1895/1896-1898
28 decembrie 1895 este considerată data de naștere a cinematografului mondial, printr-o proiecție la Grand Café din Paris. Pe Boulevard des Capucines, frații Auguste și Louis Lumière lansează oficial pe piață Cinématographe, ,,un dispozitiv care le permitea să capteze, să dezvolte și să proiecteze imagini în mișcare’’. Printre primele scurtmetraje ce prezentau, de exemplu, ieșirea unor muncitori din fabrică sau scurte ,,documentare’’, despre pompierii din Lyon, rămâne celebru, ca un punct de pornire pentru ceea ce a însemnat fascinația oamenilor pentru marele ecran, Sosirea unui tren în gara La Ciotat. Datorând modelul creației aparatului lor de filmare lui T.A. Edison și al său Kinetoscop, frații Lumière vor fi la rândul lor sursă de inspirație pentru un alt geniu-pionier al cinematografiei, Georges Méliès. Méliès duce mai departe ingeniosul proiect (fiind refuzat de frații Lumière , cărora le propusese cumpărarea aparatului), folosind inovator tehnica trucajului în cele două pelicule de referință Dispariția unei doamne (Escamotage d’une dame), 1896, și mai ales Voiajul în lună (Le voyage dans la lune), 1902.
Frații Lumière , de cealaltă parte, își propagă visul și implicit afacerea în marile capitale europene, ,,minunea’’ ajungând și la noi în mai 1896. Ne sincronizam astfel rapid, la nici 6 luni de la oficializarea invenției, cu celelalte țări care o primeau cu brațele deschise deși nu fuseseră pregătite pentru ceva atât de modern și implicit de subversiv. Pe 27 mai 1896 a avut loc pe Calea Victoriei, în saloanele palatului deținut de publicația franceză ce apărea la București, ,,L’Independence Roumaine’’, cea dintâi prezentare a calupului de scurtmetraje marca Lumière . Primele cronici entuziaste despre proiecția de debut din Micul Paris îi aparțin lui Mișu Văcărescu (1842-1903), semnatar în amintita gazetă sub pseudonimul Claymoor, la cea mai căutată rubrică despre high life-ul Capitalei din presa autohtonă .
La nici un an după, cu un aparat al fraților Lumiere adus de la Lyon la București, Paul Menu (1876-1973), operator și fotograf francez stabilit la București, filmează primele documentare mioritice, despre parada militară din 10 mai 1897, cu M.S. Carol I în prim plan. Camera folosită de Menu ajunge în 1898 la doctorul Gheorghe Marinescu, care înregistrează la Spitalul Pantelimon, alături de echipa sa (C. I. Parhon, viitorul… prim conducător al statului comunist sau Constantin Popescu) cele dintâi ,,filmulețe medicale’’, un pas inovator chiar la nivel mondial în acel moment. Practic, știința se folosea de cea de a șaptea – nou apărută – artă, pentru a păstra pe peliculă diverse faze ale tratamentelor și operațiilor dr. Marinescu, promovând cercetarea medicală prin intermediul filmului.
1911
Se lansează primul lungmetraj românesc, Amor fatal, regizat de Grigore Brezeanu (1892-1919), protagoniști fiind Lucia Sturdza Bulandra și Tony Bulandra. Filmul, o dramă sentimentală, reprezenta adaptarea unei piese de succes a vremii din repertoriul Teatrului Național.
În același an, apare și cea dintâi ecranizare după un scriitor român cunoscut, Victor Eftimiu, Înșir-te mărgărite, adunând ,,șase secvențe cinematografice menite să întregească acțiunea scenică a poemului dramatic omonim’’ de la Teatrul Național. Regizor și protagonist era Aristide Demetriade (1872-1930), scenariul aparținându-I chiar lui Eftimiu, pe care îl putem considera astfel primul nostru scriitor-scenarist profesionist. Ambele pelicule – pierdute din arhivele românești – fuseseră produse de către firma bucureșteană Pathé.
1912
A avut loc lansarea primului film mut cu adevărat important al cinematografiei autohtone, Independența României (a se vedea povestea peliculei în cartea lui Tudor Caranfil, În căutarea filmului pierdut, dar mai ales în producţia lui Nae Caranfil din 2007, Restul e tăcere, una dintre cele mai reuşite creaţii româneşti de după 1989). Cel dintâi lung-metraj mioritic de ficțiune urmărea etapele istorice ale Războiului de la 1877, într-o mixtură de evenimente reale plus personaje din lirica lui Vasile Alecsandri, Peneş Curcanul și Rodica. Proiectul fusese gândit de un grup de actori ai Naționalului, în frunte cu același Grigore Brezeanu, și girat/sponsorizat de un personaj cel puţin interesant al momentului, Leon Popescu (1864-1918), proprietarul Teatrului Liric din Capitală, moșier și senator, finanțator cu o sumă fabuloasă în epocă (vehiculată între 200.000 şi 400.000 de lei) și devenind practic primul investitor privat din istoria cinematografului românesc, prin societatea ,,Filmul de Artă Leon M. Popescu’’. Adunând cei mai cunoscuți actori ai scenei teatrale, de la amintitii Grigore Brezeanu – producător și Aristide Demetriade – regizor și scenarist, la Constantin Nottara, Gheorghe Ciprian, Aristizza Romanescu, Maria Filotti, Elvira Popescu, Iancu Brezeanu, T. Bulandra, Jenny Metaxa-Doro sau Agepsina Macri (soția lui V. Eftimiu), Independența României a fost realizat într-o varianta mai lungă, de două ore, pentru difuzarea internă, și una mai scurtă, pentru distribuirea externă – Austro-Ungaria, Franța, Anglia, Germania, Rusia –, pelicula păstrându-se fragmentar în arhivele naționale până în zilele noastre.
(va urma)
BIBLIOGRAFIE
*** Istoria filmului românesc, 1896-1916, proiect al Asociaţiei Kinofest, site online în construcție
Ancuța, Roxana Ioana – Frații Lumière și Revoluția Cinematografică, Descoperă.ro, 28.04.2024
Cantacuzino, Ion (coordonator) – Contribuții la istoria cinematografiei în România, 1896-1948, Ed. Academiei RSR, București, 1971
Caranfil, Tudor – În căutarea filmului pierdut , Meridiane, București, 1988
Cernat, Manuela – A Concise History of the Romanian film, Ed. Științifică și Enciclopedică, Bucharest, 1982
Domenico, Viorel – Claymoor, Ed. Intact, 2003
Râpeanu, Bujor T. – Filmat în România, 1911-1969, vol 1, Ed. Fundației Pro, București, 2004
Țuțui Marian – O scurtă istorie a filmului românesc, Noi Media Print, București, 2012
Recent Comments