Uniunea Artiştilor Plastici – filiala Bucureşti şi Universitatea Naţională de Arte Bucureşti au plăcerea să vă invite joi, 24 ianuarie 2013, la ora 17.00, la Galeria Orizont din Bucureşti, Bd. Nicolae Bălcescu nr. 23A (intrarea prin Str. Dem. Dobrescu), la vernisajul expoziţiei de pictura:
Paula Barbu, “peisaje abisale”
Prezintă: Adrian Mihalache
———-
Pentru scriitorul şi criticul Adrian Mihalache, „formele abstracte ale Paulei Barbu trimit la dansatorii lui Matisse, a căror înlănţuire determină profunzimea spaţiului central. Mediul acvatic sugerează în mod natural caracterul de vârtej al spatiului, de aceea artista îl alege ca loc predilect de inspiratie. Aici, ea se apropie de Turner, a cărui corabie cu sclavi aflată în prada taifunului a stârnit imaginatia lui John Ruskin, recurgând la o paletă luxuriantă, care speculează diferitele tipuri de contraste teoretizate de Johannes Itten. Efectul este impresionant, prin anvergura rezultată din combinația originală între stiintă, îndrăzneală si talent.
Cu această expozitie, Paula Barbu ne arată că recurgerea la natură este încă necesară pentru stimularea impulsului artistic. Nu este însă vorba de revenirea la plein-air, la pictura impresionistă: artista îsi propune să redefinească raportul dintre obiectul artistic și mediul natural. Lucrările sunt realizate în spatiul natural – pânzele mari au fost întinse pe pajistea dintr-o curte – pentru a fi supuse unui test esential: rezistă ele la confruntarea cu splendoarea realitătii?
În timpul executiei, natura se infiltrează în tablou, prin umbrele lăsate pe pânză de ramurile copacilor sau de firele de iarbă, umbre pe care artista le transformă în pete de culoare. Astfel, spatiul finit al tabloului se leagă nemijlocit de infinitul lumii. Dualitatea subiect – obiect este abolită, prin întâlnirea dintre imaginație și sensibilitate, într-un unic vârtej dinamic, descris în versuri si în imagini de William Blake:
Natura infinitului este aceasta: Fiecare lucru are propriul său vârtej; /Iar călătorul prin Eternitate îl percepe rotindu-se / Ca pe un soare, o lună, un univers ori, pur si simplu, / Ca pe o formă umană, un prieten binevoitor. (William Blake, “Milton” , 1804-1810)”
———–
Criticul Ioana Hermenean consideră că “pictura Paulei Barbu este tensiunea dintre abstracţie şi intropatie. Gestualismul ei este abrevierea unui peisaj interior de o bogăţie şi o diversitate uimitoare”…
… iar poetul Geo Vasile vorbeşte despre “o conjuraţie armonică a esenţialului, care depăşeşte dezordinea şi entropia; ca un vrăjitor care a îmblânzit himerele, Paula Barbu ne zâmbeşte irezistibil din toate culorile care ne dovedesc ca paradisul terestru există.”
————
“Peisaje abisale” se înscrie în suita de teme “Acvatic”, pe care artista a început-o acum aproape 15 ani, ca parte dintr-o cercetare personală asupra spațiului apei, în care fauna și vegetatia se află într-o permanentă mișcare cromatică. Dinamismul si culoarea acestui mediu, atât de diferit de cel terestru, au incitat-o la o explorare în adâncime, dintr-o perspectivă abisală :
“În privinta gestului, mă las condusă de caligrafia extrem-orientală sau cea a Orientului Apropiat, de spontaneitatea si laconismul tuselor lui Hans Hartung, a celor aparent dezordonate din lucrările lui Claude Monet sau Pierre Bonnard.
Pictura mea reprezintă acea față a nevăzutului în care totul există; ea transcende abstractionismul, este o întoarcere la Natură, care rămâne sursa mea principală de inspiratie.”
Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.
Recent Comments