TREI GENERAŢII : Nicolae Kömives (n 1927), Andor Kömives (n. 1958), Loránd Kömives (1996) pictură, obiect, instalaţie:

Curator expoziţie: Andor Kömives

Eveniment în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu Ediția a XVIII, 2011

Vernisaj: Vineri, 27 Mai 2011 ora 16, Teatrul GONG Sibiu

 

Parteneri:

Teatrul GONG Sibiu, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca

Partener media: Modernism.ro

 

Invitaţi:

Florin ŞTEFAN, Ioana POPA, GERGELY Miklós, NAGY Krisztina, Dorel GAINĂ Adrian CIOCHINĂ, BARABÁS Ábel, BENKŐ Zsolt, BÖJTHE Alexandru, ERDÉLY László, GÁL Ede, HALMEN Péter, KEREKES Eszter, MARTON Júlia Noémi, MOLNÁR Norbert Csaba, NITSCH PETIOLY Balázs, ÖRDÖG Botond, POPESCU-GÉCZI Róbert, RÁCZ KÁROLY Edward, TÓTH Csaba, Aurelia CĂLINESCU.

Proiectul pune problema timpului personal si imaginar, al intalnirilor prin arta si destin in acest prezent comun si este conceput în jurul a două centre, care susţin ideea unei continuităţi a generaţiilor prin artă: 1. Familia artistului Andor Komives, prin oglindirile dintre bunic 84 de ani, tatăl 52 de ani şi nepot 15 ani, ce se regăsesc în preocupările lor artistice.

2.Relatia dintre profesor/ maestru si student/ discipol, ce devine o familie, spirituala, prin acel transfel al valorilor. Dar există un moment, când graniţa dintre cel ce învaţă şi cel ce se lasă învăţat se subțiază atât de mult, încât este posibilă și calea refluxului, ca un zbor inversat.

În primul centru axat pe familia de artiști, proiectul pune în discuţie problema timpului imaginar şi personal prin participarea a trei generaţii: bunic 84 de ani, tatăl 52 de ani şi nepot 15 ani. Fiecare dintre noi are o istorie, un timp al său, care se intersectează şi se continuă cu celelalte istorii personale din acest prezent.Tatăl meu se află spre finalul istoriei sale, iar fiul meu abia îşi începe viața. Dintr-o altă perspectivă, tatăl meu reprezintă viitorul meu. Mă regăsesc în el prin felul cum aş putea arăta la vârsta lui, iar fiul meu reprezintă, pardoxal, trecutul. Îmi seamănă şi prin el mă regăsesc în copilul de altă dată. Este ca şi cum aş comunica printr-un timp magic, simultan cu trecutul şi viitorul.

Există doar acum un moment propice ale acestei întâlniri, alinieri prin artă, asemeni corpurilor cereşti, de care aş vrea să profit. Fiul meu va creşte şi candoarea vârstei îl va părăsi, iar pentru tatăl meu, la vârsta lui, fiecare zi este un dar…

Al doilea nucleu reuneste profesori-colegi din generatii diferite, insotiti de studentii lor.

Expoziția în ansamblul ei este o instalaţie de obiect, pictură, fotografie, axată pe cele două nuclee ideatice aflate într-o intersectare armonioasă. Se pot vedea trei atitudini artistice provenind din aceeaşi familie, cu centrul de greutate al timpului plasat în spaţii temporale diferite, dar care se întâlnesc şi comunică împreună în acest prezent, cât şi o aliniere a generaţiilor diferite de artişti colegi, profesori şi tineri studenţi. Un dialog incitant și provocator la care publicul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu este invitat să ia parte.