Alina Codin: „Îmi plac foarte mult fauviștii și am fost influențată de picturile lor spontane pline de culoare.”
Un interviu realizat de Daniel Sur
A studiat pictură, dar a renunțat la pictură. Pentru publicitate. Dar s-a întors la pictură. În forță. Pe scurt, asta e povestea schematică despre cariera artistică a Alinei Codin. În data 10 noiembrie 2017, a vernisat prima expoziție după mult timp. Intitulată „Universul Nudului”, expoziția a avut loc la Gallery, sediul Asociație Naționale pentru Arte Vizuale Contemporane, și i-a reunit și pe fotografii Delia Herman-Oprescu și Cristian Oprescu Herman. În 5 decembrie 2017, va vernisa tot la Gallery, o nouă expoziție, personală de această dată, intitulată REînTOARCEREA.
Pictura Alinei Codin frapează prin forța cromatică. Prin raporturile violente de culoare. Prin „îndrăzneala” cu care roșul, portocaliul, negrul, galbenul sau verdele ni se imprimă obsesiv în memorie și atmosfera de ritual magic prezentă în fiecare tablou. Construiește imagini valorificate prin culoare, contraste. Deține și un dezvoltat simțământ dramatic.
Alina Codin este absolventă a Universității de Artă din București, anul 2000, secția Pictură, clasa prof. Vladimir Zamfirescu. Între 1995-1997 a urmat cursurile Secției de Scenografie din cadrul Universității, din anul 1998 optând pentru cursurile de Pictură. Timp de 3 ani a urmat și cursul de Pedagogie, obținând atestarea necesară activității didactice. Am fost selecționată pentru a participa la numeroase expoziții de grup în perioada 1996-2006. În anul 1998 a avut prima expoziție personală la Teatrul Bulandra din București. Din 1992 profesează ca Art Director pentru diferite Agenții de Publicitate. Din 2007, și-a deschis propria firmă de publicitate. De curând s-a reapucat serios de pictură.
Iată interviul:
Alina, care este povestea ta? Când și cum ti-ai descoperit pasiunea pentru pictură?
De când mă știu mi-am dorit să urmez cursuri de design vestimentar. Această pasiune m-a împins spre facultatea de artă. Drumul nu a fost scurt și nici simplu. M-am înscris la o facultate particulară, care în scurt timp a dat faliment, iar acolo l-am cunoscut pe primul meu profesor de desen: Lucian Cioată – care mi-a pus cărbunele în mână și care a observat apetitul meu pentru culoare. Dar, îi datorez admiterea mea la facultate și dezvoltarea ca pictor domnului profesor Valeriu Mladin.
Dacă nu erai pictor, ce ți-ar fi plăcut să fii?
Cu siguranță medic. M-a fascinat tot timpul chirurgia. Îmi place să ajut oamenii, să le îmbunătățesc viața, iar pe de altă parte, îmi place să găsesc soluții acolo unde alții eșuează. Am și o expresie personală care mă caracterizează: „îmi place să fac rebus”.
Din câte știu eu ai renunțat pentru o vreme la pictură și ai lucrat în publicitate. De ce în publicitate? Și ce te-a făcut să revii la pictură?
Am o experiență de peste 25 de ani în publicitate. Grafica publicitară îmbină mare parte dintre cunoștințele pe care le-am acumulat în facultate, plus multe altele suplimentare. Este un domeniu complex, în care îți poți exprima creativitatea din plin, atâta timp cât ai mână liberă din partea clientului. Rezultatele muncii mele sunt vizibile în numeroasele campanii publicitare la care am participat, pentru multinaționale și firme de top din România. Am lucrat și m-am format în mai multe agenții de publicitate de top din România, iar de 10 ani sunt freelancer.
Cât de mult te-a influențat faptul că ai lucrat în publicitate? Până la urmă pictura ce este pentru tine?
Publicitatea a avut influență asupra picturii mele în sensul ordonării acesteia, a transmiterii unui mesaj subliminal, al necesității unui punct de interes, dar fără a pierde din originalitate. Deși înclin spre pictura abstractă, aceasta are o ordine interioară și o logică a ei, un mesaj secret, care așteaptă să fie decriptat de către privitor.
Care sunt reperele tale stilistice?
Sunt o norocoasă că am în sânge culorile. Descopăr în fiecare zi noi oportunități și combinații de culoare. Lucrările pe care le creez sunt întregite de culoare, care face parte din sufletul meu, din tot ceea ce mă înconjoară. Mă inspir din natură în combinațiile coloristice pe care le fac, din viața și reperele ei vizuale. Îmi place frumosul sub toate aspectele lui și îmi plac culorile, lumina…
Reperele artistice pot fi găsite în muzee sau în ateliere?
Îmi place să vizitez muzee și expoziții de artă de orice fel, să văd ce au pictat/conceput alții, dar încerc să am propria amprentă stilistică. A fi deosebit în ceea ce creezi nu este neapărat un lucru rău.
Ai avut maeștri?
Da. Le datorez mult domnilor profesori: Valeriu Mladin și Vladimir Zamfirescu care mi-au influențat în mod decisiv cariera artistică. M-au ghidat în drumul meu artistic, mi-au confirmat potențialul și mi-au dat încredere să continuu.
Sunt unde sunt ca urmare a multor renunțări. Am ales să renunț la situații comode și calde pentru a face ceea ce universul mi-a hărăzit.
Aparții unei scoli de pictură, grafică, sculptură etc.?
Sunt absolventă a Universității de Artă București, secția Pictură. Am avut norocul să fiu formată de Valeriu Mladin și apoi de Vladimir Zamfirescu, care au stiluri total diferite. Am învățat de la ei și mi-am însușit tehnicile care m-au adus în poziția în care sunt azi. Am avut colegi care acum sunt repere în viața culturală efervescentă a capitalei și a țării.
Mă încadrez în curentul modern, îmi place să inovez și să mă reinventez și o fac cu mare plăcere de fiecare dată.
Știu că predai cursuri de pictură pentru copii. Cât de important este pentru cariera unui profesor să ai studii în domeniu?
Este foarte important să ai studii aprofundate de pictură și de pedagogie, dacă vrei să predai. Eu am absolvit, în paralel cu facultatea, și cursuri de pedagogie. Copiii cu care am lucrat și lucrez îmi aduc o mare bucurie prin inocenta și imaginația lor. Îmi place să-i văd cum evoluează, cum cresc sub îndrumarea mea. Sunt fericită și mândră că pot da încredere viitoarelor generații de artiști, deschizându-le apetitul spre artă.
Ai ceva de reproșat învățământului artistic românesc?
Da. Există multa „amorțeală” în gândire. În facultate nu ești lăsat să te dezvolți, ti se impune un stil clasic. Nu ești încurajat să-ti dezvolți gândirea, imaginația, să-ti depășești limitele. Eu am avut probleme în facultate din pricina faptului că pictam, și pictez în continuare, foarte colorat. Profesorii mei nu acceptau stilul meu și eram marginalizată. Faptul că nu am făcut un liceu de artă, mi-a dăunat într-un fel (a trebuit să muncesc mult mai mult decât colegii mei), dar mi-a adus și beneficii. Am intrat la facultate cu mintea și sufletul libere, neîndoctrinate de reguli și stiluri învechite. Sunt printre fericiții care, la terminarea studiilor, și-au păstrat prospețimea și originalitatea intacte. Lucrările mele fac parte din colecții private atât ale colecționarilor din țară, cât și din străinătate. Mă bucur că am o serie de lucrări prezente în colecția unei instituții financiare din top 3 în Europa. Acest fapt se datorează originalității și unicității lucrărilor mele.
Care sunt legăturile tale cu mediul artistic european? Ești la curent cu ceea ce se întâmplă în mediul artistic mondial? Te interesează?
Da, urmăresc tot timpul ce se întâmplă în mediul artistic din Europa și din lume. Îmi plac curentele noi, îmi place să urmăresc evoluția unui artist, să descopăr valențe noi în arta lumii. Mă bucur când văd o lucrare deosebită, ingenioasă, bine făcută, gândită, ALTFEL. Nu sunt genul care se extaziază în fața unui „nimic” expus drept operă de artă, dar îmi plac artiștii inovativi, deschizători de drumuri.
Ce crezi că îl propulsează pe un pictor consacrat? Talentul, norocul, critica de specialitate sau un PR bun?
Din păcate, în ziua de azi, contează foarte mult PR-ul, apoi critica și, în cele din urmă, talentul. Sunt foarte mulți pictori talentați care nu ajung nici măcar să expună, dar să mai și fie recunoscuți… Pe de altă parte, un PR profesionist, o critică favorabilă, nu pot suplini lipsa de talent.
În pictură cat de mult te poate influenta locul de unde provii?
Mult. Eu îmi trag seva din tot ceea ce mă înconjoară, din România. Am avut posibilitatea să emigrez, dar nu am putut s-o fac pentru că nu pot respira un alt aer, nu pot trăi, gândi și simți decât în română și nu pot picta decât în România. Îmi place foarte mult să călătoresc, să vizitez, dar aici este sufletul meu, în această țară minunată.
Ți se pare că există o solidaritate a artiștilor români în jurul unor principii, ideologii sau valori?
Din păcate, există mult egoism și suspiciune printre artiștii românii. Cred că din cauza faptului că în România nu se poate trăi decât prost din artă, cu mici excepții. Mi-aș dori că UAP să fie o uniune de artiști, principii, ideologii și valori, nu o instituție de colectat taxe.
Care sunt artiștii preferați? Care crezi că este cea mai importantă influentă în lucrările tale?
Îmi plac foarte mult fauviștii și am fost influențată de picturile lor spontane pline de culoare. Henri Matisse este zeul culorilor, tatăl roșului vibrant până la extaz.
Cat de mult te lași influențată de părerea celor din jur?
Nu prea mă las influențată de părerea celor din jur, pentru că picturile mele sunt rodul trăirilor și simțirilor pe care le am. Sunt o părticică din viața mea, din sufletul meu. Dăruiesc privitorului culorile clipelor mele de bucurie.
Ai un vis, îți dorești ceva foarte mult acum? Cât de departe ești dispusă să mergi pentru visul tău?
Îmi doresc foarte mult un atelier, un spațiu al meu, în care să pot picta în voie. Îmi mai doresc și o expoziție personală, pe care mi-ar plăcea s-o fac într-un loc public, într-un parc (lucrez la acest proiect), așa încât oamenii obișnuiți să aibă posibilitatea să privească lucrările. Cred că una din principalele probleme ale societății noastre actuale este lipsa unei culturii artistice în general. În particular, pictura este privită ca un moft pentru cei bogați.
Cât de important este mediul online pentru documentarea și promovarea unui artist plastic?
Foarte important. Este modalitatea principală atât de documentare, cât și de promovare. Dacă nu apari în căutările pe google, nu exiști!
Se poate trăi în România doar din pictură?
Greu, foarte greu. Bineînțeles, sunt și excepții, dar care confirmă regula! Cei care trăiesc din pictură în România, de fapt au expoziții și vând afară… Piața de artă din România este ca și inexistentă. Sunt foarte puțini colecționari care cumpără lucrări ale unui artist român contemporan. Dar nu mi-am pierdut speranța, lucrurile evoluează spre bine.
În ultimul timp, artiștii contemporani și-au creat singuri spații de expunere și rețele. A apărut o masă critică de artiști valoroși. S-a schimbat în vreun fel relația dintre artiști și instituțiile publice? Și-a schimbat publicul percepția despre artiștii români?
Așa este, s-au creat spații de expunere neconvenționale și s-au remarcat mai mulți artiști atât în țară, cât și peste hotare. Numărul de persoane interesate de artă și participarea lor la evenimente artistice este în creștere evidentă. Nu același lucru pot spune despre interesul acordat artiștilor de către instituțiile statului.
Te tentează să încerci și altă formă de exprimare artistică? De ce?
Fotografia, pentru că imortalizează clipa, efemerul. Face un „stop-cadru” în inefabil. Fotografia, chiar dacă acum nu se bucură de recunoașterea meritată în rândul artelor, poate exprima cu claritate viziunea artistică a creatorului.
Care sunt planurile și proiectele tale de viitor?
Trăiesc clipa și aștept să mă surprindă viitorul care sunt sigură că îmi va oferi surprize plăcute!
EN:
DANIEL SUR IN DIALOGUE WITH ALINA CODIN
Alina Codin: „I was influenced very much by fauvists, I love their colorful and spontaneous paintings. ”
An interview by Daniel Sur
She studied fine arts but gave up painting, for a career in advertising. However she returned to
painting with full power and what follows is a condensed story of Alina Codin’s artistic career.
On November the 10th of 2017 she has her first exhibition after a long time, bringing forth ‘The
Universe of The Nude’ (Universul Nudului) together with photographers Delia Herman-Oprescu and
Cristian Oprescu Herman at the Gallery venue, the main office of the National Association for
Contemporary Visual Arts. Shortly thereafter, on the 5th of December, she returns with another
exhibition, a personal exhibition, at the same Gallery and, what better name for it than ‘The Return’
(REînTOARCEREA).
Alina Codin’s painting style is striking through its colors, a strong contrast of colors in which red,
orange, black, yellow or green make their presence felt obsessively in the viewer’s mind. There
seems to be a magic ritual going on in her paintings, where she is building images out of contrast
and dramatism.
She graduated in Painting at the Fine Arts Faculty of the National University of Arts Bucharest in
2000, under the guidance of professor Vladimir Zamfirescu. Before that she studied Scenography,
between 1995 and 1997, switching to Painting in 1998. Between 1996 and 2006 , Alina’s artworks
were selected for numerous group exhibitions, while her first personal exhibition takes place at the
Bulandra theater in 1998. On a professional level, she works as an Art Director in the advertising
industry from 1992 until 2007 when she founded her own advertising firm.
The present finds Alina on the return journey back to painting, and I took the time to catch up with
her for this short interview:
DS: Alina, what is your life story ? When and how you discovered your passion for painting ?
AC: From early on I had a passion for fashion design and it was it that pushed me towards the Fine
Arts University. However the road was neither short nor straight. First, I enrolled at a private
university that, unfortunately went bankrupt , but there I met my first drawing teacher, Lucian Cioată,
the person who set me loose with a piece of charcoal and the one who observed my appetite for
colors. However, professor Valeriu Mladin is the person I owe a debt of gratitude for helping me to
pass the exam for the Fine Arts University and my growth into a painter.
DS: What else would you have been, if this painting career never happened ?
AC: Most likely a medical doctor. I have a fascination with surgery and I like helping people, making
their lives better. I also like finding solutions where others fail to do so, you might say I like to ‘fill in
the blanks’
DS: From what I remember, you gave up painting for a while to work in advertising. Why advertising
and what made you return to painting ?
AC: I have over 25 years of experience in advertising. I found that advertising graphics is a good
medium for applying what I had been accumulating during my university studies. It is a complex
world where you find opportunities to freely express your creativity. In addition I had the satisfaction
of seeing the fruits of my work in the advertising campaigns of various multinational companies that I
worked for. I grew up professionally in the best advertising agencies in Romania and, while the last
10 years saw me working as a freelancer.
DS: How much did advertising work influence you, as an artist ? What does painting mean to you ?
AC: Working with advertising gave me a perspective on the need of ordering, on embedding a
subliminal message in my work and on the need of a point of interest that needs to be achieved
through my work. All this, of course, without giving up on the original, creative nature of the process.
Although I am very much inclined towards abstract painting, all these issues still apply. Abstract
painting has its own internal logic, its inner orderings, its secret message awaiting to be decode by
its viewer.
DS: What inspires your artistic style ?
AC: Well, I consider myself lucky to be born with an instinct for colors. All my work is born out of
color, which I see and feel both within me and in all things around. The natural world is an unending
combination of colors that I use in my work , as I do with the other, human, urban life and its colors. I
love everything beautiful in any shape and color and light.
DS: Can museums or studios help one find her or his artistic style ?
AC: Personally, I enjoy visiting any kind of art exhibitions, to the extent that I can, but, for sure I
have my own style.
DS: Who influenced you the most ?
AC: My artistic career is influenced by my teachers, Valeriu Mladin and Vladimir Zamfirescu. They
offered me the needed guidance and helped me to shape my way as a painter, offered me
confidence I need to keep going. I am here after a long jurney with many obstacles, after having to
give up a lot to keep going on with my artistic life.
DS: Do you belong to an established school of painting, graphics design or sculpture ?
AC: I mastered in Painting at Fine Arts Faculty of the National University of Arts in Bucharest. I had
the opportunity to study with Valeriu Mladin and Vladimir Zamfirescu, both of which have very
different styles. I learned from both of them the techniques I apply today in my works. I also had the
benefit of colleagues who became landmarks of the artistic landscape of Bucharest and of Romania.
I consider myself a modernist, I like to innovate and reinvent myself at any opportunity and I enjoy it
every time.
DS: Do you have any remarks regarding teaching of fine arts in Romanian schools ?
AC: Of course. There is a pervasive staleness, you are taught a rather strict adherence to the
‘classical’ artistic style. Students’ artistic development is stifled , they are not being encouraged to go
further in their imagination. From my own personal experience, I had a lot of problems because of
my painting style, what some consider too colorful. Most of my teachers did not like it and did not
encourage me. Also, the fact that I had no formal arts training from a fine arts high school helped me
because I was not caught in the straightjacket of the classical style usually taught. But it also pulled
by back , I had to work harder to level the field with other students, as they did have the previous
formal training. I am happy to say that I kept the freshness and originality of my ideas all these
years.
DS: What is your relation to the larger european artistic environment and even the wider-world
environment ?
AC: Of course, I try to keep up to date with artistic events, both in Europe and around the world. I am
interested in emerging artistic currents , I like keeping a close eye on artists and their work, new
artists, old ones and reinvented ones. I am thrilled to encounter new artistic expressions and,
although I do not necessarily appreciate ‘shock value art’ or the commodification of art , I am
genuinely interested of innovative artists.
DS: What helps an artist reach a wider audience ? Talent ? Luck ? Critical acclaim ? PR … ?
AC: In today’s world, the unfortunate order is PR, followed by critical acclaim and, lastly, talent.
There are a lot of talented individuals who never make it into an exhibition, yet alone national or
international recognition. However, even the best PR and the most favourable critical reception only
go so far if there is little or no talent involved.
DS: How much is your painting style influenced by your place of origin ?
AC: A lot. I draw my strength from my surroundings, from Romania. I had the opportunity to emigrate
but I chose not to, I feel I can only think and feel in Romanian and I can only paint in Romania. I like
to travel a lot , but my soul is bound here, with this beautiful country.
DS: Do you feel there is any solidarity among Romanian artists ? Among themselves ? Around a set
of principles, of values, an ideology ?
AC: There is a lot of egoism and suspicion among Romanian artists. I think that is mostly due to the
sad fact that, in Romania, it is very difficult, if not outright impossible to make a living out of art.
There are, of course, exceptions, but overall I feel the situation is very sad.
I would like for UAP (the Union of Plastic Artists of Romania) to be a true union of artists , principles
and values, and not only a tax-collecting institution.
DS: Who is your favourite artist ? Which work influences you the most ?
AC: I was influenced very much by fauvists, I love their colorful and spontaneous paintings. Matisse
is the god of color, the father of vibrant red.
DS: How much does other people’s opinion weight on you and your work ?
AC: I do my best not to be influenced by it, mostly because my paintings are the essence of my life
experiences, my senses. They are a part of my life and my soul and I want to share twith my
viewers.
DS: Do you have a dream ? What is your most wished thing right now ? How far are you willing to go
to achieve this dream ?
AC: I would like to have a studio of my own, where I can paint unrestrained and undisturbed. I would
like a personal exhibition in a public space, maybe a park (I am working on this project) , where
ordinary people could just walk by and see my works. One of the major problems of our society is an
acute lack of artistic culture. Painting, both the act of painting and the paintings themselves are
viewed very much as a whim of elites.
DS: How important is the online environment for the contemporary artist ?
AC: Very important ! It is the primary and most affordable means of documenting and promoting an
artist’s work. If you don’t show up on Google you don’t exist !
DS: Can you make a living in Romania as an artist, as a painter ?
AC: One can, but it is very hard, with a lot of sacrifices. Again, there are always exceptions, but
most people earning a living out of painting have exhibitions and sell their work on the international
market. The market for paintings , for art in general is almost nonexistent in Romania and there are
only a handful of collectors willing to buy works of contemporary Romanian artists. However, not all
is lost and I am hoping for a better future.
DS: Lately, contemporary artists came up with their own spaces where to exhibit their works. There
is a critical mass of valuable artists. Is there any change in the relationship between artists and
public institutions ? Did the public change their perception of romanian artists ?
AC: It is true that there are new, unconventional spaces used for exhibitions and many artists are
being recognized both within the country and outside. Obviously, the number of art event consumers
is increasing, helped by social networks. It can’t be said the same thing about public institutions in
Romania.
DC: Are you exploring other forms of artistic expression and if so, why ?
AC: Photography is one direction. I like it because it can make timeless a single moment,
freeze-framing the ineffable. Even if here and now photography doesn’t enjoy a needed recognition
among the visual arts, it is an excellent means through which the artist can bring forth her or his
creativity.
DC: What are your plans for the future ?
AC: Right now I am living for the moment, waiting to see that the future will provide, what surprises,
which I am confident will turn up pleasant.
O serie de crochiuri
Lucrări de pictură
Recent Comments