Foto: Dragoş Burlacu, Sins and Virtues 47 x 41 cm oil on canvas
Arta românească şi-a fost mereu suficientă sieşi, fără a avea nevoie să exporte a explodat internaţional neaşteptat de puţine ori însă ca o mămăligă. O cultură vizuală ne-expansivă, mai curând cu tentaţii de autoizolare şi ermetizare hranită din amestecuri de evlavie şi asceză cu invidie corozivă şi lehamite.
După lungi perioade de stat în atelier, fără comunicare, fără prea multe resurse financiare, ieşirile artiştilor respectiv întâlnirile lor cu alţi oameni aduc la suprafaţă uneori cele mai ciudate şi tulburător-uimitoare situaţii ce pot deveni cu uşurinţă subiecte de psihanaliză. Ele aparţin deopotrivă şi artei înalte dar şi celei de masă. Iar frustrările artiştilor spun multe despre stadiul artei contemporane din România.
Atitudini nihiliste: nemulţumirea amestecată cu depresia şi cu jignirea înţelese ca instrumente ale criticii pure şi ale atitudinii, combative şi mai ales neasumate. http://atitudininihiliste.wordpress.com/ Adică venin şi otravă pentru toţi că aşa e critica de calitate, nu cu linguşeli şi pupături dulci.
Frustrarea artistului neînţeles: nori misterioşi întreţinuţi cu multe efecte speciale. Folosire a unui limbaj pretenţios pentru a zbura sus printre esenţelor dure ale artei.
Frustrarea micului maestru: în umbra maeştrilor se vor grăbi să se numească ucenici ori prozeliţi mai ales cei care au fost în trecere prin atelierele acestora.
Frustrarea vampirilor energetici: manifestată prin apropierea excesivă, ocuparea şi sufocarea câmpului de intimitate,combinată cu privirile directe ce nu acceptă refuzul, alternate de perioade de tăcere ce înseamnă că aşteaptă totuşi un răspuns la avalanşa de insistenţe.
Frustrarea provincialului: întârzăierea cronică a informaţiilor prin ocolirea organică a noului, prin argumentul execuţiei tehnicie în faţa conceptului. Calculatorul şi noile media sunt unelte şi mijloace de expresie care distrug atingerea haloului artistului.
De altfel multe dintre aceste frustrări îndărjesc creativii să-şi ascută şi mai bine comunicarea prin artă, tocmai pentru că nu folosesc limbaje sociale şi interacţiune de comunitate.
Dar despre soluţii pentru îmbunătăţirea perspectivelor artei contemporane după ieşirea din criză în episodul următor.
Modernism.ro te invită la primul sezon, al primului serial original despre galeriile de artă contemporană românească.
Cât de coloraţi sunt banii din arta contemporană românească şi ce fel de importanţă are această culoare te vei dumiri cu puţin ajutor.
Şi pentru că ştim că te interesează mai ales cine se află în spatele galeriilor de artă sau în umbra artiştilor bine cotaţi Modernism.ro îţi va reda vederea în infraroşu. Iar dacă nici aşa nu vei reuşi să vezi nu rămâne decât să citeşti fiecare episod sau să renunţi la astfel de griji inutile pentru că ai atâtea altele de făcut.
Din cauza unei mici defectiuni am introdus eu comentariul Simonei Vilau:
Draga Cosmin,
Eu cred ca le oferi exact ce isi doresc celor de la Atitudini nihiliste, punanadu-le linkul in text, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
Ci despre obiceiul prost al romanului verzui (ca verde e cam mult spus) de a da in cap oricarei initiative private, independente sau nu etc.(bune, proaste, nu conteaza) prin apelul la instrumentele bine-cunoscute deja de a “omologa” arta:
1. Jignirea, prin pastrarea anonimatului, of course. Sau, poetic vorbind, lupta de gherila din spatele canapelei. Ca deh!, nu e sanatos sa iti dai numele daca jignesti, pentru ca s-a inventat conceptul de calomnie si pedeapsa aferenta acestei minunatii, plus, probabil, umbrela comoda a vreunei institutii sau gasti ce nu ar tolera un asemenea comportament elementului uman X-ulescu (aka proprietarul de blog cu mascari culturale).
2. Lipsa argumentelor si criteriilor, inlocuita de glumite ieftine cu tenta de banc prost – sexist sau rasial, care probabil are succes in micul uinvers balcanic cu pretentii de civilizatie.
3. Inconsistenta urii. Sau, pe englezeste, not bitter enough. Adica inotam doar cu mana dreapta, scuipam in batista si ascundem mana la spate, ne spionam pe Facebook si pe bloguri, dupa care lovim sub centura s.a.m.d.
4. Eschiva si pretentia de platforma deschisa oricui vrea sa scuipe in gramada. Iarasi, o dovada de lipsa de responsabilitate prin evaporarea mastermind-ului fricos in marea de sudalmi anonime, venite, bineinteles, pe mail (“Nu stiu, dom’le, nu eu!”, asa a zis gmailu’).
Cred ca ajunge, ideea e ca ma exprim aici pentru ca eu sunt dintre cei care militeaza pentru dialogul deschis, argumentatia sanatoasa si asumarea responsabilitatii. Si consider ca un context ca al nostru nu va fi niciodata sanatos, atata timp cat nu exista decat ura si “de-constructie” (pe un maldar de deseuri).
draga cosmin ai surprins foarte bine psihologia artistului roman.suntem provinciali, nemultumiti ,complexati.dar nu e vina noastra.artistii au menirea sa creeze ceva nou ,ei merg cu un pas inaintea realului.dar in romania artistul nu e respectat.de nimeni .societatea civila are probleme majore,guvernarea nu stie de unde sa mai taie si sa mai fure,ministerul culturii e cireasa de pe tort iar ICRul e …adica nu e ..roman+snobism,un fel de elitism provincial+ vai cand il vezi pe patapi discutand cu invitatii sai … scarbiti de imbecilitatea boborului roman.in conditiile date ma si mir ca exista atatia tineri preocupati de arta.eu iubesc romania si sunt mandra ca m am nascut aici.daca in america fiecare copil isi canta imnul tarii cu o mandrie nedisimulata,daca in canada vezi steagul cu frunza de artar la fiecare casa nici pentru mine nu poate fi deplasat sa mi iubesc pamantul di care m am nascut,sa fiu mandra de poporul meu inteligent ,rabdator,descurcaret cu o abilitate de pisica ce cade mereu in picioare.in arta contemporana romanii nu sunt de loc provinciali. ia uitati va pe fine art america , pe saatchi gallery,pe amsterdam art gallery,pe artrewiev ,artmajeur la paris etc sa vedeti ca romanii nu stau rau.sunt tineri talentaticare sunt slabi stau acasa si se cred neintelesi.dar pentru asta sunt de vina profesori incuiatide la bellearte care le formeaza niste viziuni pesimiste si aberantesi dau in cap la oricine are originalitate si talent. uap e o hahalera revoluta
Asta e “frustarea provincialului”!!!
Pe curind la bienala!!