SARAH DARIA MUSCALU
THE PARADOX OF THE WHITE WORK
(Paradoxul muncii albe)
Curator: Cătălin Gheorghe
 
Galeria apARTe
(Facultatea de Arte Vizuale și Design, str. Sărăriei 189, Iași)
 
Perioada expunerii: 31.10 – 10.11.2017
Deschiderea: 31.10.2017, ora 6 pm
 
Expoziție realizată în cadrul programului de cercetare și producție artistică Vector – studio de practici și dezbateri artistice.
 
ARGUMENT:
 
Tensiunea creată între politicile de formare a identității artistului (și a conștiinței muncii lui) și cele de inoculare a idealurilor identității ‘creativului’ (cu viața sa speculativ economizată) definește un timp al contrastelor decizionale. Curentul de opinie generalizat susține o ruptură între, ceea ce metaforic sunt denumite, ‘gulerele albastre’ (muncitorii în salopete) și ‘gulerele albe’ (muncitorii în cămăși cu cravată), desemnând două categorii sociale a căror muncă este ideologic și remunerativ diferențiată. O tendință accentuată este aceea de a se crea cadrul în care cei ce urmează programe de studii în artă să fie strict asociați cu lucrătorii ‘albi’ (intelectuali, membri ai comunității ‘artelor liberale’) din ‘industriile creative’. În aceste condiții se construiește o speculație potrivit căreia artiștii ar trebui să își constituie o identitate de ‘creativi’ care să le asigure o formă de auto-întreținere economică prin exercitarea unei ‘munci albe’, superioare ‘muncii albastre’ (a muncitorilor ‘obișnuiți’, ‘comuni’, a căror muncă ‘nu merită’ reconsiderată) care în marea ei majoritate a ajuns să fie asociată cu ‘munca la negru’. Paradoxul vine, însă, din aceea că așa-zisa ‘muncă albă’ care ar trebui să desemneze atât ‘nivelul ridicat’ al muncii artistice (considerate ‘creative’ într-o economie definitiv neo-liberală) cât și valorizarea financiară mai consistentă, este în realitate o ‘muncă albă’ în sensul unei munci care nu ar trebui să fie vreodată definită într-un context de apropriere ideologică abuzivă, ci ar trebui să își păstreze caracterul deschis, ne-înscris în cadre pre-setate, emancipată în experimentarea a tot ceea ce poate crea pornind de la simplul spațiu alb.             
 
Sarah Daria Muscalu abordează ‘munca albă’ atât ca manifest al practicii artistice văzută ca modalitate de schițare continuă a unui sens, de construire a unui habitat, de angajare într-un proiect indiferent de ‘absurd’ și de ‘nimic’, cât și ca ironizare a celor care construiesc o imagine idilică a artistului ca ‘icon’ al inovației și capitalizării culturale.  
 
În lucrările sale, Sarah Daria Muscalu pictează muncitori, care trasează fundația unui șantier. Muncitorii, cu căști albe de inginer, desenează structuri constructiviste, transmută grid-uri, pregătesc vopsirea unor ziduri.  În mod aparent, inginerii-muncitori lucrează pe un șantier, însă, transpunându-ne în lumea lor printr-un experiment mental susținut de reprezentarea lor vizuală, realizăm că ei sunt angajați de facto în realizarea unei post-constructiviste picturi abstracte. Sarah nu mai lucrează ea însăși direct pe pânză, ci simulează o populație de mici figurine oleo-politice care performează în teatrul de operațiuni al pânzei.
 
Referințele ei, deși chiar directe, deoarece trimit și la construirea unui șantier în proximitatea agresivă a ferestrei atelierului ei, acum dărmat pentru a face loc extinderii șantierului unor apartamente rezidențiale de lux în zona industrială a orașului, circumscriu în forță și condiția ambiguă a muncii fizice și creative a artistului care de cele mai multe ori este ignorată, nivelată de o cultură a antreprenoriatului.
 
Pictura Dariei e multiplu aluzivă, la gândirea realistă, la principiile constructiviste, la dezideratele realismului socialist, la pictura discursivă și cea angajată social, la pictura procesuală și cea performativă, la propriile experiențe cotidiene. În spațiul alb al pânzelor, înainte de a vizualiza trasarea oricărei pensulații, e resimțită o introspecție covârșitoare asupra condiției artistului ca lucrător cultural, ca inginer constructor al noilor locuri de locuit într-un câmp social din ce în ce mai ierarhizat și mai acumulat.  
————————————————-
SARAH DARIA MUSCALU este masterandă a programului de studii în Arte Plastice (Pictură), an 2, și a programului de studii Teorii și practici ale artelor vizuale, an 2, la Facultatea de Arte Vizuale și Design, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.