Liniștea e absență. Liniștea e prezență. Liniștea e tăcere. Liniștea e mod de expresie.

Galeria META Spatiu și Tempini Romania prezintă, expoziția ‘’Ecouri ale liniștii’’, ce se va desfășura la Timișoara (Calea Aradului nr. 115) până pe 19 aprilie. Evenimentul aduce în prim plan lucrările a opt artiști, într-un spațiu special gândit pentru a oferi privitorului șansa de a se reîntâlni cu liniștea, ca principiu unificator al arhitecturii interioare, bazate pe trei direcții: materie, spațialitate și lumină.

Sensul expoziției este de a deschide o cale spre regăsirea unui echilibru vizual și auditiv, în care liniștea este elementul discursiv ce rezonează cu afectul privitorului.

‘’Liniștea există, în înțelesul absolut al cuvântului, doar într-un sens metafizic, nu este simpla absență sau oposul sunetului, ci o parte intrinsecă a oricărui sistem acustic sau comunicațional. Astfel, liniștea/tăcerea devine un element cultural de bază și chiar unul de comunicare cu ceea ce ne înconjoară. Estetica contemporană scoate liniștea din sfera ‘absenței’ și o pune în cea a sensului, deschide o infinitate de posibilități metaforice ale sinelui. Ecourile liniștii reverberează în elementele materiale care compun expoziția de față, un spațiu în care interiorul și exteriorul converg pentru a crea imaginea unei lumi personale unice și surprinzătoare’’, spune Mirela Stoeac-Vlăduți, directorul galeriei de artă contemporană META Spațiu. 
Spațiul de locuire, sublimat în ideea show-room-ului Tempini, transcende într-unul de regăsire, o structură ce tinde spre interior și, construită pe configurația celor trei direcții specificate, creează sentimentul unei interiorități, într-o atmosferă contemplativă, amenajarea interiorului ca proces arhitectural de elaborare spirituală ce se reflectă în cea a spațiului de locuire, crearea unei imagini ce deschide posibilitatea unui acord între spirit și materie.

Josépha Blanchet, artistă din Franța, Toulouse, a expus până acum în numeroase expoziții solo și de grup, iar lucrările sale, în special digigrafii de mari dimensiuni sau instalații video, pun în discuție corpul feminin în relație cu spațiul exterior. În seria FLOTER, artista introduce mișcarea și textura materialului, drept elemente definitorii ale unui traiect ascendent, aproape suprarealist, un demers oniric intim și senzual.

Dan Daniel este sculptor, iar lucrările sale au fost expuse în importante spații de artă din România și din străinătate. Marmura, materialul predilect al artistului, devine un portal spre un nivel profund al conștiinței, în care privitorul se poate teleporta imaginar într-o cosmogonie fantastică, populată cu galaxii, planete și alte corpuri cerești, un univers complex în care forma, culoarea și lumina se îmbină perfect.

Alex Halka este compozitor și artist vizual, iar lucrările sale se află la confluența dintre experimental și new media, vizând permanent o abordare non-lineară, în care elemente precum timpul, sunetul și limbajul digital se tranformă în instalații imersive și, deseori, interactive, prin care spectatorul/privitorul are șansa de a pătrunde într-o lume artistică unică și spectaculoasă.

Martin Kudla, din Kosice, Slovacia, inserează liniaritatea proceselor tehnologice în limbajul său pictural, creând pânze puternice vizual, ‘hărți’ prin care mintea privitorului poate călători liberă pentru a descoperi noi moduri de a privi obiectul de artă. Dincolo de diversele straturi și substraturi de culoare, se ascunde un întreg sens pe care artistul ne invită să îl reînvățăm să îl privim.

Andreea Medar arhivează relicve venite, parcă, din punctul în care trecutul și viitorul se întâlnesc, unde mitologia personală și arhetipurile universale se contopesc, și le transformă în obiecte de artă ludice, dar, în același timp extrem de bine definite din punct de vedere conceptual. Artista este, de asemenea, interesată de devenirea ființei umane, traseul temporal interior pe care fiecare dintre noi îl urmează pentru a ajunge în prezentul niciodată tangibil și veșnic imperceptibil.

Silvia Moldovan este permanent preocupată de mediul înconjurător, de viață, în plenitudinea formelor pe care o ia în natură, de posibilitatea unei distopii, în care ființa umană nocivă, consumistă, distruge întrgul eco-sistem, iar adâncurile mărilor, pământurile aride, devin singurele mărturii ale unei lumi dispărute. Monumentalitatea pânzelor sale, negrul scufundat în lumină inspiră la liniște, contemplare și regăsire.

Cătălin Petrișor face posibilă o întâlnire simbolică, în lucrarea sa ‘Reflection loves Echo’, între Narcis și nimfa Echo, reinterpretând una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Caravaggio. Dacă în lucrarea pictorului baroc Narcis, personaj al Metamorfozelor, este complet absorbit de propria reflexie în apă, Cătălin ni-l prezintă pe tânărul îndrăgostit de propria-i frumusețe într-o ipostază nouă, poetică, în care îi oferă personajului său șansa regăsirii cu iubirea împărtășită, cu iubirea pe care, oferind-o, se salvează pe sine.

Ciprian Tauciuc răspunde, prin lucrarea sa ”Sus/țin” la o întrebare esențială a spectatorului contemporan: ”Aceasta este artă?”. Făcând referire la unul din episoadele marcante ale artei moderne, procesul lui Constantin Brâncuși contra SUA, sculptura realizată de artist este un statement vizual care, prin tehnica bine definită, prin culoare și mesaj, ne pune în situația de a privi relația noastră cu arta contemporană drept una deschisă tuturor posibilităților și înțelesurilor.

Fotografii realizate de Dana Moica.