Galeria ARCADE 24, Uniunea Artiștilor Plastici Bistrița prezintă expoziția ARTA ÎN GRĂDINĂ, cu lucrări de pictură, grafică, sculptură și fotografie, realizate de artiști din România, Ungaria, Polonia și Canada, pe parcursul celor patru ediții ale Simpozionului de Arte Vizuale “Arta în Grădină”, de la Grădina Botanică “Vasile Fati” din Jibou.

Vernisajul va avea loc marți, 16 februarie 2016, ora 18.00.

Prezintă Oliv Mircea.

ARTA ÎN GRĂDINĂ

          Pentru artistul vizual de astăzi grădina este scenă a posedării și domesticirii naturii. Este un ingredient important al locuirii, ușor asociabil cu locuirea poetică. Grădina este un topos al excesului de prezență; înţeleasă ca parabolă a organicului; şi ca spațiu ordonat de repere. În grădină, lumina, devine operator al cunoașterii unitive. „Locul” – grădina – devine pentru artistul vizual o noțiune temporală în care realitatea devine dinamică, formată fiind din ritmuri, semne, tensiuni care așteaptă să fie pictate, desenate, sculptate. În grădină abstracția, figuralul, realitatea și semnificația se condiționează mutual.

         Grădina este un loc al întâlnirii cu narațiunea pedagogică a unei vieți care adună și face să trăiască împreună sentimentul cosmic, liniștea așteptării, sentimentul nostalgic, melancolia unei regăsiri a sinelui celui mai adânc, și uneori, un greu definibil orizont utopic.

        Ca topos al egalității și loc de paradisiacă indistincție, grădina devine după inspirata obesrvație a lui Lucian Blaga, un loc al reveriei prielnice ottium-ului, al reculegerii autoscopice, al atenției îmbunătățite, al spațiului în care se poate împlini o adevărată  vita contemplativa. Grădina intervine modelator  asupra omului așa cum, iată, la rându-i și omul intervine asupra grădinii.

          În grădina de la Jibou ( Grădina Botanică „Vasile Fati” ) există o grijă pentru detalii specifice civilizației occidentale. Aici peisajul apare printr-o convertire a naturalului locului pentru că cei care ajung aici prin vrednicia lor de artişti ştiu de cum au intrat că  peisajul este un exces de prezenţă şi că savoir-vivre al meu nu este suficient. Grădina nu trebuie privită ca un spaţiu al excesului de umanitate care videază natura de sensurile ei proprii, ci dimpotrivă, ca un spaţiu căruia artistul prin prezenţa lui îi adaugă ceva ce zeii de mult îmblînziţi nu au reuşit să facă să transpară privirii omului ca toţi oamenii. Epoca noastră care este în definitiv a enviromentului, lucru desigur neîntîmplător, nu se fereşte să ne mai ofere un prilej de configurare a unei geografii culturale cu valenţe de expresivitate în ordinul vizualităţii.

          Închisă sau deschisă, îmbrățișând pomi, dealuri, cupole, turnuri de biserică, elemente de arhitectură domestică, flori, frunzișuri, arhitecturi nobiliar-eroice, ferestre, cursuri de apă, grădina devine pentru artiști loc al așteptării revelației, loc al uimirii și minunării, loc al spațiului modelator al sufletului noetic, loc al itineranței.

          Grădina este loc privilegiat al odihnei în care omul ca toți oamenii,  poate vedea trecerea subtilă de la peisajul formal geometric la aparența formală a dezordinii. Pictorul, artistul vizual, el însuși devine grădinar și ocrotitor al naturii, care modelează și aranjează înconjurul său natural pentru a putea fi citit.

            Horia Bernea credea și spunea încă din 1974 că „(…) înțelegerea grădinii este o activitate profund spirituală, care trebuie să facă parte din sfera considerabil mai vastă a activităților de tip mistic (…).”

           Expoziția de astăzi, reunind un important număr de artişti de primă mărime, înfățișează grădina ca un produs artistic dinamic, ori ca pe un spațiu al „împărăției”, dar și ca o expresie a „rupturii” de civilizaţie şi cultura în care trăim.

Text: Oliv Mircea

afis_bistrita_web invitatie_expo_simpozion_interior_webinvitatie_expo_simpozion_fata_web