Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal prezintă

Teodor Graur – 3 X  Muzeul Totalitar, Modernist, Balcanian

14 februarie – 11 martie 2012

Vernisaj, marţi, 14 februarie, orele 17.00

Str. Tribunei, nr. 6

Orar: miercuri – duminică, 10.00 – 18.00

Teodor Graur se alimentează cu obsesia Estului, şi îşi construieşte fortăreţe conceptuale pornind de la ideile de reciclare materială şi spirituală, valoare şi non-valoare, amintire,  control personal şi mutaţie istorică. Ecologia artistică nu este o utopie pentru Teodor Graur; lucrările sale trimit „mesaje către societate“ despre perfecţiune, inocenţa privirii şi imaginaţia noastră utilitară. Economia este semnul sub care îşi desfăşoară activitatea: orice material este refolosit şi orice oportunitate de aprovizionare este bună.

Instalaţiile sale sunt colecţii de obiecte şi materiale crude, uitate sau abadonate, care şi-au pierdut relevanţa practică şi imediată pentru porţiuni de societate. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării; forma şi materialitatea sunt la fel de importante ca şi istoria conţinută de obiectul în sine. Chiar dacă la baza fiecărui obiect stă o acţiune distructivă sau traumatică, structura finală este rezultatul unui gest pozitiv. Scaunele sale sunt asamblaje sculpturale făcute pentru nimeni, chiar dacă, aparent, ele aşteaptă să fie folosite, iar identitatea lor consumată.

Procesul care stă la baza elaborării instalaţiilor devine operă de artă invizibilă; fiecare fragment din lucrare ascunde un secret şi este determinat de o raţiune filosofică.

Noţiunea de muzeu nu are o relevanţă instituţională pentru Teodor Graur; muzeele artistului sabotează definiţia muzeului, lăsând posibilitatea reducerii discursului la o sintagmă întâlnită adesea la Sigmar Polke: Această artă este folositoare, alături de explicaţia că aceste „muzee“ au fost folosite şi atinse, iar radicalitatea lor este una subversivă. În momentul în care este expus, oricare dintre muzeele lui Teodor Graur vorbeşte despre trecutul său social, despre trecutul creativ din studioul artistului şi despre existenţa artificată din prezent, lăsând viitorul deschis, şi aproape imposibil de prevăzut.

Plecând de la calităţile hedoniste ale anilor ’90, Teodor Graur s-a simţit obligat să deschidă discuţii reale despre realităţile sale personale şi artistice. Cine defineşte coordonatele pentru identificarea unei instituţii de artă –  istoria, geografia, arhitectura sau artistul? Este modernitatea un ideal? Mai avem nevoie de mirajul cubului alb? Cum ne raportăm la ideea muzeului istoric? Teodor Graur declara că „nostalgia Primei Avangărzi mă împinge către idealurile cubiştilor, futuriştilor, ale avangardei ruse, ale celor care s-au bătut cu eroism pentru <<lucrul nou>>, împotriva spiritului şi mentalităţilor tradiţionaliste. Aceasta este esenţa modernismului pentru mine.“

 

Teodor Graur (n. 1953, com. Pogăceaua, jud. Mureş) a participat la Bienalele de la Veneţia (1997, 2001), São Paulo (1994) şi Istanbul (1995). În 2002, a fost inclus în selecţia lui Roger Connover, Eda Cufer şi Peter Weibel pentru expoziţia In Search of Balkania de la Neue Galerie din Graz, Austria; în 2003, Harald Szeemann îl selectează în expoziţia Blood & Honey – Future’s In the Balkans (Sammlung Essl, Viena, Austria, 2003), pentru ca în 2010, Judit Angel să îl includă în expoziţia When History Comes Knocking: Romanian Art from the ’80s and ’90s in Close Up care a avut loc la Galeria Plan B din Berlin, Germania. În 2010, Teodor Graur a lucrat cu Erwin Kessler la proiectul Remodern, prezentat la Galeria Curtea Veche din Bucureşti, iar în 2011, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, artistul realizează expoziţia Balcanian XXI.

Photo credit: Teodor Graur – Amintire despre vas, silver print, 1987, dimensiune variabilă. Courtesy: Teodor Graur