Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?
În prezent cel mai mult timp îmi ocupă coordonarea proiectelor actuale și viitoare. Am o colaborare buna cu galeria Annart cu care lucrez.

Ce rol are locul în care lucrezi?
Nu am un singur loc unde lucrez pentru că cea mai mare parte a timpului mi-l împart între Timișoara și Socolari, un sat medieval situat la poalele Munților Cernei, în județul Caraș-Severin, la două ore distanță de Timișoara. La Socolari am atelierul meu care mă izolează de lumea exterioară. Când sunt în atelier, pentru mine timpul se dilată, iar în afara lui se dilată locul. Socolari are un loc aparte în lucrările mele. Satul cu dealurile care îl înconjoară mă inspiră. Satul, sau fragmente din el, e prezent în lucrările mele. Dar la mine, o lucrare are un parcurs îndelung căutat, dar și hazard. Adică temele apar, pur și simplu mă găsesc.

Unde ai vrea să expui în viitor?
Vreau să expun unde merită și unde există „competiție”, iar locurile unde în prezent se întâmplă evenimente  de artă contemporane de luat în seamă, sau „not to be missed” sunt Marea Britanie și America. Convingerea mea interioară e că arta, în esență, nu ar trebui să aibă prea multă treabă cu expozițiile, fiindcă e la purtător. Expunerea e o bătălie. La un moment dat poți să o piezi și pe urmă poți să o recâștigi. Eu nu pictez pentru că vreau să expun undeva. Pictez pentru că așa simt eu să mă exprim.

Cu cine ai vrea să expui?
Nu m-am gândit.

Cu ce îți stimulezi creativitatea?
La Socolari mi-am creat sanctuarul meu de creativitate. Ma ocup atât de pictură, cât și de muzică. În curtea casei mi-am construit o mică scenă unde se cantă jazz. Pe mine astfel de momente mă inspiră.

Există o relație între arta ta și resurse financiare?
Desigur. A fost dintotdeauna și va continua să fie, în special în zilele noastre când piața secundară de artă e foarte dinamică. În târguri, în expoziții, în promovare se investesc sume bune de bani. Arta, ca oricare alt sector, răspunde cerințelor pieții și se adaptează.

Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?
Încerc să păstrez câte o lucrare din seriile care nu se mai repetă.

Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?
Complex, Gânditor, Nerăbdător

„Vioara lui Ingres” vs. chitara și pianul tau?
Oricât de mult mi-a plăcut muzica, mi-am dat seama că nu pot face carieră în două direcții, așa că a rămas arta vizuală pe prim-plan,  iar muzica vine în completare. Desigur, și aici dau mână liberă creativității. Apar și aici compoziții, comunicare dar într-un alt limbaj.

Cea mai placută descoperire?
O lucrare care se naște și nu te aștepți.

Care este cea mai de preț posesiune a ta?
Casa de la Socolari.

Care este cea mai mare extravaganță a ta?
Casa de la Socolari.

Gheorghe Fikl (1968, Timişoara)

Este unul dintre artiştii contemporani cei mai impresionanţi prin ascensiunea de cotă şi interesul din partea colecţionarilor în România post-comunistă. A studiat la Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca şi la nou-înfiinţata Universitate de Arte Plastice a Universităţii de Vest din Timişoara natală, absolvind în 1998, cu o lucrare de diplomă  care se află de atunci în expunere permanentă în Facultate. Încurajat de profesorul Romul Nuţiu, Fikl s-a format iniţial în zona de experiment şi instalaţie, cu lucrări inovatoare în tehnici mixte, de mare originalitate a ideii şi execuţiei. Exerciţiul prelung în acest demers underground-dadaist, al alăturării aleatorii de obiecte găsite, print-uri, intervenţii de pictură,  fotografie etc, l-a condus treptat către un interes special faţă de compoziţiile neaşteptate, destabilizatoare prin contrast asociativ puternic – şi care au devenit ulterior o marcă inconfundabilă a creaţiei sale, aflate într-o permanentăşi subtilă evoluţie.

Află mai multe despre Gheorghe Fikl aici

 

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.