Fotoreportaj de călătorie: PĂMÂNT – APĂ – FOC
Text și imagini de Lucian Muntean
În timpul studiilor de Geologie, pe care le-am făcut la Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca, am avut ocazia să învăț despre diverse minerale și roci, inclusiv despre minerale argiloase și roci sedimentare.
Ulterior, în timpul călătoriilor pe care le-am făcut, am avut uneori ocazia să descopăr pe teren și să văd practică, câte ceva specific, din ceea ce am învățat.
Spre exemplu, în sud-estul Franței, în Provence, departamentul Vaucluse din Masivul Luberon, se află localitatea Roussillon. Micul sat, de pe vărful unei coline, se distinge din depărtare, prin contrastul dintre clădirile gălbui-ocru-brun, cu verdele pădurii de pini.
Această localitate este celebră pentru carierele de ocru care au fost exploatate timp de secole și au furnizat pigmenți naturali, în special pentru construcții, pentru decorarea fațadelor, fiind considerată cea mai importantă exploatare de ocru din lume.
Din punct de vedere geologic formațiunile argiloase din zona Roussillon sunt de vârstă Cretacic inferior, formate în urmă cu aproximativ 100–115 milioane de ani. La acea vreme se presupune că în zonă era un climat tropical, un areal lagunar sau deltă, aluviunile transportate de râuri fiind depuse în apa marină de mică adâncime de la țărmul mării Tethys.
Ocru de Roussillon este o argilă naturală, compusă din nisipuri cuarțoase, minerale argiloase, hidroxizi și oxizi de fier, care dau culoarea specifică. Aceste roci argiloase prezintă o varietate mare de nuanțe: gri, galben, ocru, roșu, brun.
Acest tip de pigment a fost folosit încă din preistorie (dovadă fiind picturile rupestre).
Romanii au extras ocru de aici din Roussillon. Exploatarea industrială a început în secolul XVIII, când a fost descoperit procedeul de separare a pigmentului prin spălare cu apă și decantare. Apogeul exploatării de ocru a fost în secolul XX, când existau în zonă 60 de cariere de extracție și 20 de fabrici de prelucrare. Se estimează că lucrau 1000 de muncitori, iar producția anuală era cam de 40 de mii de tone de pigment. După 1940, când pigmenții sintetici au devenit mai ușor de produs la scară industrială și mai ieftini, exploatarea din zona Roussillon a intrat în declin, fiind închisă în anii 1950-1960.
În prezent se mai exploatează doar în cantități mici, pigmenții naturali fiind folosiți pentru producția artizanală de culori pentru pictură.
Când am vizitat eu acest loc, în septembrie 2019, am făcut un tur în veche carieră, amenajată cu un traseu turistic. Peisajul de aici e cu totul spectaculos. Chiar dacă este modelat în urma activității industriale, este un areal în care versanții erodați de precipitații sunt presărați cu pini. Formele geomorfologice sunt foarte diverse. Pereți verticali, în care se poate distinge stratificația, formațiuni solitare, precum „pinteni” și „hornuri” specifice eroziunii diferențiate sau culmi domoale, rotunjite, brăzdate de făgașe prin șiroirea torenților. Culorile date de oxizii de fier din compoziție, oscilează de la nuanțe de brun la roșu-cărămiziu, care virează spre violet pe alocuri. Nuanțele de galben, bej, ocru sunt foarte diverse și capătă o saturație a culorii cu totul deosebit de frumoasă în lumina aurie din Provence.
Am fost foarte încântat să descopăr acest peisaj minunat. Nicăieri nu am mai văzut în natură așa culori! Ca atare nu am plecat cu mâna goală, ci cu două seturi de acuarele produse artizanal chiar acolo la atelierul COOPERATIVE DES COULEURS – OKHRA, pe care le-am folosit ulterior la câteva serii de picturi în acuarelă.
Articolul complet aici: https://lucianmuntean.ro/ochre-roussillon-france/
galerie foto la Roussillon, Franța, 9 septembrie 2019
Recent Comments