Pe 30 Aprilie 2009, la ora 18.00, va avea loc vernisajul expozitiei ‘65 plus’ a lui Michele Bressan, la Ark – Bursa de Marfuri, Calea Rahovei 196 A, Uranus-Rahova, Bucuresti.

In Romania secolului XXI, pensionarii sunt o categorie marginalizata social si economic. Retragandu-se din campul muncii, acest grup social pierde legaturile nu numai cu colegii de serviciu, dar si cu un ritm de viata care pesupune o activitate zilnica. In plus, o societate care nu mai gandeste ideologic, ci numai in functie de criteriul eficientei, nu poate vedea in pensionari o zona de interes, decat poate ca si consumatori cu putere medie sau mica de cumparare.

O intreaga constructie de relatii sociale ii arunca intr-o pasivitate pe care de multe ori acestia si-o asuma deliberat, ca o valoare insusita, exprimata prin sintagme de tipul – ‘am muncit toata viata, acum a venit timpul sa ma si relaxez’. Nimic mai adevarat decat nevoia persoanelor in varsta de a se bucura de odihna. Dar de multe aceasta nevoie este inteleasa ca si retragere completa din viata activa, lucru care nu poate sa duca decat la o diminuare evidenta a apetitului pentru propria existenta.

La noi in tara nu exista initiative de educare a indivizilor sau a grupurilor in legatura cu modalitatile de petrecere a timpul liber, care sa ofere cetatenilor de orice varsta mijloacele prin care acestia sa se sustina in viata sociala ca persoane active si demne. In lipsa acestora, pensionarii se izoleaza, refuzand uneori sa se mai bucure de ultimii ani din viata.

Fotograful intervine in acest circuit social de mariginalizare a indivizilor in varsta, care nu mai prezinta interes ca forta de munca. Forta demersului sau consta in a putea sa ii aduca in fata colectivitatii pe membrii acestui grup, prin intermediul imaginilor pe care le produce. Mai mult, exista si posibilitatea ca persoanele fotografiate sa fie puse in fata propriilor comportamente, generand un plus de cunoastere a propriei situatii de viata, creand astfel posibilitatea minima a unei schimbari.

Proiectul a fost realizat printr-o serie de vizite la domiciliu. Produsul final consta dintr-un portret al fiecarei persoane, insotit de un text de descriere si de o fotografie (interior sau exterior).

Michele Bressan foloseste simlutan reportajul social si fotografia artistica pentru a crea portretul unui grup de varsta. Sensibilitatea fotografului pentru scenele de interior se potriveste perfect terenului care urmeaza a fi descoperit: o serie de apartamente mai mult sau mai putin similare, toate puternic incarcate vizual.

In mare, personajele sunt asezate in mijlocul cadrului. Multe dintre ele stau pe canapea, postura care de fapt caracterizeaza si o parte din felul in care isi petrec timpul liber. In cazul lor, un artificiu al fotografiei seriale devine o ilustrare a unui fapt real – ei asta fac atunci cand nu au nimic de facut: stau pe pat, sau se uita la televizor. Cu toate astea, in afara de ei mai exista o doamna care are grija de flori, o doamna cu papagali, sau o doamna care citeste.

Desi prin incadrare si prin atmosfera imaginile par sa trimita la obiectivitate, fotograful nu rateaza sansa de a fixa tot felul de curiozitati si amanunte ce tin de antropologia vizuala: coltul cu papusi, peretele cu carpeta si icoane, fotografiile de familie. In plus, ochiul rece al lentilei pare capabil de multa compasiune, pentru ca oamenii sunt priviti drept in fata, exact asa cum sunt. Lucrul asta le da o anumita demnitate si ceva frumusete.

Documentarea fotografica a diferitelor modalitati de petrecere a timpului liber la persoanele iesite la pensie, in varsta de peste 65 de ani, este rezultatul unui parteneriat intre fotograful Michele Bressan si Fundatia Ratiu.