Centrul Cultural „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” din Mogoșoaia găzduiește, în Galeria Cuhnia, pe parcursul lunii mai, expoziția „GÂNDURI și studii”. Autoarea lucrărilor este Maria‐Ilinca ȚOȚA, o artistă care, deși tânără, a dobândit deja vizibilitate în lumea artei plastice bucureștene, aflându‐se la a treia expoziție personală (ce se adaugă câtorva zeci de expoziții de grup și la peste 200 de participări la concursuri și competiții internaționale, naționale și locale).
Studentă a Universității din București în domeniul Arte Vizuale (programul de studii Artă Sacră), Ilinca a obținut, în urma unei candidaturi dificile, finanțarea federală rusă pentru șapte ani, spre a urma cursurile programului de studii Pictură de Șevalet al prestigioasei Academii Imperiale de Artă din Sankt Petersburg (Ilia Repin), considerată cea mai serioasă școală de pictură de șevalet din lume. Este notabil și faptul că de peste 50 de ani nici un student român nu a mai reușit să acceadă la această instituție de învățământ.
Maria‐Ilinca a urmat cursuri de artă vizuală timp de doisprezece ani, la început cu prof. Constantin Kessler – cel care a și descoperit‐o la Școala de Muzică și Arte nr. 4 din București ‐ apoi ca elevă timp de opt ani a Liceului de Arte Plastice ”Nicolae Tonitza” din București, pe care l‐a absolvit, în 2020, ca șefă de promoţie.
Expoziția de față a fost gândită ca o selecție a celor mai reprezentative studii de grafică ale autoarei, de către curatorul Mădălina MIREA, coordonator al programului cultural al Centrului de Cultură de la Palatul Mogoșoaia.
Lucrările au fost grupate într‐o secțiune repartizată în cele două buzunare laterale ale Cuhniei Voievodale – una cu portrete și nuduri (studii anatomice) și una cu schițe de drapaj. Spațiul central găzduiește o lucrare de dimensiuni ample (300x200cm), încadrată de schițele și studiile adiacente, folosite în timpul pregătirii piesei centrale.
Lucrarea înfățișează ”Procesiunea cu Vlad al III‐lea Vodă Țepeș, suita domnească și soborul în Cetatea Târgșor” și a fost elaborată între anii 2019/2020. Este expusă pentru prima dată publicului și impresionează nu doar prin tema exotică, dimensiunea impozantă și bogăția cromatică – cât mai cu seamă prin finețea detaliilor fiecărui personaj, prin tratarea în filigran a tuturor elementelor grafice și anatomice, fiecare putând fi practic admirat, analizat și apreciat și individual, ca și când ar fi câte un portret căruia i s‐a acordat întreg tratamentul pictural cuvenit, deși armonia vine tocmai din așezarea în format a „cetelor” respectiv familia voievodului ‐ Doamna Ilona Nelipic, domnița Zaleska mezina cu beizadelele (Radu, Vlad, Mihail și Mihnea „cel Rău”), ceata oștenilor și garda domnească soborul cu arhidiaconul, starețul Turnului și vlădica, apoi poporul, târgoveții, cerșetorii.
Compoziția – datată de Sânzienele lui 1461 (24 iunie), dată ce reiese din pisania rămasă de la ctitor [Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad (Țepes) Voevoda, stăpânitor și Domn a toată Țeara Ungrovlahiiei, fiu al lui Vlad cel Mare Voevoda (Drăgulia), înălțat‐am și săvârșit‐am (biserica Târgșoru) hram iunia 24, vleat 6969 (1461)] ‐ se constituie totodată și într‐o restituire de adevăr istoric, domnitorul muntean fiind unul dintre cele mai diabolizate personaje istorice. Începând cu punerea în circulație a unor portrete, în care eroul nostru a fost desfigurat caricatural prin osârdia neguțătorilor saxoni (din Brașov și Sibiu), ce colportau litografii și desene cu un fals Vlad: schimonosit, cu buze răsfrânte, ochii exoftalmici, pielea intens smeadă, nasul exagerat și în general ridiculizat (spre deliciul actual al iubitorilor de kitsch din parcarea Branului ori Sighișoara și orice raion de „artizanat”), a venit apoi rândul pictorilor culți din Boemia, Austria și Țările de Jos – care l‐au întrupat pe strașnicul Vlad când ca un ighemon al chinuitorilor ce‐l răstignesc pe Sf. Ap. Andrei, cu capul în jos pe „crucea X”, când ca un dușman al Mântuitorului, socializând sub Cruce cu vrăjmașii de‐un neam cu El dar și cu soldații romani, când chiar în chip de … Pilat din Pont, judecându‐L pe Hristos. Iar după aceste denaturări contemporane cu viteazul valah, începe ”producția” gravurilor ‐ și ele foarte circulate ‐ înfățișând un domn sadic, ce prânzește relaxat‐radios, înconjurat de țepe, în care se zbat fie turcii, fie nevinovații locuitori ai vreunui sat, ori „cinstiții negustori” etc., și‐apoi altele timp de secole ajungând la nefericitele asocieri, pentru unii până la identificare, cu un imaginar „conte Dracula” născocit de‐un scriitor mediocru și ecranizat de regizori dornici de încasări rapide, din pelicule de groază.
Locul ales pentru scena compoziției – Cetatea Târgșor – puternic centru negustoresc, a servit adesea ca reședință domnească de vară, motiv pentru care a fost întărit cu ziduri de cetate și a cuprins, conform arheologilor 7‐8 biserici (ultima descoperită cu ajutorul dronei acum doar câteva luni).
Prin tabloul central, expus în premieră prin generozitatea Centrului Cultural Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, lucrarea care gravitează în jurul lui Vlad al III‐lea Drăgulea sau Drăculea (Wladislaus Dragwlya sau Ladislaus Dragkulya după cum își spunea sieși și semna documentele) este și despre poate cel mai nedreptățit voievod al nostru, pentru care se face acum un demers întrucâtva recuperator, fiind, iată, prezentat în ipostază de Domn și stăpânitor iubit de ai săi – popor, oșteni, cler, târgoveți, de tată de familie înconjurat de cele cinci vlăstare domnești, de soț iubitor, privit cu afecțiune de Doamna Ilona, de creștin pravoslavnic și monarh miruns cinstit de vlădică și sobor – într‐un cuvânt conducătorul exemplar întru toate, care, pe deasupra, s‐a dovedit pe câmpul de luptă un «bon chevalier sans peur et Chrétien sans reproche» iar în politică un iscusit negociator.
Expoziția „GÂNDURI și studii” se vizitează deja începând de duminică, 25 aprilie și expunerea va continua pe tot parcursul lunii mai.
Chiar după deschidere, odată cu Săptămâna Patimilor, s‐a alăturat în mod fericit expoziției un element sacru, icoana‐compoziție „Povățuirile Sf. Ierarh Nifon către Sfântul Voievod Neagoe Basarab pentru scrierea Învățăturilor către fiul său Theodosie Vodă” (50x70cm | pigmenți cu emulsie și foiță aur pe blat tei | 2018) o lucrare originală, zugrăvită de Ilinca în februarie‐aprilie 2018 în cadrul celei de‐a VII‐a ediții a Concursului Naţional „Icoana ortodoxă ‐ lumina credinței”, concurs care a avut ca temă compoziție originală, cu sfinți ai pământului românesc. Atât tabloul central, cât și icoana se află în patrimoniul Mănăstirii Turnu/Prahova care‐i numără printre ctitori atât pe Sf. Neagoe Basarab cât și pe Vlad al III‐lea „Țepeș” și este continuatoarea firească și moștenitoare a Cetății Voievodale.
Sâmbătă 8 mai, ora 1500, va avea loc deschiderea oficială a expoziției, prilej cu care vă invităm și la un microrecital de muzică clasică, susținut de membri orchestrei Domino. Tineri interpreți ne vor propune piese ce acoperă un repertoriu divers de muzică clasică.
Recent Comments