Béla Tar si Adrian Ioniță „We mark our territory” la Galeria Pygmalion, Timișoara

Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş

EXPOZIȚIE BÉLA TAR ȘI ADRIAN IONIȚĂ LA CASA ARTELOR DIN TIMIŞOARA.

Deschiderea, joi, 26 martie, ora 18,00

Galeria Pygmalion

Str. Episcop Augustin Pacha, nr. 8 – Timişoara, România

Tel. +40 (0)256 493659, 493661 Fax. +40 (0)256 493659

Program de vizitare: luni – vineri, orele 13.00 – 19.00

În perioada 26 martie – 15 aprilie 2015, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, Casa Artelor, va găzdui „We mark our territory”, expoziţia artiştilor timişoreni Béla Tar si Adrian Ioniță

Expoziția va cuprinde o selecție de lucrări recente ale pictorului Bela Tar si o selecţie a unor lucrări prezentate de sculptorul Adrian Ioniţă, la expoziţia “The Cat Box” ţinută la Palatul Suţu din Bucureşti, în septembrie 2013.

Cuvântul de deschidere a expoziţiei va fi făcut de poetul si criticul Robert Şerban.

***

Béla Tar este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice – Universitatea de Vest Timişoara, specializarea pictură (2009) unde a studiat sub bagheta pedagogică a eminentului artist timişorean Romul Nuțiu.

Pictura artistului se distinge prin colantarea unor câmpuri transparente sau semiopace de culoare care se juxtapun pentru a ascunde sau releva expresia unor energii interne surprinse în mișcare. Lucrările ne oferă detalii statice și clonări ale unor semne iconice în repetiție, simple fulgurații gestuale sau contururi geometrice suspendate într-o mișcare inexplicabilă care invită privitorul să exerseze mintal alterările și modificările pe care le suferim în câmpul perceptual când privim lucrurile de la distanțe diferite sau în mișcare.

***

Sculptorul româno-american Adrian Ioniță a absolvit Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București (1976). În Statele Unite, Adrian Ioniță a predat la The School of the Art Institute în Chicago si la Suburban Art Center în Highland Park, Illinois. Într-un articol scris despre el în 1983 de redactorul șef al revistei Arta, regretatul Mihai Drişcă, îl descrie ca fiind „din specia mult mai rară a proiectanților perpetui, care apelează la desen ca soluția cea mai economică, și momentan, cea mai eficace pentru a-și exprima nemulțumirea asupra “normalității” sculpturii. Lucrările sale recente pun în mod consistent întrebări despre conștiință și identitate, percepție și natura complexă a privirii umane precum și a „locurilor în care nu se întâmplă nimic”