Ca inițiatoare și co-curatoare (alături de Mica Gherghescu) a expoziției „Contextualizări” de Wanda Mihuleac, mă bucur că această expoziție a putut avea loc la MNAC. Acesta rămâne locul de validare cel mai prestigios al artiștilor români moderni și contemporani.

Așa cum scriam de curând într-un articol din revista 22, de doi-trei ani MNAC pune în operă recuperarea în memoria colectivă prezentă, prin mari expoziții retrospective, a unor nume importante ale scenei vizuale românești experimentale din anii 1970-1980. În lipsa unui muzeu de artă modernă, care să refacă imaginea artistică completă și contextul cultural al epocii în cauză, aceste expoziții de bună ținută acoperă un gol dureros, căci nu toți artiștii meritorii ai epocii pot beneficia de acest tratament inevitabil preferențial. Până acum, plasticieni ca Alexandru Chira, Mihai Olos, Liviu Stoicoviciu, Nistor Coita au beneficiat de această repunere în circuitul cultural de mare vizibilitate. Mi s-a părut că a deschide o expoziție a Wandei Mihuleac la MNAC, în același timp cu expozițiile Ion Bitzan și Gheorghe Rasovszky, constituie o oportunitate ce merită fructificată.

Wanda Mihuleac reprezintă un nume de referință, una dintre cele mai inventive și dinamice figuri ale scenei artistice românești a anilor 1970-1980. Expoziția „Contextualizări” este ocazia de a reveni asupra seriei de proiecte ecologice, asupra intervențiilor conceptuale, filmelor de artist și marilor ansambluri monumentale din epocă, dar ea recuperează și momentele de fastă colaborare a artistei cu scriitori, compozitori de muzică experimentală și coregrafi români de atunci.

Deși inițial exista intenția de a prezenta mai amplu și perioada franceză a creației artistei, spațiul alocat expoziției, adică etajul 2 de la MNAC, precum și intenția conducerii MNAC de a încadra expoziția în seria avangardist-experimentalistă menționată mai sus au făcut necesar să se renunțe la o parte a lucrărilor mai recente. Totuși, în expoziție, activitatea prolifică a Wandei Mihuleac din ultimii 20 de ani – instalația, cărțile de artist,  cărțile obiect și proiectele pluridisciplinare – este ilustrată concentrat dar convingător.

Chiar dacă au existat unele fricțiuni organizatorice și probleme de comunicare, ca la punerea în operă a oricărei expoziții de anvergură, cred că rezultatul final, forma finală a expoziției este  reprezentativă și concludentă pentru a da generațiilor noi o idee despre anvergura experimentalistă practicată în anii 1970-1980, dar și ulterior, în anii 1990-2000, de către unul dintre artiștii români și internaționali de vârf.

Magda Cârneci

Vezi și:

DREPT LA REPLICĂ AL MNAC LA INTERVIUL CU WANDA MIHULEAC PUBLICAT DE MODERNISM.RO

WANDA MIHULEAC DESPRE CENZURA EXPOZIȚIEI „CONTEXTUALIZĂRI” DE LA MNAC

Foto credit: Wanda Mihuleac, Byzanthinikon, Musée d’Art Bucarest, 1988