilor. Ea revine periodic la temele personale cu care ne-a obisnuit: craiesele, zinele, copacii, padurea. De la modelatul copacilor, ca piese individuale, in 2001, trece acum la padurea ca un ansamblu. Artista practica un gen de sculptura monumentala care, prin dimensiunile sale, se adreseaza cu precadere spatiului exterior. Ocazional, aceasta sculptura de exterior este expusa in interior, in spatiul galeriei, care-i amplifica natura gigantica. Monumentalitatea exista deopotriva in lucrarile de mici dimensiuni ale artistei, cit si in cele gigantice. Acesta este testul, dupa cum ne marturiseste artista, pe care-l are de trecut orice sculptura. Fibra de sticla in care e modelata padurea este un mijloc de expresie modern, integrat limbajelor traditionale ale sculpturii (lemn, piatra, metal). Modelatul in fibra de sticla se face cu ajutorul negativelor, in care se toarna amestecul de rasini si lianti, care necesita o executie rapida de citeva minute. Fiecare modul in parte este compus din multe piese modulare mai mici, care alcatuiesc forma finala.
Sculptura Ralucai Ungureanu este, prin urmare, asemenea unei limbi vorbite, caci se alcatuieste din cuvinte, module mici ce compun propozitii, din volume care formeza romane, sculpturi monumentale.
Articol aparut in Observator Cultural Numarul 295 – 17 Noiembrie 2005
Recent Comments