Ioan Bârlădeanu – “Cu mîinile curate”,

H’art Appendix, Calea Victoriei

Vineri 25 septembrie 2015, ora 19.00

“Cine a avut cît de cît o experiență de practică de atelier știe că absolut tot ce se petrece acolo are un caracter ritualic. Totul începe de la intrare, cum ai pășit, cu dreptul sau cu stîngul, ai făcut duș, ai mîncat, ți-ai luat apă, te-ai asigurat că nu mai ai nimic de făcut dintre cele ale lumii, adică ai închis telefonul sau l-ai dat pe mute, da? Ți-ai pus o muzică și, gata, ești pus pe macaz, de atunci începe de abia aventura. Ești tu cu tine și nu mai poți da vina pe nimeni, nu are sens să mai bravezi sau să cucerești nicio redută socială. Da, te urmăresc cîteva dintre amărăciunile zilei trecute însă cu puțin efort și cu ceva concentrare le lași în urmă, le uiți și se diluează rapid. Jumătate de pahar de vin ajută, nu mai mult, trebuie să fii treaz, ai doar cîteva ore la dispoziție în seara asta și e important să rămîi bec. De acum începe haosul, iadul și legiunea de draci. Sunt toți ai tăi. Nu adormi, încearcă să stai în suliți cît mai mult. E drumul către lămurire.
Cam așa arată o situație de tip “atelier” și veți spune că Ion Bârlădeanu nu funcționează artistic pe astfel de coordonate. Ei bine, nea Ion cînd lucrează uită și de țigară și de timp și de bere. De obicei o face toamna cînd nu mai e odios de cald afară. Tot timpul el decupează personaje, le clasează, sunt culorile lui. Forfecarea imaginilor utile e un proces foarte ritualizat, e o poezie să asiști la el. De lucrat însă, adică de alcătuit colaje, o face toamna sau iarna, anotimpurile lui preferate, seara, într-un forcing ce durează și săptămîni. Ce se întămplă practic acolo? După cum se știe, Bârlădeanu a visat să fie regizor. Toate colajele au un aspect cinematic, ele spun o poveste și fiecare poate fi clasat într-un gen cinematografic. Are filme culte, tragedii, filme de dragoste, comedii, filme de actiune, filme istorice, filme de război, westernuri, filme cu gangsteri, sf-uri, filme politice sau chiar filme xxx. Folosește toți marii artiști pe gratis , și oricare persoană publică îi poate juca în “filme”. Un colaj e o punere în scenă a unei obsesii, o exteriorizare a unui demon interior. Procesul de alcătuire a unei lucrări funcționează pentru autor ca o eliberare, ca o debarasare de tensiune. Imaginile finale ale lui nea Ion capătă stil și din faptul că el nu cunoaște istoria artistică a colajului. Apărută odată cu modernitatea, colajul artistic are un caracter plat, Braque și Picasso au pînze organizate cubist, fără recesivitate spațială. Totul se petrece în primul plan, nu există un al doilea plan al pînzei. Chiar și colajele pop nu au această atenție în organizarea spațială pe care o putem observa în lucrările lui Bârlădeanu. Fără să știe și fără să-l intereseze aceste “date” culturale, nea Ion și-a făcut filmele lui, și-a rafinat tehnica colajului în așa fel încît să-i slujească interesului inițial de a-și face filmele dorite. În expoziția de față vom parcurge genul filmelor cu gangsteri. Sunt filmele unde violența e regină, crima e sexy, agonia și extazul sunt tușele principale. Artistul este însă la sfărșit cu mîinile curate. Motor!” (Dan Popescu)

 

 

12032160_10153256740472991_9220754619232548948_n