Mihai Puricel „Fără titlu, fără titluri” @ Galeria Elite Prof Art, București

Asociația Culturală ARTAR vă invită în perioada 8 – 22 mai 2017 să vizitați expoziția artistului Mihai Puricel „Fără titlu, fără titluri” organizată de Galeria Elite Prof Art.

Vernisajul va avea loc joi, 11 mai la ora 18 în sediul galeriei din Cotroceni, strada Dr. Ioan Nanu Muscel nr. 13 București. În deschidere va lua cuvântul criticul de artă Roxana Bărbulescu.

“Fie că sunt naturi statice cu flori, fie că sunt peisaje, artistul reușește în lucrărle sale din această expoziție Fără titlu, fără titluri să conserve puritatea senzației și să o transmită plastic printr-o simplificare a datelor reale, cărora le accentuează caracterul plastic într-o manieră discretă, și printr-o viziune artistică ce se impune prin sinceritate și sensibilitate camuflate în combinațiile cromatice, în ritmurile și în echilibrul formelor reprezentate.”

Roxana Bărbulescu – critic de artă

“Cine este Domnul Mihai Puricel?
Un cineva, un personaj atipic, poate fi oricine, dar cu prisosință pictor. Asta poate și asta face
cel mai bine.
Lejeritatea tonurilor și tentelor, fără încorsetare îi transformă limbajul plastic într-un dicteu
firesc al Sinelui.
Posedat de emoții în fața peisajului, cu preponderență, face ca suprafața picturală cu străfulgerări
de lumină și culoare, să vibreze. Cu tonuri apropiate și în același timp îndepărtate unele de altele,
unicul scop devine: Armonia Suprafeței Picturale.
Linia ce apare în suprafețele pictate ( în natură nu există ) aparține doar limbajului plastic.
Ea este o măsură, o limită a întinderii culorii și nimic mai mult. Sugerările unor culori, împing
starea de poezie plastică spre inefabil. Marii Maeștrii spuneau că, o culoare o folosești la forța ei,
o a doua o diminuezi, iar o a treia o sugerezi.
Având toate datele picturii ne arată străduință și obstinație în variantele pe aceeași temă. Asta
înseamnă o mare dorință de înțelegere a demersului și adevărului plastic.
Ca privitor de suprafețe picturale nu pot face o clasificare în sensul în care o anume lucrare ar putea fi evidențiată, probabil ca autorul ține la toate, așa cum este și firesc.
Cele spuse de mine sunt o modestă și subiectivă părere de “trebăluitor” pe lângă șevalet, fără
a fi o dizertație exhaustivă, iar completarea pentru cele nespuse este rezervată lucrărilor pictorului,
ce vor spune mult mai multe.”