Drept la replică al MNAC la interviul cu Wanda Mihuleac publicat de Modernism.ro, primit neoficial pe o adresă privată, de pe o adresă neoficială, privată, la data de 8 ianuarie 2018.

„Recent, Modernism.ro a publicat un interviu cu Wanda Mihuleac, artistă a cărei expoziție Contexualizări este în curs de desfășurare la Muzeul Național de Artă Contemporană, (26 noiembrie 2017 – 1 aprilie 2018, curatoare: Magda Cârneci, Mica Gherghescu; coordonator MNAC: Mălina Ionescu). În lumina acestuia, dorim să facem câteva clarificări.

Enunțurile d-nei Mihuleac prezintă un parcurs curatorial colectiv și de durată drept o serie de abuzuri și dezinformări practicate în mod deliberat și constant de către un grup de specialiști în arta contemporană împotriva unei artiste a cărei operă constituia tocmai obiectul activității acestora. Chiar dacă am intra, de dragul argumentului, în această logică conspiraționistă, ne este greu să înțelegem de ce persoana care s-a considerat victimă nu s-a extras dintr-un context ce nu îi era pe plac înainte ca MNAC să își ducă la îndeplinire obligațiile contractuale. Doamna Mihuleac a participat până la capăt la realizarea proiectului curatorial menit să ofere expunere propriei opere, a fost prezentă la vernisaj și și-a încasat onorariul înainte de a se arăta public nemulțumită de colaborarea cu muzeul. Denigrarea colaboratorilor și încurajarea publicului spre a nu vizita propria expoziție fac parte dintr-o abordare pe de o parte neonestă, pe de alta auto-destructivă.

Un muzeu de artă contemporană este o mașinărie complicată, ce trebuie să deservească sectoare diferite ale societății, și agende uneori contrare. Artistul este o categorie fundamentală bunei funcționări a unei astfel de instituții. Interesele de moment ale artistului pot intra uneori în fricțiune cu interesele publicului care este, în final, beneficiarul existenței muzeului. Muzeul de artă contemporană se poate afla astfel tensionat între aspirațiile artistului și necesitățile publicului. Muzeul trebuie să țină seama de ambele și să protejeze traiectoria culturală pentru care se angajează. Citite în această ecuație, plângerile doamnei Mihuleac dovedesc o neînțelegere fundamentală a relației dintre artist și instituțiile create pentru a-l reprezenta (muzeu, galerie, centru de artă, organizație non-profit), relație ce are la bază un continuu proces de negociere, purtat în marginile cadrului operațional al instituției respective.

MNAC este o instituție publică, ce funcționează pe baza unui program enunțat public, cu o strategie de comunicare și cu un context financiar previzibile și corelate la realitățile prezentului. Colaborarea cu scena artistică (artiști, curatori, cercetători, educatori, jurnaliști) se face pe o bază de acceptare reciprocă și este – mai presus de orice – nesilită. Această colaborare e de presupus că are loc în cunoștință de cauză, tocmai pentru a se evita frustrările post-factum. Modul în care este construit programul Muzeului, conținutul acestuia și promovarea lui țin seama de multiplele câmpuri de așteptare pe care MNAC trebuie să le acopere. La baza acestui program stă o strategie pe termen lung, care nu poate fi amendată continuu, potrivit unor subiectivisme de moment.

În altă ordine de idei, textul pune în discuție fapte și cifre referitoare la MNAC care nu au fost verificate niciodată de către autorul interviului (necunoscut) sau de către redacția Modernism.ro cu personalul muzeului, ceea ce ridică semne de întrebare referitor la intențiile și deontologia redacției.

Considerăm că orice instituție este perfectibilă, cu condiția înțelegerii timpilor medii / lungi necesari reformei. Stabilitatea ciclică este un dat fără de care nu poate exista un progres al ideilor și al formei lor sociale – instituțiile. A pune constant în discuție publică o instituție care construiește un discurs cultural – a face asta în numele principiilor dar în servitutea unor interese subiective – este primejdios pentru buna funcționare a întregului corp al profesiei.

Echipa MNAC”

Mai jos câteva lămuriri referitoare la acuzațiile MNAC aduse Modernism.ro

  • „Dacă nu vă convine mesajul nu omorâți mesagerul!” Încă din 2009 platforma Modernism.ro s-a poziționat echidistant în prezentarea și informarea asupra fenomenelor culturii vizuale contemporane a comunității organic constituite de peste 80.000 vizitatori unici lunar și peste 160.000 de afișări lunare și se dezice de relele intenții sugerate în acest drept la replică. Platforma Modernism.ro a promovat activitățile MNAC de-a lungul anilor, prin peste 400 de articole, și a produs materiale dedicate sau interviuri precum: CĂLIN DAN, DIRECTORUL MNAC: „CONTEXTUL CULTURAL DIN ROMÂNIA ESTE ÎN ACELAȘI TIMP FOARTE EFERVESCENT ȘI BLOCAT”, ori materiale video cu artiștii sau cu activitățile MNAC: https://www.youtube.com/user/modernismpunctro.

    • Am publicat mai sus dreptul la replică MNAC, deși a fost trimis nu de pe adresa oficială a instituției, ci de pe o adresă privată (gmail) și a fost primit pe adresa galeriei private a unuia dintre fondatorii platformei și nu pe adresa oficială a redacției [email protected], adresă folosită de altfel până acum pentru trimiterea comunicatele și materialelor de presă ale MNAC.

    • Unul dintre autorii întrebărilor interviului cu Wanda Mihuleac produs de Modernism.ro a mai solicitat răspunsuri anterioare, repetate instituției MNAC cu privire la alte probleme din alte proiecte, la care încă nu a primit răspunsuri. Sperăm ca acesta să le primească, chiar dacă termenele legale au expirat. Constatăm că acest obicei de a nu răspunde la mailuri nu este din păcate accidental sau singular. Regăsim cu tristețe remarcarea altor practici asemănătoare acuzate de alți specialiști, curatori aici: https://art-leaks.org/2017/12/13/abuse-of-power-comes-as-no-surprise-bucharest-romania/ sau aici https://www.observatorcultural.ro/articol/relatari-actuale-pe-seama-unui-concurs-la-mnac/

    • Invităm și cu această ocazie MNAC să prezinte „fapte și cifre” referitoare la expoziția Contexualizări a Wandei Mihuleac, dacă acestea au relevanță în corectarea „abuzurilor și dezinformărilor practicate în mod deliberat”, măcar ulterior acestui drept la replică, care ar fi reprezentat ocazia oportună de a o face, cum ar fi: restaurarea lucrărilor, excluderea de lucrări din expoziție, schimbarea contextului expozițional, asigurarea lucrărilor, neînțelegeri pe linii de buget etc.

    • Opinia și dreptul la exprimare al Wandei Mihuleac sunt îndreptățite nu doar ca artist vizual, ci și ca „one of the most inventive and dynamic figures of the Romanian artistic scene of the ’70s and ’80s” (extras din comunicat de presă al MNAC).

    • Considerăm că, dimpotrivă, este benefică, „pentru buna funcționare a întregului corp al profesiei”, chestionarea permanentă a activităților instituțiilor naționale publice, printre care se numără și MNAC, tocmai atunci când există păreri în dispută, precum negocierea permanentă, ca procedură instituțională, la care MNAC face referire.

       

    Foto credit Wanda Mihuleac

    Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.