Ioana Simona Muscan – fotografie

InnerSound si Modernism prezinta cate un mini-interviu cu artistii participanti la concursul de fotografie“Mistere contemporane”, expus in cadrul Festivalului InnerSound 2013, la Fundatia Löwendal Bucuresti.

Ioana Simona Muscan – biografie

M-am născut în 1989 în Brașov iar primul contact cu fotografia l-am avut în anul 2006.
În domeniul artelor am pătruns încă de la o vârstă fragedă trecând de la simple mâzgăleli puerile la diferitele tehnici ale graficii. Dintre toate artele am ales însă fotografia deoarece îmi permite prin cadrul vizat, să mă deplasez oriunde în timp și în spațiu, reușind astfel să captez complexitatea care se ascunde în spatele oricărui obiect fotografiat. Încă din timpul liceului știam că voi alege mediile artistice, motiv pentru care am urmat cursurile de Fotografie – Videoprocesare Computerizată a Imaginii în cadrul Universității de Artă și Design Cluj Napoca. În ultimul an de masterat am avut ocazia de a îmi petrece un semestru în Franța la École Superieure des Beaux-Arts de Montpellier Agglomeration, școală în cadrul căreia s-a ivit oportunitatea de a face un mare pas în dezvoltarea pe plan profesional, atât din punct de vedere tehnic cât și expozițional.

1. Ce inseamnă pentru tine a fotografia?

O întrebare aparent simplă, însă la o analiză mai profundă aş plasa actul fotografierii drept un ritual personal. Tind să cred că fiecare vede ceea ce gândeşte iar prin urmare fotografia reflectă o impresie a unui moment, a unei stări ori a unui gând.
A fotografia pentru mine înseamnă a împrumuta o imagine a (o memora și a o înțelege), a-i citi printre rânduri. Uneori mă las impresionată de detaliile momentului, alteori îmi place să reflect asupra unei situații, încercând ulterior să zugrăvesc un cuvânt din imagini. Nu mi-ar fi ușor să surprim într-o propoziție acest demers al fotografierii, l-aș descrie însă precum o ocazie deosebită de a descoperi, analiza și capta un fragment din timpul și spațiul care ne înconjoară, o lume în care un subiect simplu, mărunt și neînsemnat poate fi ușor trecut cu vederea, dar alteori reprezintă o deschidere spre o lume plină de mistere, încărcată de semne și simboluri. Cred că totul ține de percepție, de înțelegerea și asamblarea unor metafore vizuale; fotografiez ceea ce gândesc, fotografiez ceea ce îmi acaparează privirea, fotografiez ceea ce îmi spune o poveste.

2. Care este prima fotografie de care îți amintești?

Copil fiind de prima fotografie nu îmi amintesc cu exactitate, însă momentul în care am avut în sfârşit voie să ating acea „cutie magică”, a fost unul emoţionant și memorabil. După ce a învârtit de câteva inele misterioase, tatăl meu mi-a înmânat cu încredere aparatul de fotografiat. Urmarea? Am apăsat pe butonul indicat pentru a face o poză, moment în care (probabil i-am aruncat tatălui meu o privire inocentă) am fost ferm convinsă, că am stricat aparatul.

3. Care e fotografia preferată din portofoliul personal? De ce?

Consider că fotografia sau fotografiile preferate sunt întotdeauna cele mai apropiate de sufletul creatorului, ele fac oarecum parte din mine. Ca artist vizual mă aflu într-o continuă cercetare și căutare de răspunsuri a misterelor care se înfăţişează în viaţa de zi cu zi. În fiecare fracțiune de secundă imaginea din fața noastră se află schimbă în permanență, astfel încât ceea ce transpunem pe peliculă este ceea ce noi alegem să percepem. În consecință, una din fotografiile mele preferate ilustrează o ramă de tablou care sublinează ideea unui joc al percepției, acea șansă de a alege ceea ce vrem să vedem.

4. De ce ți-ai dorit să expui în cadrul InnerSound New Arts Festival?

Ceea ce m-a atras în primul rând a fost titlul expoziţiei „Mistere contemporane”, deoarece tematica mi s-a potrivit ca o mănușă cu subiectele pe care le abordez în general. Faptul că se organizează o expoziţie de fotografie în cadrul unui festival de muzică, mi s-a părut de-a dreptul fascinant: ce poate fi mai plăcut decât o ambianță în care vizualul se contopește cu muzicalitatea?
În fotografiile expuse am urmărit de la bun început ca obiectele, pe lângă misterul evocat, să încânte de asemenea cât mai multe din simțurile noastre: paharul și fragmentele, rama și vizualul, lingurița și plăcerea, cartea de joc și palpabilitatea.

5. Care este fotograful tău preferat?

De obicei încerc să evit acest tip de întrebare indiferent de subiectul abordat pentru simplul fapt, că sunt o fire prea curioasă și prea nehotărâtă. Asta nu înseamnă că nu am preferințe. Acel “îmi place/ nu-mi place” e uneori greu de formulat deoarece în general tind să caut să apreciez ceva la fiecare în parte.

6. Care este aparatul foto preferat și de ce?

Fiind adepta fotografiei argentice, aparatul de fotografiat preferat este şi va fi întotdeuna unul pe peliculă. Nu îmi displace fotografia digitală, însă sunt de părere că filmul nu poate fi întrecut nicicum, datorită veridicităţii, palpabilităţii şi naturaleţii pe care o oferă fotografiilor. Am avut ocazia să lucrez cu diverse aparate, însă în topul preferinţelor mele va rămâne Mamiya 645, aparat cu care am lucrat şi la proiectul expus în cadrul festivalului. De asemenea, acesta îmi oferă siguranța că imaginea există și va rămâne în eternitate, restrânsă într-un cadru milimetric de film, capabil să imortalizeze un fragment deja trecut odată cu momentul fotografierii.