Muzeul Național de Artă Timișoara împreună cu artiștii vizuali Dana Constantin si Dacian Andoni au plăcerea de a va invita vineri,15 aprilie 2022, ora 18 la vernisajul expoziției aniversare “60”, la Muzeul Național de Artă Timișoara, Piața Unirii, nr.1. 

Expoziția este curatoriată de Ruxandra Demetrescu, Doina Mândru și din partea MNAT Dan Șerban. 

Muzeul Național de Artă Timișoara vă invită la expoziția aniversară „60” a artiștilor Dana Constantin și Dacian Andoni

Timp de două săptămâni, începând cu 15 aprilie 2022, doi artişti plastici emblematici ai orașului de pe Bega vor expune la Muzeul Național de Artă Timișoara. Expoziția aniversară „60” aduce în atenția publicului lucrările Danei Constantin din seria „FLOTE.s” și „UMBRA” și lucrările lui Dacian Andoni din seria „PERENITATE  FRAGILA”, o selecția de picturi, desene și fotografii realizate în ultimul deceniu de cercetare plastică.

Ciclu lucrărilor „UMBRE” ale artistei Dana Constantin a pornit de la o serie de imagini în care fotografia era supusă unor manipulări vizuale prin desen și culoare. Curatoarea expoziției, Ruxandra Demetrescu susține că „tablourile par să reprezinte o prelungire a unui alt ciclu, început în 2016, „FLOTEs”, care să se concentreze însă pe umbră ca leitmotiv. Între timp, „UMBRELE” au căpătat contur și consistență în trei secțiuni distincte, ce dialoghează în expoziție cu tablourile din ciclul „FLOTEs,” unde expresia plastică este legată de preocuparile construcțiilor liniare, arhitecturale ale naturii. Prezența artistei prin „UMBRE” nu e singurul ocupant al spațiului configurat: umbra se confruntă cu structuri vegetale distorsionate, esențializate, abia regosnocibile. Pornind tot de la un material fotografiat ce urmărește varietatea dinamică a crengilor, Dana Constantin s-a întors la o mai veche preocupare, concentrată pe esențializarea naturii vegetale.”

Prin intermediul creațiilor sale artistice, Dacian Andoni ne prezintă „metafora sa plastică, născută din emoția profundă resimțită, cu decenii în urmă, la Torcello, ce se referă la constructivitate ca transmițătoare a memoriei umanității și martor palpabil al timpului trăit. Constructele propuse de pictura sa, chirpicul în multiple ipostaze, nu evocă așezări sau arhitecturi în ruină, ci atitudini profund subiective, contemplări ale istoriei ca urmă a unei deveniri de tip organic, germinație a viului însuși, ivit biruitor, din materia amorfă. Pictura de factură neoexpresionistă executată în ulei, în straturi multiple, privilegiază grisaille-ul, mizând pe efectul impostării puternice a motivului, al tușei nervoase și austerității cromatice care atenuează sentimentul de dramă universal”, subliniază Doina Mândru, curatoarea expoziției.                                                                                                            

Vernisajul evenimentului va avea loc vineri, 15 aprilie 2022, ora 18:00, în Sala Barocă a Muzeului Național de Artă Timișoara, din Piața Unirii nr. 1.

Participarea la eveniment este gratuită.


Umbrele Danei Constantin

Expoziția Danei Constantin, organizată la moment aniversar, reunește două cicluri de lucrări realizate începând din 2016: „FLOTEs I” și „Umbrele”. În vreme ce primul a mai fost expus, al doilea reprezintă adevărata surpriză a spectacolului vizual actual.

Titlul generic FLOTEs (inspirat de conceptul FLOTEs – Fundamental Laws of Temporal Evolution – datorat lui Tim Maudlin, filosof al științei și reformulat/transformat în: Forme/Lumină/Opacitate/Transparențe/Expresie) introducea o nouă etapă în activitatea artistică a Danei Constantin (inaugurată în 2016), dezvăluind un dialog inedit între linie și culoare, în care linia pare să fie (așa cum mărturisește artista însăși) „vioara întâi”, trasând direcțiile compoziționale și suprimând, oarecum, superioritatea culorii. Monocromiile practicate anterior erau înlocuite cu jocuri subtile de culori complementare, care creează tente vibrate de griuri colorate. Efectul este de oglindire spectrală, sugerată prin transparențe estompate, obținute prin suprapunerile discrete ale straturilor de culoare.

În ciclul FLOTEs, expresia plastică este legată de preocupările pentru construcțiile liniare, arhitecturale ale naturii. Sinteza plastică dintre aparență și esență este intermediată de reflecția abstractă între cele două elemente plastice privilegiate: suprafața și linia, care (pro)vin tot din observarea directă a ritmului oferit de structurile din natură.

Am văzut momentul în care s-au născut „Umbrele” la sfârșitul lui iunie 2017, într-o vizită în atelierul artistei, care-și propunea pe atunci să realizeze un ciclu pornind de la o serie de imagini în care fotografia era supusă unor manipulări vizuale prin desen și culoare. Prezența artistei ca/prin umbră nu este singurul ocupant al spațiului configurat: umbra se confruntă cu structuri vegetale distorsionate, esențializate, abia regosnocibile. Pornind de la materialul fotografiat, care urmărește varietatea dinamică a crengilor, Dana Constantin s-a întors la o mai veche preocupare, concentrată pe esențializarea naturii vegetale.

Ciclul „Umbrelor” a fost pictat abia începând din 2020, fructificând sute de schițe realizate după o amintita serie de fotografii în care artista și-a fotografiat umbra. În ciuda titlului, care ar putea sugera o recuperare a realității vizibile, prin proiectarea unui element cvasi-figurativ, asistăm acum la o esențializare drastică: umbra se „topește” într-o structură liniară mai riguroasă decât în FLOTEs, anulând orice element vegetal, iar motivul ca atare se esențializează prin deformări succesive. Dana Constantin și-a diversificat și mijloacele tehnice: dacă „Umbrele la Gărâna – 2020” și „Umbrele albastre” (2020-2022) sunt realizate exclusiv în ulei pe pânză, în celelalte două serii ale ciclului, „Umbre la Gărâna – 2021/2022” și „Umbre gri”, ea experimentează, utilizând desenul în creion sau intervențiile cu pastel cerat. Artista revine la tensiunea între transparență și opacitate, dar cu alte mijloace, urmărind estomparea luciului obținut cu ani în urmă prin suprapunerea straturilor de văluri/voaluri realizate în mediumuri flamande.

Dana Constantin continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Sau, pentru a-l cita pe poet: „o magică vedere/ emisie de ochi/ vremelnică ședere/ a marelui deochi” (Ștefan Augustin Doinaș).

Ruxandra Demetrescu, aprilie 2022


DACIAN ANDONI

PERENITATE FRAGILĂ

Desfășurată sub acest titlu în parte paradoxal, generat de meditația asupra chirpicilor pe care Dacian Andoni îi pictează obsesiv, în ultimul deceniu, ca pe o mărturisire de credință asupra statorniciei în lume doar a celor plăpânde, egal supuse pieirii și reînvierii, nu bănuiam nici eu, nici pictorul cât de actuală avea să devină viziunea melancolică, bântuită de dramatism născută din emoția profundă a întâlnirii tainice cu marele curs al istoriei încapsulată în zidirea bizantină de la Torcello. Ce legătură secretă era însă între Torcello, această minune a cărămizii și măreției bizantine și chirpicii lui Andoni? Câteva fotografii din prezenta expoziție pot să explice persistența acestui motiv și dimensiunea lui existențială. Întâi, o casă, a bunicilor, situată undeva în apropiere de Cernăuți, realizată ca mai toate locuințele de acest tip din lemn și cărămizi de pământ,  apoi imaginea cetății Hotinului, pavăză Moldovei la Nistru și icoană vie pentru fragilitatea victoriilor în fața istoriei lungi și, în sfârșit, două imagini cu lanul de grâu înverzit, apoi cu spicele grele de pârg, de lângă Aradul natal a cărui siluetă se străvede în fundal. Lanul este aidoma celui din ale cărui spice provin și chirpicii pe care Andoni și i-a turnat în lut și pe care apoi i-a potrivit, i-a privit îndelung, ca și cum s-ar fi uitat în oglinda istoriei și s-ar fi văzut pe sine, pictându-i apoi înverzind, înspicându-se, ofilindu-se, frângându-se în lumină crepusculară, asemenea pictorului însuși sfâșiat între îndoială și speranță, dar încrezător că viul, zidirea va birui, asemenea zorilor care succed nopții.

Și  lumina  acestei  zidiri  noi, imaginare,  pure  și  la  fel  de  fragile, văzute în duh și perspectivă à vol d̕ oiseau, care este perspectiva divină asupra lumii rânduite și ea, după regula numărului de aur, apare în seria marilor desene ivite, ca și în omagiul lui Horia Damian și în focul contemplat la veghea comună „În așteptarea cinei“ de la Gărâna taberelor acestui mecena care se numește Andrei Herczeg, marele animator al celui mai rafinat festival de jazz care se desfășoară sub cerul înalt al Banatului.

„Pictura este un domeniu al poeticului“ afirma Paul Gherasim într-un interviu luat de Andoni la începutul anilor ¢2000, iar acesta este un adevăr pe care tânărul doctorand de atunci îl trăia intens, încă din perioada studiilor sale ieșene; mărturie stau zeci de acuarele ca și acelea ce au continuat să apară pe când, asistent al maestrului Constantin Flondor, își continua perpetua ucenicie care caracterizează neliniștea artistului la maturitate. Transparențele lor subtile aveau să fie adâncite în aplicatul studiu al tehnicii flamande a picturii în ulei în care prind formă chirpicii și fervoarea neoexpresionistă a lui Andoni. Un ciclu nou, dedicat Timișoarei, translează această fervoare picturală în imaginea puternic interiorizată a unui oraș care transcende melancolic istoria invintând la contemplare. 

Doina Mândru, 

aprilie 2022