Sighișoara – sobră și tristă cum bine îi șade unei cetăți medievale.

Duminică 4 februarie 2018 a fost o zi umedă și rece de iarnă, în care am avut timp doar o oră să fac o plimbare în cetate, răgaz dat de o ploaie care s-a oprit și o lapoviță care a urmat. Efectiv o oră, între 11 și 12, minutele fiind numărate de vechiul ceas din turn.

Atmosfera calmă și aproape pustie e specifică străzilor din cetate. Doar ocazional aceasta se schimbă la festivaluri sau în plin sezon turistic, când totul devine supraaglomerat.

În rest cam așa am regăsit eu cetatea: calmă, retrasă ca într-o cochilie. Arhitectura caselor, a bisericilor și a bastioanelor dăinuie peste veacuri. Lucrările de renovare ale fațadelor încep să prezinte fisuri și igrasie. Timpul își lasă amprenta peste toate, chiar dacă eu am fost un martor doar în trecere.

 

Fotografii: Lucian Muntean