interviu realizat de Gabriela Rostas
Vineri, 13 februarie 2026 (ora 19.00 / Colegiul Academic), Filarmonica clujeană va găzdui un concert extraordinar susținut de Ola Onabulé, artist britanico-nigerian, care va aduce pe scena sălii Auditorium Maximum o serie de piese de pe albumul său solo – Point Less – alături de Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania”, sub bagheta dirijorului Tobias Becker. Jazz, soul, funk, muzică africană, pop, un mix special creat de jazz-istul britanic pentru melomanii clujeni… Însă, haideți să facem cunoștință cu artistul…
G.R. Este pentru prima dată când vă aflați în România pentru un concert? Dacă da, ce v-a determinat să veniți în România și ce v-a făcut să alegeți Filarmonica din Cluj? Dacă nu, ce v-a determinat să reveniți?
O.O. Nu, am mai fost în România, cândva între anii 2017–2018. Am fost invitat să cânt de Ziua Internațională a Jazzului și am vizitat atunci trei orașe din România: București, Cluj-Napoca și Sibiu. A fost foarte plăcut și memorabil; îmi amintesc în mod special că publicul de aici s-a numărat printre cele mai calde și receptive audiențe în fața cărora am cântat vreodată. Este o adevărată onoare să fiu invitat din nou să cânt alături de Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” și sunt foarte entuziasmat să îmi prezint creațiile, deoarece muzica mea este una contemporană și relevantă pentru vremurile în care trăim.
G.R. Muzica Dvs. reflectă un spectru larg de influențe – jazz, soul, funk, muzică africană, pop și sonorități ”ale lumii”. Cum v-au modelat experiențele muzicale timpurii stilul distinctiv pentru care sunteți cunoscut astăzi?
O.O. M-am născut în Marea Britanie din părinți nigerieni, dar mi-am petrecut cea mai mare parte a copilăriei în Nigeria, în Africa de Vest. M-am întors în Marea Britanie pentru studiile liceale și universitare. În esență, am crescut cu muzică africană, am fost expus muzicii pop britanice din perioada copilăriei mele și am dezvoltat o pasiune puternică pentru jazzul american, gospel și R&B în adolescență.
Întotdeauna am căutat instinctiv un numitor comun între aceste genuri diverse pentru a descrie cât mai autentic cine sunt atunci când compun. Dacă aș fi respins sau omis vreuna dintre influențe, muzica mea mi s-ar fi părut incompletă.
G.R. Sunteți adesea descris drept „muzicianul muzicienilor”. Ce înseamnă pentru Dvs. această etichetă și cum vă influențează modul de a aborda compoziția, înregistrările și peformance-urile live?
O.O. Bănuiesc că sunt numit astfel pentru că mă gândesc la compoziție de jos în sus, adică iau în considerare fiecare aspect al muzicii, nu doar versurile și melodia. În procesul de creație cânt la majoritatea instrumentelor, la un nivel basic, nu suficient de bine pentru a le interpreta public, dar suficient pentru a-mi face o idee clară despre cum aș dori ca fiecare muzician să răspundă vocii mele. Jazzul și soul-ul cer adesea o înțelegere totală a subtilităților muzicii care se cântă, atât din punct de vedere tehnic, cât și emoțional și intelectual, pentru a putea răspunde, ca într-o conversație, ritmurilor, melodiilor și armoniilor cu care interacționezi. Mă gândesc mereu la aceste lucruri atunci când compun, înregistrez sau cânt live.
G.R. Versurile Dvs. abordează frecvent teme sociale și politice precum nedreptatea și opresiunea. Cum reușiți să transmiteți un mesaj puternic, păstrând în același timp muzica emoționantă și accesibilă?
O.O. Mă inspir din moștenirea mea nigeriană atunci când caut echilibrul între mesaj și muzică, în special din genurile tradiționale yoruba, Juju, Fuji, Apala și altele. Acestea pot avea, adesea, un sound de celebrare, în timp ce documentează subiecte foarte serioase de actualitate și comentarii sociale, realizând o cronică a stării lumii, la nivel politic, social și personal.
Îmi place să folosesc un procedeu similar: adesea compun o melodie vioaie și optimistă pentru a susține un mesaj serios, trist sau chiar tragic. Alteori fac invers – un mesaj pozitiv pe o melodie mai sobră. Este ca atunci când primești o veste proastă într-o zi însorită. Viața este așa; își urmează propriul curs indiferent de experiențele noastre zilnice, fie ele fericite sau triste. Îmi doresc ca muzica mea să aibă aceeași încărcătură filozofică.
G.R. Cu un număr însemnat de albume lansate și noi proiecte la orizont, cum a evoluat procesul Dvs. creativ de-a lungul anilor și ce vă motivează să acordați o atenție atât de deosebită detaliilor?
O.O. La începutul carierei am fost foarte preocupat să imit sunetul contemporan al momentului, să fiu relevant și „în ton cu vremurile”. Astăzi, tind să scriu ceea ce simt cel mai autentic, fără concesii și fără să țin cont de ce este la modă. Spun povestea care îmi este cea mai vie în memorie și creez muzica astfel încât să susțină și să completeze ideile din poveste. Sunt mult mai preocupat de concizie, claritate, detaliu și structură, atât în versuri, cât și în melodie.
G.R. Colaborarea a devenit un element major al activității dumneavoastră în ultimul deceniu, în special cu Big Band-uri și orchestre importante din întreaga lume. Ce vă entuziasmează cel mai mult atunci când adaptați muzica pentru ansambluri mari?
O.O. Îmi plac puterea și frumusețea ansamblurilor mari. Îmi place să aud transformarea unor cântece scrise în singurătate, în spații modeste, în frumusețea epică a unei orchestre sau în energia brută a unui Big Band. Îmi face o mare plăcere să știu că piesele mele pot funcționa atât într-un duo, cât și în contextul unei orchestre filarmonice de 80 de instrumentiști.
G.R. Ați colaborat cu numeroase orchestre și Big Band-uri internaționale. Ce v-au învățat aceste colaborări globale despre muzică, cultură și propria flexibilitate artistică?
O.O. Aceste experiențe mi-au confirmat în practică un lucru pe care îl știam teoretic: universalitatea muzicii ca limbaj. Am lucrat cu orchestre unde, din cauza barierei lingvistice, comunicarea verbală era aproape imposibilă, dar în momentul în care începeam să cântăm, ne conectam într-un mod profund și uman. Simt că transmit mai mult despre cultura și umanitatea mea prin cântec decât prin cuvinte.
G.R. Vocea Dvs. de bariton, cu o întindere de trei octave și jumătate, și prezența scenică puternică sunt esențiale pentru prestațiile Dvs. Cum vă mențineți forța vocală și autenticitatea emoțională într-o carieră atât de susținută?
O.O. Există un aspect fizic: încerc să fiu disciplinat, să mănânc corect, să mă mențin în formă, să am un program de somn sănătos și constant, să fac exerciții vocale cu regularitate. Am înțeles de mult timp că, în calitate de cântăreț, sunt un atlet responsabil de îngrijirea celor mai delicați și sensibili mușchi; dacă nu aș face asta, ei și-ar pierde forța. Există și un aspect psihologic: încerc să nu las stresul și anxietatea să pună stăpânire pe mine. Evit grijile mărunte, mai ales în serile de concert. Îmi doresc ca publicul să simtă că atenția mea este în totalitate îndreptată către el.
G.R. Privind spre viitor, la ce se poate aștepta publicul de la următoarele lansări și colaborări? Există teritorii muzicale noi pe care doriți să le explorați?
O.O. Absolut. Mi-ar plăcea să continui să explorez cât mai multe sunete și ritmuri diferite, cu dorința de a scrie într-o zi cântecul perfect. În prezent înregistrez cel de-al zecelea meu album solo și încerc să aduc în muzică elemente din pasiunea mea pentru soul și jazz-funk, fără a face însă un album de soul și jazz-funk propriu-zis.
G.R. Referindu-ne acum la concertul din data de 13 februarie 2026… La ce se poate aștepta publicul din Cluj la concertul de vinerea viitoare de la Colegiul Academic?
O.O. Voi interpreta piesele de pe cel mai recent proiect solo al meu, „Point Less”. Este un album-concept care spune o singură poveste emoționantă prin cele 15 piese originale. Voi reda această poveste prin 11 dintre cântece, aranjate splendid pentru orchestră simfonică de bunul meu prieten, compozitorul și orchestratorul german Tobias Becker. Întregul album abordează câteva întrebări esențiale despre condiția umană.
Recent Comments