De Iulia Tomescu & Corina Vladau

Remus Grecu, artistul din spatele lucrarilor premiate cu Bronz la Festivalul Cannes Lions – Proiectul Anti-Anorexia (Ogilvy & Mather) –  s-a nascut in Bucuresti si a urmat timp de cinci ani cursurile Facultatii de Arte. A colaborat la realizarea unor proiecte video pentru Madonna si Scissor Sisters in timpul perioadei in care a locuit in Londra, iar in prezent traieste & lucreaza in Stockholm.

Care a fost primul tau job de cand te-ai mutat din Romania?

Primul job pe care l-am avut in Londra a fost de bartender intr-un pub in Camden. Nu mai facusem asta niciodata, insa trebuia sa supravietuiesc, asa ca am facut lucrat behind the bar pentru cateva luni 🙂 Daca ma intrebi care este primul meu job care a fost in domeniu artistic, atunci pot spune ca a fost un job de sculptura pentru o scoala de film din Coven Garden. Acest job insa a venit dupa vreo 3 ani de stat in Londra si de facut tot felul de alte joburi de acomodare.

Ca artist, ai abordat teme si stiluri relativ diferite, ilustrand subiecte de la nou nascuti pana la femei pe tocuri si nuduri supraponderale. Ce anume te-a atras la temele regasite in lucrarile tale?

In general nu imi place sa lucrez in acelasi stil si sa fac aceleasi lucruri tot timpul. Chiar daca nu m-a atras niciodata Picasso pot spune insa ca imi place nonsalanta lui de a face lucruri noi mai intotdeauna si de a se detasa de ce a facut inainte. Intr-un fel ma simt foarte apropiat cu acest mod de a gandi si de a lucra. Mi se pare plictisitor si adesea nefiresc sa ai aceleasi ganduri si gesturi in fiecare zi in ceea ce intreprinzi. Fiecare zi e un nou inceput, e o noua descoperire, asa este si arta pentru mine. Incerc pe cat posibil sa fac ceva diferit de ce am facut pana la momentul respectiv.  Nu imi place sa lenevesc si sa ma plafonez pe o tema artistica care ma va tine toata viata. Si acest lucru e valabil si la tehnica de lucru. De-aceea am facut pana acum lucruri diferite si voi incerca pe cat posibil ca de-acum incolo sa fac acelas lucru. Ce m-a atras sa desenez nou nascuti sau sa pictez fete pe tocuri?! Mi-ar lua prea mult sa explic ce si cum, si de unde mi-au venit ideile pentru lucrarile mele, mai ales la cele cu nou nascuti si cu obezi. Am sa dau insa o explicatie mai scurta la cum imi gandesc si pregatesc ideile. In general, inainte de a incepe o noua serie de lucrari ma documentez foarte mult, apoi scriu despre tema respectiva, si incerc cat se poate de rational sa-mi explic ideia, ce vreau sa zic cu, si de ce si pentru ce fac asa ceva. Ideile pe care le expun prin lucrarile mele in general au o legatura stransa cu experientele personale pe care le am. Lucrez din ce in ce mai mult pe teme in care ma regasesc, nu imi place sa lucrez cu si din impresii ale lumii care ma inconjoara, imi place sa ma folosesc de ce se intampla in jurul meu dar peste care vreau sa imi pun o amprenta cat mai adanca.

Realizezi si ilustratii pentru reviste si media, insa nu te consideri un ilustrator?

Nu, nu cred ca sunt ilustrator si nici nu vreau sa cred ca voi fi vreodata. Illustratia e o joaca  pe care o fac in principal pentru partea financiara. Ma atrage foarte putin acest domeniu pentru a-mi ocupa timpul si pentru a lucra illustratii. Insa asa cum am spus o fac cu anumita placere dar in principal este pentru bani si deci pentru clienti.

Ai fost comisionat sa realizezi, in cadrul Proiectului Anti Anorexia, trei tablouri, reproduceri dupa Manet, Ingres si respectiv Boucher. Cum s-a desfasurat colaborarea cu Ogilvy & Mather, si cat timp ai avut la dispozitie pentru finalizarea lucrarilor?

Pe scurt si cred ca deja stii 🙂 am fost contactat de la Ogilvy & Mather de Sabina Hesse. Colaborarea as putea spune ca a fost una ideala. In afara de faptul ca am avut prea putin timp la dispozitie sa pictez , restul a decurs placut. Intre mine si Ogilvy a fost Sabina, iar cu ea m-am inteles foarte bine, mai ales ca noi ne cunosteam de ani de zile. Acest lucru ne-a dat si mai multa incredere profesionala unul pentru celalalt. Pentru a picta cele 3 lucrari am avut in jur de o luna de zile, nu mai tin minte cu exactitate. Insa chiar daca pare timp suficient, o luna de zile nu este de-ajuns pentru a face niste copii interpretari dupa Ingres, Manet si Boucher.

Pe langa multiple distinctii primite in cadrul festivalurilor internationale, Proiectul Anti Anorexia a fost premiat si cu doi Bronze Lions la Cannes. Ceea ce nu stiu multi este faptul ca doi dintre membrii echipei care au lucrat la acest proiect sunt originari din Romania.

Da, si eu si Sabina suntem romani care traiesc pe alte meleaguri, si cred ca de fapt noi doi suntem cumva oamenii de baza ai acestui proiect, Sabina fiind creatoarea  ideii iar eu fiind cel care a asezat pe panza ideia ei.

Atmosfera Festivalului Cannes Lions, vazuta din perspectiva unui artist?

Din pacate nu sunt foarte in tema cu ce se intampla la Cannes 🙂 Anul trecut a fost prima data cand am fost mai in tema cu acest festival, iar acest lucru s-a intamplat pentru ca am castigat acele premii. Sunt atat de multe festivaluri si premii de tot felul pe care nu le pot cuprinde, nu am timp si nici preocuparea necesara pentru a-mi explica ce se intampla cu ele.

Ai un nou proiect in desfasurare?

Momentan lucrez  la un proiect pentru o expozitie personala pe care o voi avea la anul la Galeria Anaid din Bucuresti. Lucrez deja de aprope sase luni de zile pentru aceasta expozitie si voi mai lucra inca pe atat. Va fi o expozitie de desen la care sper sa am si cateva picturi. Cred ca va fi ceva nou pe piata romaneasca mai ales ca tema pe care mi-am ales-o nu este una chiar foarte “ortodoxa”. In afara de acest proiect mai lucrez momentan la un alt proiect de illustratie pe care il fac in colaborare cu o agentie de publicitate de aici. Apoi se pare ca voi mai face un poster pentru un film, dar asta nu este 100 % sigur, astept confirmarea jobului.

Cum vezi arta contemporana romaneasca?

Arta contemporana romaneasca cred ca trece un fel de tranzitie a haosului.  🙂 Nu stiu , cred ca sunt si lucruri bune dar si rele in arta contemporana din tara, de altfel cred ca este la fel mai peste tot. In general cred ca in orice tara exista o mana de artisti buni si autentici iar restul sunt cei care vin cu gloata. Sunt un pic rupt de realitatea din arta romaneasca, in afara de cativa artisti batrani care sunt in afara oricarei discutii, mai stiu cateva nume de artistii tineri printre care uni sunt mai buni iar altii mai putin interesanti. Nu imi place si trebuie sa recunosc, ca sunt cativa care din pacate in Romania au statutul de noi mari artisti pe val, dar care cei mai multi dintre ei  nu fac altceva decat sa copieze prost ce vad in vestul Europei. E trist sa vezi ca presa romaneasca ridica in slavi niste plagiatori ieftini si prafuiti. La noi in general cred ca arta a pornit gresit de la Grigorescu, si o va tine asa pana cand cei tineri vor intelege ca Universitatea de Arta e lacasul de cult al unor profesori obositi si fara sens. Da, nu cred ca vad o foarte pozitiva si placuta fata a artei romanesti contemporane. Poate ca totusi ea exista, insa pentru mine e departe de ceea ce se numeste deajuns de interesant, sa imi poata atrage atentia.

Daca ai lasat Bucurestiul pentru Londra si Londra pentru Stockholm, ce oras urmeaza sa fie explorat pe harta calatoriilor tale?

Nu stiu daca mai am forta necesara sa o iau de la inceput, dar trebuie sa recunosc ca daca mi s-ar ivi sansa sa plec din Stockholm as pleca la New York. Intotdeauna am crezut ca lucrurile mari se fac si intampla in locuri importante din lumea asta, iar la ora actuala pentru mine  locurile care sa ma inspire sunt orase ca Londra, New York , Berlin si poate Paris. Stockholmul insa are un statut special, chiar daca nu este atat de mare ca Londra sau New York, imi confera totusi o liniste a unei societati  mai putin bolnave, iar acest fapt imi da pacea necesara pentru a lucra

vezi portofoliul lui Remus Grecu aici: http://remusgrecu.wordpress.com/

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.