Cetatea Câlnic, (în germană Kelling, în maghiară Kelnek)

Cetatea Câlnic se află in comuna cu acelasi nume, din în judeţul Alba, in apropiere de orasul Sebes, la 3 km din drumul E 60 spre stanga.

Cetatea Câlnic este o veche  fortificaţie ridicate de saşii transilvăneni, in secolul al XIII-lea,  fiind catalogata pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Daca ajungeti in zona puteti admira un inedit munzeu etnografic local, Biserica evanghelica si crama cetatii.


In prezent Cetatea Câlnic formează Centrul Cultural Internaţional, patronat de Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi Asociatia “Ars Transsilvaniae” România.

Construită iniţial ca reşedinţă nobiliară, la mijlocul secolului al XIII-lea de către comitele Chyl de Kelling, Cetatea din Câlnic a fost concepută cu un donjon masiv de plan rectangular, folosit ca locuinţă, înconjurat cu ziduri masive, ce formau o incinta ovală, cu un turn spre sud şi un turn al porţii pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de şanţul cu apă ce înconjura cetatea.

Reşedinţă a nobililor saşi până în 1430, cetatea a fost vândută de ultimii descendenţi ai familiei nobiliare comunităţii ţăranilor din Câlnic, care în prima jumătate a secolului al XVI-lea au început înălţarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul porţii cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela.

În interiorul capelei se conservă fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest se păstrează tribuna de lemn, decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733.


În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii pentru vremuri de restrişte. Ridicarea celei de-a doua incinte în secolul al XVI-lea a necesitat supraetajarea donjonului cu două nivele, atingând o înalţime de peste 20 de metri, asigurând astfel eficienţa armelor de foc dincolo de zidul exterior.



Cetatea a fost restaurată de Direcţia Monumentelor Istorice din România în anii 1961-1964, proiectul aparţinând arhitectului Ştefan Balş.

În comuna Câlnic, nu departe de cetate, se află fosta casă parohială evanghelică, edificiu ridicat în secolul al-XVI lea şi mărit la 1799. Urcând pe alee, pe lângă casa parohială, se ajunge la Biserica evanghelică, amplastă în mijlocul cimitirului. Construită în secolul al-XV lea, de comunitatea sătească, Biserica din deal a fost mult transformată în secolul al XIX-lea, având acum o înfăţişare neogotică. Păstrează numeroase elemente de sculptură din faza iniţială: două tabernacole şi portalul sacristiei, în stil gotic. Două strane pictate, în stil baroc, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

Cetatea Câlnic, împreună cu celelalte monumente istorice, formează Centrul Cultural Internaţional, patronat de Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca şi Asociatia “Ars Transsilvaniae” România.


În spaţiile din cetate au fost organizate mai multe expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit aula în care se desfăşoară simpozioane, colocvii şi conferinţe.


În aceeasi ambianţă s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă sau barocă.


(text preluat de la Centrul Cultural Internaţional Cetatea Câlnic)

fotoreportaj Lucian Muntean, 4 aprilie 2010.