Asociația LaPătrat² și White Cuib lansează proiectul expozițional „Așa ieși din casă?”

Asociația LaPătrat², în parteneriat cu White Cuib, lansează proiectul expozițional „Așa ieși din casă?”, o serie de trei expoziții găzduite toamna aceasta în spațiul de artă White Cuib (Str. Roosevelt 2/1, Cluj-Napoca). Proiectul își propune să susțină scena de artă independentă și să aducă publicului perspective diverse asupra rolului social, politic și simbolic al vestimentației.

Curatoriat de Alina Andrei, proiectul reunește 14 artiști din România și din străinătate, cu stiluri și practici diferite, și include, pe lângă expoziții: un atelier dedicat tinerilor, axat pe explorarea artei contemporane prin metode non-formale, susținut de artiști, precum și tururi ghidate ale expozițiilor realizate în parteneriat cu ArtCrawl Cluj.

Tema „Așa ieși din casă?” deschide o discuție asupra felului în care hainele comunică dincolo de modă. „Cum ar trebui să se îmbrace oamenii? Ce alegi să porți pe tine și în tine? Sunt întrebări care țin mai puțin de estetică și mai mult de dimensiunile sociale, politice și morale ale societății. Hainele poartă mesaje, explicite sau subtile. Prin lucrările lor, artiștii propun o radiografie a lumii noastre – așa cum este ea acum sau așa cum ar vrea să fie.” menționează Alina Andrei, curatoarea expozițiilor.

Prima expoziție din serie se deschide pe 25 septembrie, ora 19:00, și aduce împreună lucrări semnate de Lucian Indei (RO), Musz (RO), Lea Rasovszky (RO), George Roșu (RO), Maryna Tomaszewska (PL) și Elise Wilk (RO) sub titlul „Așa ieși din casă? 1”.

Expoziția va putea fi vizitată după vernisaj până în data de 23 octombrie 2025, în zilele de luni – sâmbătă, între orele 17:00 – 20:00.

Partener: ArtCrawl Cluj

„Așa ieși din casă?” este un proiect al Asociației LaPătrat² în parteneriat cu White Cuib.
Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.

Eveniment Facebook

Declarația curatorială

„Femeile care poartă pantaloni sau bărbații care nu se îmbracă suficient de masculin sunt des criticați de reprezentanți ai cultelor religioase. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI. Victimele agresiunilor sexuale încă mai sunt întrebate cum erau îmbrăcate în momentul în care au fost atacate. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI. Se discută mult, de obicei cu conotații negative duse la extrem, despre alegerile vestimentare ale comunității LGBTQ+. În România, Europa, ieri și azi – secolul XXI.

Cum ar trebui să ne îmbrăcăm? Hainele au în primul rând rol utilitar. Toți știm asta. Ne acoperim corpurile să ne protejăm de frig, de ploaie, sau de soare, dar textilele pe care le punem pe noi pot fi și o declarație cu rol de apartenență socială, politică ori religioasă. Ce vrei să porți pe tine şi în tine? Întrebări care au prea puțin de-a face cu partea estetică a modei. În cartea „Mitologii” (1957), Roland Barthes explorează modul în care elementele din cotidian, inclusiv hainele, funcționează ca un sistem de semne, un limbaj social. Hainele nu reflectă doar preferințele estetice personale, ci mai ales ierarhii și constrângeri sociale și religioase. Să ne imaginăm cum ar fi sunat Vechiul Testament fără scena cu Adam și Eva care s-au acoperit cu frunze de smochin, după ce au mâncat din Pomul Cunoașterii, acoperire legată de rușine și conștiința propriei vulnerabilități.

Să nu uităm că (unii) politicienii români poartă (uneori) ii pentru a câștiga un anumit segment de electorat. Alți politicieni poartă haine costisitoare, făcute în alte țări, în același timp având discursuri naționaliste, suveraniste. Cu ceva timp în urmă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost întrebat la Casa Albǎ de ce nu poartă costum la întâlnirile cu oficialii americani. Ținuta sa (bluză, pantaloni camuflaj și bocanci) a fost interpretată ca fiind “lipsită de respect față de poporul american”. Răspunsul lui Zelenski: “Voi purta un costum după terminarea acestui război”. În SUA, dacă vezi trecători pe stradă purtând șepci roșii cu inscripția „Make America Great Again” știi imediat cu cine au votat și de ce. În urmă cu câțiva ani, președintele Franței, Emmanuel Macron, a afirmat că „cel mai bun mod de a-ți permite un costum este să lucrezi”, într-un context în care se vorbea despre sărăcie. Prin urmare, hainele reflectă (și) apartenența la clasă și la roluri sociale.

Prin proiectul “Aşa ieşi din casă?” (întrebare tipică auzită de noi toți de la părinți, în copilărie şi adolescență), mai mulți artiști, din generații diferite, vor arăta prin lucrările lor câteva din bucățile de puzzle de care pomeneam mai înainte. În trei expoziții de grup se va face o mică radiografie a societății noastre. Aşa cum e ea acum sau cum ar vrea să fie. Ne va pune față în față cu dileme morale şi ne va provoca să ne întrebăm ce vrem în fond de la viață şi de la semenii noștri. Lucrările vor fi declarații asumate despre cum văd artiștii lumea, în bine sau în rău. Vor fi semnale de alarmă sau mici incursiuni personale în intimitatea fiecăruia. Vizitatorii expozițiilor vor fi invitați la rândul lor să se exteriorizeze, să aibă un statement vestimentar relevant pentru ce consideră că e important pentru ei şi / sau pentru societatea noastră.

În prima expoziție din serie vor expune artiștii: Lucian Indrei, Musz, Lea Rasovszky, George Roșu, Maryna Tomaszewska și Elise Wilk .” – Alina Andrei, curatoarea expozițiilor

Biografiile artiștilor „Așa ieși din casă? 1”

Lucian Indrei este interesat de la analizarea și reprezentarea relațiilor și evenimentelor personale până la diverse subiecte de interes: cum producția și distribuția imaginilor condiționează percepția imaginilor; în ce măsură cultura noastră este un amestec de ficțiune și adevăr (mai ales ficțiune) și cum au contribuit imaginile la acest lucru; cum tehnologia (și știința) condiționează modul în care comunicăm și cum percepem lumea.

Musz este artistă vizuală și curatoare stabilită în Cluj-Napoca, cu studii în domeniul artelor vizuale și background în design vestimentar și textil. Combinând medii artistice diverse, de obicei sub forma unor instalații, practica artistei evoluează dintr-o perspectivă foarte personală, oferind expunere publică unor fragmente intime.

Lea Rasovszky trăiește și lucrează în București. În 2008 a absolvit Universitatea de Arte București, secția Foto-Video și în 2010 masteratul acestui departament. În 2024 a terminat studiile doctorale ale departamentului de Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Arte București, cu o teză despre desen și intersecția sa cu obiectul și instalația. Proiectele sale problematizează clișeele de gândire și valorile societății actuale, față de care se plasează permanent critic. Totul este filtrat printr-un stil de desen ironic si direct, deseori combinat cu instalații imersive care implică privitorul pentru completarea contextului.

Din anul 2016 este co-fondator al Asociației Maatka Phi, asociație ce urmărește implicarea în acțiuni sociale, educaționale și culturale, precum și promovarea culturii și a artelor în general. În primăvara anului 2020, a co-fondat Atelierele Malmaison, o inițiativă centrată pe susținerea comunității artistice prin accesibilizarea spațiilor de producție și expunere pentru comunitatea artistică locală.

George Roşu trăieşte şi lucrează în București, dar și în Sibiu, Cluj-Napoca, Iași și Suceava. Pentru că ar putea pleca oricând la Berlin sau undeva pe o insulă, preferă să mai stea și încearcă să ajute pe plan local unde crede că mai este nevoie de el. Foloseşte cuvântul ca material şi conturul ca suport al acestuia. Consideră că umorul face parte din istoria artei şi îl foloseşte în lucrările sale, fie ele desene, instalații sau fragmente video.

În practica lui artistică cu o experiență de peste 20 de ani, George Roșu reușește să treacă cu ușurință de la desen contemporan, performance și animații, la marketing, branding, networking și PR considerând că artiștii din 2025 nu sunt doar producători și consumatori de artă, ci și promotori, antreprenori, curatori, organizatori, fondatori și mediatori culturali. Desenele sale se regăsesc în revistele „Arta”, „Decât o Revistă”, „Scena9 ”, și în numeroase campanii online și offline, dar mai ales pe tricouri, agende, sacoșe, în tatuaje, pe instagram la @theunavailablegeorgerosu sau pe Facebook.

Maryna Tomaszewska este o artistă interdisciplinară, autoare de cărți de artă, instalații, video și performance-uri, redactor-șef al publicației „Periodyk Chłopskiego”, conduce Atelierul de Text Experimental la Facultatea de Arte Media, Academia de Arte Frumoase din Varșovia. Lucrările ei îmbină misiunea educațională cu practica artistică. Este interesată de probleme legate de text în domeniul artei, de mecanismele puterii și de feminism.

În 2013 a fost redactor-șef al revistei academice „Journal of Artists’ Books” (Columbia College Chicago), într-un număr dedicat scenei poloneze de publicații de artist. A participat la expoziții la BWA Wrocław, BWA Zielona Góra, CSW Zamek Ujazdowski, Golden Thread Gallery (Belfast) și Villa Tokyo și a participat la NY Art Book Fair (MoMA PS1) și LA Art Book Fair (MoCA). Beneficiară a unor burse din partea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, și a programului Młoda Polska pentru tineri artiști remarcabili, cărțile sale de artă se află în colecțiile MoMA, SFMOMA, Metropolitan Museum of Art, TATE și Victoria and Albert Museum, printre altele.

Elise Wilk, născută în Brașov într-o familie bilingvă, este dramaturg și traducător. Piesele ei sunt montate în numeroase teatre din România şi din străinătate (Germania, Austria, Elveția, Franța, Italia, Grecia, Cipru, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Georgia, Cehia, Polonia, Finlanda, Serbia), fiind traduse până acum în 15 limbi și publicate în 8 țări. Este autoarea a peste 20 de piese de teatru care au câștigat o serie de premii, cel mai recent fiind Premiul Aurora pentru dramaturgie Est-Europeană, obținut în 2022 în Polonia, pentru piesa „Dispariții”.

A participat în programe internaționale ca Forumul Tinerilor Autori Europeni din cadrul Bienalei de Teatru de la Wiesbaden, Germania (2014), Hot Ink la Teatrul Lark din New York (2015), Fabulamundi. Playwriting Europe (2013-2020), Galata Perform Istanbul (2021), What Europe Dreams About Belgrad (2024) și Fabulamundi New Voices (începând cu 2023). Este doctor în teatru și artele spectacolului (Universitatea de Arte din Târgu Mureș, 2020), iar din 2021 este lector universitar la aceeași universitate, unde predă la Masteratul de Scriere Dramatică.