Lila Passima, „Arheologii subiective” @ Pivnița OAR / Casa „Ion Mincu”

Curator / sectiune arte decorative Dorina Horătău

“Circumscrierea unui loc, a unor amintiri, a unor răni sau dureri devenite sub acțiunea timpului cicatrici, presupune o acțiune de depărtare de propria privire pentru a putea re/construi harta personală a locului (orașului) pe care îl și, în care locuiești. Un continuu joc de în-afară / în-lăuntru. De palpare și căutare a unei relații dintre centru și periferie, dintre memorie și realitate, dintre eu și ceilalți. De ocolișuri și scurtături. De liniște și aglomerație. De uitare și reconstrucție. De straturi decroșate sau îngropate.

De aici și instrumentarea construită cu ajutorul arheologiei subiective [De departe vezi aproape]
… avem (luăm în posesie) un loc încărcat de memorie sau nu. Populat sau părăsit, suprasaturat cu istorii/mitologii personale și colective, lăsat în uitare, abandonat sau dimpotrivă cultivat sau adorat până la distrugere prin construcția unor amprente individuale/colective haotice. Interesul sau indiferența noastră mențin normalitatea sau scad abrupt pulsul locului circumscris. Tot ele devin semne vii sau cicatrici pe corpul orașului, protejându-i sau ucigându-i țesuturile și inima. Organism viu, orașul geme mut și moare cîte puțin, pierzându-și treptat memoria. Gesturile noastre cotidiene de a lăsa urme violente pe corpul lui se transformă în tot atâția martori ai unui trecut și prezent situate în permanent conflict. O proastă poziționare și inadecvarea modului nostru de a privi,fragmentează continuitatea, epuizează resursele și instalează confuzia [se poate citi ca imagine neclară, blurată, desaturată, destructurată sau dimpotrivă agresiv colorată, stratificat globalizată, violentă]
În vizionarea peisajului conturat subiectul se plimbă paralel cu imaginea oferită [priviri construite la persoana a III-a singular: el/ea, martorul].” (Lila Passima)

Foto: Mihaela Dumitru si Alex Solomon