Artista Florica Prevenda expune INSTANCES (1999-2019), la Colonia Pictorilor din Baia Mare.
Vernisajul va fi vineri 11 iunie, expoziția va fi in perioada 11 iunie – 11 august, 2021.

Florica Prevenda. Ipostaze

 

 

Text de  Magda Predescu

Cu o biografie artistică mai degrabă singulară, Florica Prevenda se impune în peisajul plasticii românești prin talent, perseverență și disciplină profesională. De mai bine de două decenii artista investighează tema condiției umane într-o seria de eseuri vizuale, care se articulează într-un parcurs artistic coerent și unitar.

            Sensibilă la datele epocii pe care o traversează, Florica Prevenda suprinde impactul noilor tehnologii asupra omului contemporan, în special caracterul solitar al experiențelor din mediul virtual. În contrapunct cu seriile tematice în care sistemul de referință al umanului este societatea informațională, artista dezvoltă serii care privilegiază ca nucleu ideatic stările de regres, de activare a emoțiilor sedimentate în inconștient, de provocare a memoriei involuntare. Aceste întoarceri periodice în sine, încercări de reculegere, căutare a momentelor de calm, inclusiv prin raportare la copilărie, alcătuiesc latura autobiografică a operei.

Creația Floricăi Prevenda este o continuă pendulare între logica sensului și logica senzației, între progresiva raționalizare a demersului artistic prin structuri geometrice, seriale, forme rigide, tentația monocromului, sugerând uniformizarea, tirania codului într-o lume informatizată și costanta revenire a senzorialului în actul creator prin exces de culoare, linii libere, forțe de dezintegrare, entropie, trimițând la omul real, care pulsează în mod vital.

Profunzimea conceptuală s-a accentuat în timp, artista reinventându-și cu fiecare serie tematică formele și mijloacele de expresie, într-un efort permanent de adecvare a materiei la concept. Asimilarea lecției neo-avangardelor și extraordinara inventivitate la nivelul materialelor i-au permis o abordare diferită a problemelor limbajului pictural, într-o perioadă de intermedialitate. Rezultatul cercetărilor plastice este o pictură-colaj sau pictură-asamblaj, cu agitații volumetrice evoluând uneori spre obiect, reflectând sensibilitatea tactilă a artistei.

 Expusă în 1999, seria Chipul fără chip reprezintă embrionul din care au evoluat cei doi poli tematici din creația de maturitate a Floricăi Prevenda. Trecerea de la gestualismul abstract la figurativ se realizează într-un registru stilistic care se desfășoară în dominantă expresionistă. Seria surprinde infinitele chipuri ale subiectivității, fapt reflectat în utilizarea unor materiale noi, mult mai sensibile la nivel tactil – hârtie transparentă, carton, ceară, elemente vegetale, tifon etc., tot atâtea modalități de fixare a amprentei chipului uman. Lirismul și emoția sunt depășite prin temperarea cromaticii și organizarea diferită a suprafeței pictate. Cele câteva sute de portrete care alcătuiesc seria pun în scenă o umanitate generică, decontextualizată, aflată în imposibilitatea de a comunica. Gura bandajată, ochii obliterați sunt elemente care introduc tema izolării, a singurătății. Chipurile acestea lipsite de privire, deși trimit la multiplele fațete ale psihismului, reprezintă, în egală măsură, un prim portret conceptual al omului captiv în mediul virtual.

 Prin seria Net People (2000-2001) Florica Prevenda se desprinde complet de gestualism. Artista introduce în lucrările sale structuri geometrice și seriale specifice minimalismului și conceptualismului și reduce paleta cromatică la griuri și alburi metalizate. Folosirea unor materiale neconvenționale – aluminiu, plastic, sârmă – contribuie la densificarea suprafețelor și la extinderea volumului. Redefinirea mijloacelor artistice îi permite introducerea unei teme noi, cea a hibridării biologicului cu tehnologicul. Trăim într-o lume în care perfectibilitatea corpului a început să fie asociată cu „îmbunătăţirile” tehnologice – de aici tema androidului, a corpului mutant cu extinderi protetice. Florica Prevenda creează un fel de capete totem, cyborgi cu alură de zei antici, strămoși mitici pentru o umanitate care anulează distincția dintre organismul biologic și mecanismul cibernetic. 

        

Seria Umbrele prezentului (2001-2004) continuă meditația asupra mutațiilor identitare provocate de noile tehnologii ale comunicării. Conectarea la rețea ne permite să fim disponibili instantaneu unii pentru ceilalți, însă nu în mod real, ci printr-o mediere – voce, text sau imagine. Florica Prevenda recurge la o reprezentare aproape biologică a acestui dublu virtual, numai că ceea ce vedem nu sunt rețele neuronale sau sisteme circulatorii, ci rețele de informații codificate binar. Prezența în mediul virtual implică, de fapt, dizolvarea în sisteme de semne și coduri. Decorporalizările devin explicite prin tema umbrei, a corpului contur, schematizat, fragilizat. Casetoanele sugerează tastele computerului, grilele în care sunt prinse corpurile imită pixelizarea, numerele trimit la codul binar ca unică modalitate de stocare a datelor, iar anumite semne plastice se repetă obsesiv pe întreaga suprafață a lucrărilor pentru a sugera standardizarea. Imposibilitatea comunicării reale este sugerată prin absența chipurilor și prin prezența mâinilor care se caută fără să se găsească.

 Seria Facebook Obsession (2011-2015) problematizează identitatea ca efect al hiperrealității. În ultimul deceniu, rețelele de socializare au cunoscut un succes teribil, demonstrând nevoia de comunicare și de reprezentare de sine a omului contemporan. Pe de altă parte, acestea au permis dezvoltarea personalităților narcisice. Măștile pe care le folosim pentru a comunica în mediul virtual nu trimit, în cele mai multe cazuri, la noi, cei reali, ci la fantasmele noastre, la proiecțiile noastre, la versiunile ideale ale sinelui, la ceea ce am vrea să fim pentru noi și pentru ceilalți. Pentru a sugera identificarea proiectivă cu aceste construcții imaginare, Florica Prevenda construiește fizionomii schematice, animate de exuberanța culorilor. Volumetriile sunt obținute din fâșii de carton colat pe pânză și din pastă de relief modulată după necesități compoziționale.

 Seria Anonymous (2017 – 2018) încheie acest portret conceptual al omului actual, arătând cum anumite dispozitive tehnice ne-au transformat în cetățeni ai lumii virtuale. Absorbiți de ecrane, oamenii par terminale conectate la un computer central. Experiența realității virtuale este una imersivă, cu efect hipnotizant și alienant, anihilând persoana reală. Captivi în imagine, ne privăm în mod deliberat de contact emoțional direct și de experiențe senzoriale. Comunicăm fără să ne vedem, fără să ne cunoaștem, în mod anonim. Ne construim măști, uitând că nu putem deveni chip decât în prezența celuilalt real care ne confirmă.

 Seria Efemer/Condensări (2015-2016), singura cu adevărat abstractă din tot acest parcurs artistic, oferă acces mai degrabă la aventurile materiei decât la cele ale conceptului. Florica Prevenda nu mai construiește corpul imaginii ca peisaj antropomorf, ci îl deschide ca pe o masă de disecție. Ni se oferă acces la interioritatea imaginii, putem privi, ca printr-o lupă, diverse grade de organizare a materiei. Colajele lamelare din tipărituri presate sugerează ritmul alert în care consumăm realitatea și perisabilitatea informației. Artista utilizează în mod voit materiale sărace, care trimit la societatea de consum și la deșeurile lumii contemporane, dar care se înnobilează prin travaliul artistic ca proces de sublimare. 

 Sensibilitatea artistei  transpare mai ales din seria Serenity (2009-2010), o călătorie în lumea copilăriei, pe care artista o asumă cu gravitate și melancolie, fără interstiții ludice. Ciclul are ceva din lirismul lucrărilor de început, dezvoltat, însă, pe alte coordonate. Schimbarea tematicii antrenează o modificare a mijloacelor de expresie. Laviurile, volumele ușoare, alburile delicate, liniile alambicate construiesc forme fluide, evanescente. Echilibrul subtil între texturi conferă seriei o notă de rafinament.

          

Anunțată ca o explorare asumată a sinelui, seria Timpul regăsit (2005-2008) reprezintă zona autobiografică a operei. Tentată de dulceața madlenei proustiene, Florica Prevenda își explorează în mod asumat trecutul, mai bine zis încearcă să pătrundă în timpul paralel, sedimentat în inconștient. Introspecția este redată vizual prin fragmente fotografice, provenind din propria bancă de imagini, integrate în structuri de tip palimpsest, realizate prin calc în straturi multiple. Transparențele dau senzația de deschidere virtuală a spațiului imaginii. În căutarea sinelui pierdut în rețele informaționale sau în anonimatul orașului, artista descoperă un timp depozitat ca senzații, emoții, urcând spre suprafața pânzei fragmentar, deformat, sincopat, în metafore vizuale cu o mare încărcătură dramatică.