Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Luca Vignelli – Birou cu fermă: Kono Designs LLC, sediul Pasona Group, Tokyo. 16.000 de metri pătrați de birouri + 4.000 de metri pătrați pentru agricultură urbană
Activity based working: Ia spuneți repede, știți ce e? Eu habar nu aveam. Înseamnă pur și simplu să nu mai ai biroul tău propriu la job, ci să te muți, unde, când și pentru ce trebuie. O avalanșă de termeni vine peste noi odată cu ceea ce unii numesc revoluția modurilor de lucru. Hub, co-working, space-sharing, hot desk (acesta îmi place mult, și se leagă de primul: e biroul la care lucrează succesiv mai mulți angajați; cum ar veni, când se apropie vremea să lași locul celuilalt, începe să te frigă); biroul în care (trebuie să) te simți ca acasă, dar și casa care devine, în parte, sau din când în când, birou; și așa mai departe. Ne obișnuisem ca arhitectura legată de birouri să se refere la open-space, sau, mai rafinat, la fațada cu pielea dublă. Încă încercăm să ne prindem cum e treaba cu orașul inteligent, biroul inteligent, casa inteligentă, și cât e nou mod de viață, libertate nouă și cât strategie comercială și/sau iluzie tehnocratică sau poftă de control în logica sistemelor. Iată că acum înseși categoriile ferme arhitecturale (și de fapt sociale, de muncă, afaceri etc. ) încep să se transforme și amestece.
Nu vreau să vă plictisesc aici cu motivele, de la noile tehnologii la mult-trâmbițatele industrii creative. Trebui însă neapărat să accentuez că nu mai este vorba doar de o alternativă cool, ci de o tendință care chiar începe să schimbe lumea afacerilor convenționale. Nu peste tot (încă), și nu în aceeași măsură. Așa cum nu toată lumea a renunțat la costum și cravată, așa nici lucratul pe canapea, cu picioarele pe masă, lângă grădina cu legume a companiei, sorbind din limonada eco, nu riscă să devină prea devreme modul standard de lucru. Dar nici nu mai e un fenomen marginal. S-a vorbit mult despre noul sediu Facebook proiectat de Gehry, ne-a luat chiar Mark Zuckerberg la un tur ghidat prin cel mare open space din lume, gândit pentru 2.800 de persoane, cu un parc de 3,5 ha pe acoperiș. Și deja foarte multe corporații încep să se adapteze cu multă seriozitate nu doar la cafeteria simpatică și terenul indoor de baschet, ci și la noua realitate a externalizării, a colaborării cu specialiști ce vor să lucreze cu compania, dar în moduri flexibile și cu cât mai multă autonomie.
Implicațiile, de la fluxul mai redus de mașini datorită statului acasă sau modurilor alternative de transport și pân la gândirea spațiilor sunt enorme. Flexibilitatea devine mai importantă ca oricând, chiar dacă astăzi trebuie să se combine, în mod aparent contradictoriu, cu cât mai mult caracter și individualitate. Și încep să se vadă și în lumea imobiliarelor, în noile tipologii de afaceri. Sunt mii, zeci de mii în lume de proiecte individuale de clădiri de birouri în fabrici reabilitate sau alte spații (până acum) neconvenționale, care pendulează undeva între spațiul artistului independent și investiția rentabilă. Între timp, proiectele urbane și operațiunile individuale încep să facă loc modelului sistematic de antreprenoriat. Vă invit să vă uitați pe site-ul companiei WeWork. Închirează vreo câteva zeci de spații de birouri în sistem sharing, în State și în mari orașe ale lumii. Oferă soluții pentru o singură persoană sau pentru echipe de peste 100 de oameni. Și, da, lucrează și pentru mari corporații, pentru care pregătesc spații pentru filiale.
Compania se laudă că nu construiește atât spații de birouri, cât comunități și mai zic că „We provide everything you need to make a life, not just a living” (Vă asigurăm tot ce trebuie pentru a avea o viață, nu doar a vă câștiga viața). O reclamă foarte diferită de ” Birouri clasă A, în zona cutare, locuri de parcare, zonă bună”. Ni se vinde comunitatea, colaborarea, participarea la ceva mai mare.
Ca orice nou fenomen și modă, există evident și părți mai puțin întunecate, legate de exemplu de „forced fun”, distracția obligată. Relaxarea și căldura merg în comunități mici și voluntare. Când devin sistematice și prescriptive, capătă uneori valențe aproape la fel de sinistre ca hectarele libere sau umplute cu cubicule și iluminate cu neon din birourile vechii generații, care măcar nu atacau și sfera personală, viața de „ne-birou” a angajaților. De reflectat.
– – – – – – – –
Fragment din argumentul Dosarului „La birou“, care poate fi parcurs integral doar în ediția tipărită Zeppelin #143 (septembrie-noiembrie), disponibilă în librăriile Cărturești, librăriile Humanitas, Inmedio și Relay, sau poate fi comandată online aici
Recent Comments