Elena Bontea, reprezentant marcant al artelor plastice din Republica Moldova, a cunoscut o evoluție complexă, apărând independența poziției creatoare. Artista plastică aborda obiective complexe în conformitate cu schimbarea atitudinii față de viață și de ceea ce se petrece în jurul său și a stării de spirit, păstrând un limbaj metaforic bazat pe combinarea culturii picturale franceze și românești cu tradițiile estetice ale artei populare.

Natura moartă a devenit genul ei preferat pentru explorarea mijloacelor de expresie plastică. Simpla selecție a obiectelor, dorința de simplitate, stilizarea formelor conduc adesea autorul la monumentalitate și contribuie la percepția motivului de către privitor nu în aspectul obișnuit, ci în unul sublim, existențial. Odată cu trecerea timpului, culoarea picturilor dobândește o frumusețe rafinată, puritatea radiației sale luminoase contribuie la iluminarea spirituală.

În procesul de transformare estetică a lumii obiective în opera Elenei Bontea predomină principiul intelectual, care însă nu suprimă impulsurile spontane care se simt în desenul senzual al liniilor care generalizează formele. Ea pictează cu tușe de pensulă amestecate, recreând prin coraportul cromatic atât lumina, cât și spațiul, evidențiând fațetele obiectelor. De fiecare dată, o metodă bine gândită de interpretare este realizată cu un sentiment de proporție în exprimarea culorilor, cu sensibilitate la material și cu intonații individuale de expresie figurativă.

Portretistica ocupă un loc important în opera Elenei Bontea. Acestea sunt atât imagini tipice ale sătenilor, cât și imagini clar individuale, ale scriitorilor moldoveni – Emilian Bucov, Nicolae Costenco, Arhip Cibotaru și alții, unde postura și gestul sunt un mijloc important de exprimare a stării de spirit a unei persoane.

Compozițiile tematice ale Elenei Bontea au o valoare durabilă. Pictura sa Malanca (1971) impresionează prin personajele grotești ale teatrului popular și atmosfera de carnaval creată printr-un acord sonor al culorilor ori prin dinamica liniilor și tușelor de pensulă. Lucrarea Cântec (1984) are o arhitectonică bine echilibrată și o dispoziție luminată de culoare. În pictura Jucatul zestrei în Kamenka (1987), limbajul picturii a abordat expresia abstractă. Imaginația artistului s-a manifestat cu cea mai mare libertate în compozițiile Balada “Miorița” (1977), Călătorie într-un basm (1981), Din negura timpului (1981), Luceafărul (1989).

Vernisajul va avea loc miercuri, 15 noiembrie, la ora 16.00, la sediul muzeului din str. 31 August 1989, 115. Vă așteptăm cu drag!